De ce vrea PSD scoaterea de la guvernare a USR? [ANALIZĂ]

"De ce vrea PSD scoaterea de la guvernare a USR?" - Acesta este titlul analizei publicate pe Substack de analistul politic Cristian Hriţuc, care îi îndeamnă pe cititori să treacă "peste vrăjeală pe care o lansează propaganda PSD" şi să încerce să analizeze motivele pe care le pune în text.

"Nu am fost fanul USR şi nici nu mă pot bănui mulţi de acest lucru, iar analiza încearcă să redea obiectiv efectele şi să devoaleze intenţiile celor de la PSD", a mai precizat consultantul politic.

Analiza lui Cristian Hriţuc

În ultimele zile s-au înteţit atacurile la Ilie Bolojan şi declaraţiile violente care cer plecarea premierului. Toată garda veche a PSD, toţi oamenii lui Ciolacu şi noua stea, Claudiu Manda, desfăşoară zilnic atacuri şi pun presiune.

Presa de casă a PSD şi-a înteţit atacurile.

PSD vrea schimbarea lui Bolojan, dar vrea ca aceasta să fie făcută de către PNL şi, în plus, doreşte scoaterea de la guvernare a USR. Mesajele de bază merg pe două linii: Bolojan a fost acaparat de USR, Bolojan e inflexibil. Pentru că scopul principal al PSD este plecarea USR de la guvernare.

Prezenţa preşedintelui Nicuşor Dan, ieri, la emisiunea de la Digi 24 nu a fost întâmplătoare. Primele mesaje pe care acesta le-a dat au fost cele prin care arăta că nu vede oportună schimbarea premierului şi că, atât timp cât Bolojan este preşedintele partidului şi toţi partenerii respectă protocolul semnat la formarea Coaliţiei, nu vede cum s-ar putea produce schimbarea guvernului.

De ce vrea PSD acest lucru?

Pentru că obţine două victorii strategice pe termen lung.

Slăbirea poziţiei preşedintelui.

Slăbirea poziţiei PNL, aducerea acestuia în postura din perioada Ciolacu-Ciucă, adică în postura de remorcă.

Ministerul Apărării – gestionarea SAFE, Ministerul Economiei.

Slăbirea poziţiei preşedintelui.

USR este singurul partid care îl susţine în totalitate pe Nicuşor Dan. Nu există fracţiuni interne care să aibă o altă opţiune. Este partidul prezidenţial, dacă vreţi aşa. Este partidul care poate promova în Parlament proiecte ale preşedintelui, care le poate iniţia. Desigur, nu are majoritate, nu poate trece niciun proiect de lege, dar poate iniţia în Coaliţie, poate găsi susţinere atât timp cât este la masa guvernării. Cu alte cuvinte, are pârghii mai multe pe care nu le-ar mai avea în opoziţie.

Odată intrat în opoziţie, pentru că nu poate juca pe acelaşi spaţiu cu AUR, USR s-ar mai duce în jos câteva procente.

Nicuşor Dan nu poate să rămână încă din anul unu de mandat fără măcar un partid politic.

Scoaterea lui Bolojan din funcţia de premier echivalează cu victoria grupării pro-PSD din interiorul PNL şi aduce automat atât pierderea sprijinului din partea liberalilor, cât şi diminuarea influenţei USR.

Nicuşor Dan ar avea atunci ca aliat un partid de 10% în opoziţie, iar ca adversari AUR (partid de opoziţie de 40%) şi două partide de guvernare care, împreună, pot strânge un 30%.

Ar fi o confruntare inegală în următorii ani, cu riscul major ca Nicuşor Dan să ajungă mai degrabă un Emil Constantinescu la finalul mandatului.

2) Slăbirea poziţiei PNL, aducerea acestuia în postura din perioada Ciolacu-Ciucă, adică în postura de remorcă.

Nu ştiu câţi liberali realizează că, de-a lungul vremurilor, PSD i-a luat ostatici când au guvernat împreună, le-au sucit mâna la spate şi i-au pus să execute.

Desigur, sunt lideri în PNL care au relaţii extrem de bune cu PSD şi care ar avea imunitate, şi-ar păstra feudele pe care le conduc, nu ar avea acolo contracandidaţi serioşi, ar avea şi acces la fonduri, dar atât.

PNL a ajuns, în epoca Ciolacu, o stafie. Nu avea „adversar”, nu putea să se bată cu PSD, nu avea teme, le acapara Ciolacu, nu avea identitate. Aceasta dispăruse după ce tot jocul se resetase.

Am spus la vremea aceea că PNL şi Iohannis au avut o scuză când s-a făcut prima alianţă. Războiul bătea la uşă, americanii dăduseră pe canale diplomatice că trebuie să ne pregătim de război. A fost o mişcare necesară atunci, pentru că doi actori imaturi – Cîţu şi Cioloş – au forţat ruperea. Nu mai revenim la evenimente, dar istoria a arătat că perpetuarea acelei guvernări a condus la crearea senzaţiei de monopol. Oamenii s-au simţit obligaţi să aleagă ce vor guvernanţii, le-ai pus sula în coaste şi ai limitat oferta. Şi aşa a explodat AUR.

Pentru PNL, în formatul actual, USR reprezintă un partener şi atunci când vine vorba de negocieri în interiorul Coaliţiei. Ar trebui să îşi aducă aminte liberalii că, la un moment dat, au scos UDMR de la guvernare, pentru ca aceştia înclinau mereu balanţa în favoarea PSD, atunci când era vorba de decizii importante.

Una peste alta, plecarea lui Bolojan ar reprezenta şi aruncarea la coş a singurului om politic liberal care poate aduce voturi. Şi asta s-a văzut şi în alegerile de la Bucureşti, dar se vede şi acum, în ultimul sondaj, unde cifrele arată că Guvernul Bolojan nu a scăzut mai mult de două procente după toate măsurile dure.

Bolojan poate aduce voturi, mai ales dacă reforma va avea succes. Oprirea lui din drum înseamnă să arunci la coş tot efortul pe care l-ai făcut până acum.

PNL, într-un guvern cu PSD şi UDMR, ar reveni la epoca Ciucă-Ciolacu şi atât. Iar următoarele alegeri i-ar prinde cu un scor sub cel luat acum un an.

Ministerul Apărării – gestionarea SAFE, Ministerul Economiei.

O singură explicaţie la acest punct: miliardele de euro ce vor veni.

Acestea sunt obiectivele pe care le urmăreşte PSD. Desigur, ei le împachetează în diverse mesaje, de la lupta cu Soros şi până la „nu se poate cu ei, că sunt nebuni”. Acestea sunt pretexte şi mesaje pentru electorat. Nu sunt fan USR şi nici nu am vreo simpatie deosebită pentru modul lor de a face politică, dar nici nu pot să cred mesajele pe care le propovăduieşte propaganda. Cum pot să recunosc că fac şi gafe, uneori sunt radicali, dar măcar nu au ceauşismul în sânge, aşa cum îl are ministrul Agriculturii de la PSD.

Nu cred că Coaliţia se va rupe acum, dar este vizibil că e din ce în ce mai greu să o ţii, mai cu seama că parcă se vede că Grindeanu a ajuns o simplă marionetă, nu mai poate controla partidul, nu îi mai poate stăpâni nici pe oamenii lui Marcel, nici pe oamenii Olguţei. Iar dacă cineva crede că pentru ei AUR este un pericol, se înşală. Au discuţii cu AUR, au înţelegeri, au dialog. Ei ştiu că pot face oricând o înţelegere în favoarea lor. România contează mai puţin.