Demisia inopinată a vicepremierului Surkov - schimbare a epocilor politice în Rusia

Inopinata demisie a lui Vladislav Surkov din funcţia de vicepremier ar putea însemna nici mai mult, nici mai puţin decât o schimbare de epoci politice. Epoca aşa-zisei democraţii suverane, cu al său sistem de valori (pseudo)democratice, la fel ca cea a jocurilor politice rafinate cedează locul unui sistem de relaţii politice total diferit, comentează cotidianul Utro.

Este absolut evident că principalii beneficiari ai acestor ultime evenimente din Rusia sunt una dintre forţele politice care luptă pentru atenţia şi simpatia şefului statului (forţă reprezentată de actualul şef al administraţiei prezidenţiale Viaceslav Volodin) şi unii reprezentanţi ai 'aripii siloviki' (forţele de securitate, de interne şi de apărare). În rolul perdanţilor se află politicieni apropiaţi actualului premier Dmitri Medvedev.

De asemenea, potrivit Utro, demisia unui personaj atât de important precum Vladislav Surkov atestă dacă nu distrugerea totală a 'blocului Medvedev', atunci în mod clar lipsirea acestuia de viabilitate în planul luptei politice interne. Nu este exclus că în acest fel adversarii au încercat să compenseze menţinerea - pentru o perioadă de timp - a lui Dmitri Medvedev în funcţia de şef al guvernului, lucru pe care cu o zi înainte l-a dat de înţeles Putin.

În ceea ce priveşte demisia propriu-zisă a lui Surkov, rămâne neclar un singur aspect: este aceasta consecinţa recentei confruntări dintre vicepremier şi reprezentantul Comitetului de Anchetă al Federaţiei Ruse, Vladimir Markin, lucru despre care vorbesc mulţi politicieni, sau este parte a unui proces lansat demult?

Potrivit Utro, este greu de crezut că motivul demisiei l-a constituit Markin, a cărui 'greutate politică' este în mod evident insuficientă pentru a-l înlătura din funcţie pe odiosul vicepremier. Prin urmare, chiar dacă Vladimir Markin a avut un anumit rol în demisia lui Surkov, 'duelul epistolar' dintre cei doi a fost mai degrabă nu cauza demisie, ci o consecinţă a acesteia.

Cotidianul rus aminteşte că Surkov şi-a înaintat cererea de demisie la sfârşitul lui aprilie. În cercurile birocratice un asemenea gest este folosit pentru ca înaltul funcţionar să-şi verifice propriile poziţii. Dacă 'şeful' refuză să semneze demisia, aceasta înseamnă că poziţiile sunt unele solide, dacă o semnează - cariera s-a încheiat.

Este evident că din momentul în care Surkov şi-a înaintat demisia, adversarii săi au depus numeroase eforturi pe lângă preşedintele Putin, pentru ca acesta să semneze documentul. Articolul semnat de Vladimir Markin a fost probabil unul dintre aceste demersuri, însă puţin probabil unul decisiv, el neridicându-se la rolul 'paiului în stare să frângă cocoaşa cămilei'.

În acest context, mai probabilă pare versiunea conform căreia demisia lui Surkov a fost nu o consecinţă a uneltirilor din partea adversarilor săi politici, care au reuşit să-l convingă pe Putin să ia decizia necesară, ci o decizie de a ieşi din joc luată de vicepremier însuşi.

Potrivit Utro, postul pe care îl ocupa Surkov şi funcţiile birocratice ale acesteia nu se prea potriveau cu firea şi interesele lui. Obişnuit să elaboreze combinaţii strategice şi să manipuleze oameni, Surkov s-a pomenit într-o atmosferă nefirească şi străină lui.

Mai mult decât atât, fiind un rafinat cunoscător al bucătăriei politice, Surkov părea să conştientizeze că 'blocul Medvedev', de partea căruia l-a dus soarta, nu mai are practic perspective politice. 'Cireaşa de pe tort' au constituit-o atacurile asupra proiectului 'Skolkovo', adresate nu atât lui Surkov, cât mai ales oamenilor din funcţii şi mai înalte.

În mod clar, Surkov a obosit şi toate acestea erau total de ajuns pentru a lua o decizie privind retragerea benevolă din joc.

Faptul că demisia a fost semnată de Putin demonstrează că timpul războaielor ideologice şi al elaborării de combinaţii strategice rafinate în politică s-a apropiat de sfârşit, ceea ce înseamnă apusul carierei politice a lui Viaceslav Surkov, apus care a început cu demisia sa din funcţia de şef al administraţiei prezidenţiale şi s-a finalizat acum definitiv.

Care va fi soarta ulterioară a 'eminenţei cenuşii' a politicii ruse - nu se ştie. În pofida estimărilor unor politologi, este puţin probabil ca Surkov să-şi găsească locul în tabăra opoziţiei. Mai degrabă, opinează Utro, pe el îl aşteaptă cariera standard a unui politician demisionar undeva într-o corporaţie de stat sau într-o mare bancă.