Destituirea poliţistului care a vorbit la RECORDER va ajunge la CEDO. Povestea documentului "secret" care n-a ajuns niciodată pe instanţă

Sindicatul Poliţiştilor Diamantul anunţă că va merge la CEDO după ce Curtea de Apel Iaşi a menţinut destituirea lui Vitalie Josanu fără nota D.G.P.I. în baza căreia s-a pornit cercetarea disciplinară care a dus la scoaterea poliţistului din sistem. Bizar este faptul că instanţă ceruse ea însăşi nota pentru ca apoi să judece fără ea...

Vitalie Josanu este liderul Diamantul şi a fost e sursă si interlocutor al jurnaliştilor de la Recorder, el oferind în documentarul intitulat „Poliţia aservită” informaţii şi explicaţii despre mecanismul împuternicirilor în funcţiile de conducere din Poliţie.

Vitalie Josanu a fost destituit din Poliţia Română în februarie 2025, după o cercetare disciplinară care ar fi pornit de la o notă secretă a DGPI. Documentul respectiv nu a fost prezentat niciodată judecătorilor care au analizat dacă destituirea era legală.

"Rămâne astfel în picioare destituirea din Poliţie a comisarului-şef Vitalie Josanu, dispusă la 19 februarie 2025 pentru două articole publicate pe sprd.ro şi pentru participarea la o emisiune televizată, Radar TV din 2 aprilie 2024", arată sindicaliştii de la Diamantul într-un comunicat de presă.

"În septembrie, completul de recurs a pus în discuţie nota D.G.P.I. de la care pornise verificarea lui Vitalie, a încuviinţat proba şi le-a cerut Inspectoratului General al Poliţiei Române şi Inspectoratului de Poliţie Judeţean Neamţ să o depună în registrul documentelor clasificate al dosarului (încheierea din 09.09.2026). În octombrie a admis cererea lui Vitalie de a sesiza Curtea Constituţională. Pe 4 noiembrie, Curtea a judecat recursul fără nota pe care, cu două luni înainte, o încuviinţase ca probă. (...)

Direcţia Generală de Protecţie Internă (D.G.P.I.) este structura de informaţii a Ministerului Afacerilor Interne. Pe 26 iunie 2024, ea i-a trimis I.G.P.R. Nota de informare nr. 001834860, clasificată secret de stat, nivelul „strict secret”. Două săptămâni mai târziu, Direcţia Control Intern a I.G.P.R. a întocmit planul de verificare a lui Vitalie, fără să arate de unde avea informaţiile: scrie doar că „la nivelul I.G.P.R. se deţin date”. Legătura dintre notă şi verificare o face chiar I.G.P.R. În noiembrie 2024, inspectorul general i-a cerut D.G.P.I. date despre Vitalie „altele decât cele care au făcut obiectul notei de informare nr. 001834860/26.06.2024” (adresa nr. 588473/DCI/IAS/13.11.2024).

Vitalie nu a văzut nota niciodată. Consiliul de disciplină i-a răspuns, în februarie 2025, că nota şi planul de verificare „nu au fost identificate la dosarul cauzei”, iar 11 zile mai târziu, în încheierea prin care propunea destituirea, le-a apreciat „ca nefiind concludente şi utile”. Pe româneşte, consiliul a cântărit şi a declarat inutile două documente pe care, după propriul răspuns, nu le avea.

Nota poartă un nivel de secret pe care D.G.P.I. nu avea dreptul să îl atribuie. Numărul ei începe cu două zerouri, iar după Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate acesta este semnul documentelor „strict secrete” (art. 41 lit. b) din anexa la H.G. nr. 585/2002). D.G.P.I. a confirmat-o în scris: nota este „secret de stat, nivel strict secret”. Legea nr. 182/2002 spune însă limitativ cine poate atribui acest nivel: demnitarii enumeraţi la art. 19 lit. a), de la membrii Guvernului la directorii serviciilor naţionale de informaţii, şi „funcţionarii cu rang de secretar de stat”. Un director general poate atribui cel mult nivelul „secret” (art. 19 lit. c)). D.G.P.I. este condusă de un director general, aşa că nivelul cel mai înalt pe care îl putea pune era „secret”. Pentru o asemenea situaţie, Standardele prevăd chiar ele declasificarea: informaţiile se declasifica dacă nivelul „a fost atribuit de o persoană neîmputernicită prin lege” (art. 20 alin. (1) lit. c)).

Rămâne şi întrebarea de fond. Legea rezervă secretul de stat informaţiilor „care privesc securitatea naţională”, iar nivelul „strict secret” celor a căror divulgare ar produce „daune grave securităţii naţionale” (art. 15 lit. d) şi f) din Legea nr. 182/2002). Verificarea pornită la două săptămâni după notă a privit două articole publicate pe sprd.ro şi o emisiune difuzată la televizor. Dacă aceasta era şi materia notei, informaţia fusese deja făcută publică de autorul ei, pe internet şi la televizor, iar divulgarea ei nu mai putea produce nicio daună, cu atât mai puţin una gravă securităţii naţionale. Pe româneşte, ar însemna ştampila de secret de stat pusă pe ceva ce văzuse deja oricine avea televizorul deschis.

Dacă nu conţinutul cerea secretul, rămâne de întrebat ce anume protejă el. D.G.P.I. le-a amintit procurorilor că lucrează după principiul „protecţiei surselor, mijloacelor şi metodelor specifice”. Dacă secretul a acoperit, de fapt, identitatea celui care l-a semnalat pe Vitalie, efectul a fost că acesta nu a putut afla cine l-a reclamat, nu i-a putut contesta spusele şi nu l-a putut chema în judecată. Legea interzice clasificarea ca secret de stat făcută „în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative, limitării accesului la informaţiile de interes public, restrângerii ilegale a exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime” (art. 24 alin. (5) din Legea nr. 182/2002)", se mai arată în document.

Comunicatul poate fi citit integral aici.