De ce poziţia României faţă de protestele din Moldova este greşită

România a demonstrat prin poziţia sa oficială o nepăsare totală faţă de cererile legitime ale moldovenilor disperaţi de jaful şi dispreţul Sistemului oligarhic. Preşedintele Klaus Iohannis, distins de preşedintele Timofti pentru nu se ştie ce merite şi care-l asigurase pe acesta de tot sprijinul, a declarat că prin ”învestirea noului Guvern, care îşi declară prioritară opţiunea proeuropeană, Republica Moldova a realizat un pas important în depăşirea crizei politice”, adăugând că îi asigură pe partenerii de la Chişinău de întregul sprijin al României. Din aceste cuvinte seci reiese clar că ţara noastră nu a jucat niciun rol în bătălia crâncenă dintre blocul oligarhic şi cel anti-oligarhic din R.Moldova, aşa cum au crezut unii.

Ca deobicei România nu a avut şi nu are o strategie concretă pentru Republica Moldova, iar Bucureştiul a aşteptat, ca un spectator cuminte, să vadă cine iese învingător şi să-l susţină. Deşi susţinerea parcursului european al R.Moldova ca prioritate este singura placă repetată constant de diplomaţia română, ea nu are conţinut. Este destul ca noul guvern să se declare pro-european pentru ca vechea etichetă să fie susţinută de Bucureşti. Nu a contat că guvernul Filip, girat de Plahotniuc, a fost instituit cu o majoritate tranzacţionată la bucată, într-un timp record, fără dezbateri şi fără prezentarea unui program serios şi a depus jurământul pe ascuns noaptea, nici că mii de oameni protestează în stradă de zile în şir, speriaţi de faptul că Sistemul oligarhic a preluat controlul total asupra ţării. Singurul lucru care a contat şi pentru România, cât şi pentru ceilalţi parteneri externi ai R.Moldova, a fost aşa-zisa stabilitate.

"Stabilitatea acestui stat este importantă atât pentru România, cât şi pentru Uniunea Europeană. Noul Guvern de la Chişinău are foarte mult de lucru în perioada următoare, reforme importante trebuind să fie demarate şi realizate. Urmăresc cu atenţie evoluţia de pe scena politică de la Chişinău şi îi asigur pe partenerii noştri de întregul sprijin al României”, a mai spus Klaus Iohannis. Şi MAE român şi-a confirmat rolul de spectator, transmiţând printr-un comunicat că ”urmăreşte cu atenţie evoluţiile de la Chişinău. Îndemnăm la calm şi facem apel la toţi actorii politici din Republica Moldova să acţioneze cu toată răspunderea pentru desfăşurarea procesului democratic de învestire în funcţie a Guvernului Pavel Filip, Guvern care a obţinut votul de încredere al Parlamentului legitim de la Chişinău”.

În acest context, se pun o serie de întrebări: Cum poate face reforme guvernul Filip, dat fiind că premierul este parte a Sistemul Oligarhic care s-a opus atâţia ani reformelor, care a refuzat să depolitizeze instituţiile de drept şi de reglementare, ba mai mult şi le-a subordonat total? De asemenea, de ce continuă partenerii de dezvoltare ai R.Moldova şi România, dacă s-au lămurit că eticheta falsă pro-europeni poate duce la compromiterea ideii însăşi de apropiere de Europa în percepţia moldovenilor, să-i gireze în continuare pe aceştia? Ce depăşire a crizei politice şi stabilitate este aceea când ai mii de cetăţeni în stradă, care contestă un guvern ilegitim şi fabricat şi care cer alegeri anticipate?

MAE român vorbeşte despre ”răspunderea pentru desfăşurarea procesului democratic de învestire în funcţie a Guvernului Pavel Filip, Guvern care a obţinut votul de încredere al Parlamentului legitim de la Chişinău”. Se pune însă întrebarea cât de democratic a fost acest proces, care s-a desfăşurat pe repede înainte, total netransparent, cu o majoritate formată prin racolarea de deputaţi de la diferite partide, aparent prin bani sau şantaj. Cât de legitim este un Parlament care nu mai respectă deloc configuraţia rezultată în urma ultimelor alegeri, care nu ţine cont de dorinţele populaţiei pe care ar trebui s-o reprezinte, ci devine doar o masă de oameni vânduţi unor interese private?

Prin poziţia sa, România nu face decât să-i dezamăgească pe oamenii din R.Moldova, care vor percepe sprijinul pentru guvernul Filip ca pe o susţinere pentru Plahotniuc, adică ca pe o trădare. „Fraţii de peste Prut trec prin profunde provocări sociale şi politice. Suntem alături de ei în această perioadă şi le reconfirm sprijin pe care Guvernul îl acordă aspiraţiilor cetăţenilor Republicii Moldova pentru o societate care să respecte adevăratele valori civice şi europene", a spus premierul Dacian Cioloş de Ziua Unirii mici. Dar cum este alături România de cetăţenii moldoveni, dacă continuă să-i gireze pe politicienii aşa-zişi pro-europeni care au participat la jaful secolului şi la sărăcirea populaţiei care protestează în stradă de disperare?

Politicienii români le-au oferit moldovenilor în ultimii ani numai discursuri populiste despre unire sau susţinerea parcursului european şi nu înţeleg nici acum sau nu le pasă că problema fundamentală cu care aceştia se confrunta este corupţia sufocantă care duce la sărăcie.

La fel de dezamăgitoare a fost pentru moldoveni şi poziţia SUA şi a UE care au ales să sprijine stabilitatea şi pe aşa-zişii pro-europeni, doar să nu vină pro-ruşii la putere.

„Dacă renunţi la democraţie pentru stabilitate, în cele din urmă vei pierde şi democraţia, şi stabilitatea”, sublinia foarte bine Maia Sandu, fostul Ministru al Educaţiei şi una dintre figurile cele mai credibile şi integre din Republica Moldova, în acest sens. Iar într-un discurs ţinut în PMAN membrul Platformei DA, Alex Cozer, a făcut apel la preşedintele Iohannis în numele moldovenilor care au cetăţenia română ”să nu acorde nicio susţinere acestei guvernări criminale care nu are nicio legitimitate şi nu trebuie susţinută. Această guvernare a furat în ultimii ani miliarde de dolari şi partenerii noştri externi nu au dreptul să le dea voie să fure în continuare”. Cu alte cuvinte, girarea Sistemului Oligarhic de către Bucureşti şi alte cancelarii străine îi condamnă pe moldoveni la sărăcie şi legalizează furtul. Este cumva o dublă măsură – în România corupţia este combătută eficient de DNA, în Republica Moldova este acceptată dacă e sub etichetă pro-europeană. Nu întâmplător noul premier Pavel Filip a ales să facă mâine prima vizită la Bucureşti pentru a încerca să se legitimeze prin sprijinul autorităţilor române.

Simplificări manipulatorii

Dincolo de poziţia oficială a ţării noastre, jurnaliştii, analiştii şi politicienii din România s-au întrecut în simplificări şi manipulări, care arată că unii nu înţeleg ce se întâmplă la Chişinău, pe când alţii încearcă să folosească populist evenimentele de acolo.

O să enumăr doar câteva dintre simplificările manipulatorii legate de proteste care nu fac bine relaţiei României cu Republica Moldova:

1.Protestele sunt organizate de pro-ruşi pentru a arunca R.Moldova în haos şi în final în braţele Rusiei. Fals. În stradă protestează nu doar susţinătorii PSRM şi ai lui Renato Usatîi, ci şi simpatizanţii Platformei Demnitate şi Adevăr şi ai Maiei Sandu. Aceştia sunt pro-europeni convinşi, mai pro-europeni decât cei care sunt acum la putere şi au compromis această etichetă. Ca urmare, partidele actuale încearcă să împiedice aceste forţe politice noi să le ia locul pe dreapta eşicherului politic.

Protestatarii susţin anticorupţia, reformele şi scoaterea statului din captivitate. Adevăratul clivaj care marchează actuala luptă din R.Moldova este cel între forţele oligarhice şi cele anti-oligarhice, nu între pro-ruşi şi pro-europeni.

Pe de altă parte, Rusia nu are nevoie să intervină direct în R.Moldova. Jaful şi corupţia din timpul guvernării pro-europene fac jocul Kremlinului atât de bine, încât acesta nu trebuie să mai facă nimic. Analistul Igor Boţan îmi spunea că dacă pro-europenii mai rămân la putere trei ani şi continua ca până acum, abia atunci va fi pericolul mare ca pro-ruşii să obţină majoritatea absolută şi să umble la Constituţie pentru a federaliza R.Moldova.

În plus, Rusia este acum atât de ocupată cu Siria şi Ucraina că nu prea mai are timp şi bani pentru omuleţii verzi pe care şi-i închipuie unii la Chişinău.

2. Protestatarii vor să dea o lovitură de stat împotriva unui guvern legitim. Fals, prin modul în care a fost instaurat acest guvern, pe baza unei majorităţi fabricate prin şantaj, bani şi ameninţări, nu se poate vorbi despre un guvern legitim. Lovitura de stat a fost dată de Sistemul Oligarhic, care a acaparat toată puterea, încălcând proceduri şi neţinând cont de voinţa cetăţenilor, nu de Popor.

3. Alegerile anticipate vor fi câştigate automat de pro-ruşi. Greşit, potrivit sondajelor, partidele lui Dodon şi Usatîi ar obţine un scor bun, dar nu suficient pentru a forma împreună coaliţia de guvernare. Electoratul pro-rus şi cel pro-european sunt aproape egale, cam 50%-50%. În plus, electoratul dezamăgit de falşii pro-europeni se va orienta cel mai probabil către noul bloc electoral anti-oligarhic care se va forma (partidul Platformei DA Partidul Maiei Sandu Ion Sturza eventual partidul lui Iurie Leancă), nu către pro-ruşi.

Girarea Sistemului Oligarhic de către Bucureşti şi alte cancelarii străine îi condamnă pe moldoveni la sărăcie şi disperare

4. Plahotniuc este răul cel mai mic şi garantul stabilităţii şi al cursului pro-european. Fals. Este foarte neclar cum sărăcia adusă de Sistemul Oligarhic Plahotniuc poate aduce stabilitate. Sărăcia şi corupţia nu este pro-rusă sau pro-europeană. Ea afectează şi pe simpatizanţii Moscovei şi pe cei ai UE în egală măsură şi nu are cum să ducă niciodată la stabilitate, ci doar la tensiuni sociale. Iar dacă Dodon şi Usatîi sunt clar oamenii Rusiei, de unde ştim că nu este şi Plahotniuc ? Deocamdată aflăm că are şi un paşaport rus pe lângă cel românesc şi cel moldovenesc.

Cât despre susţinerea cursului european, asta presupune ca Plahotniuc şi guvernul său Filip să facă reformele cărora li s-au opus până acum în justiţie şi anti-corupţie. Cu alte cuvinte, ar trebui să-şi înlăture oamenii prin care controlează instituţiile – şeful CNA, procurorul general şi ceilalţi cărora li s-a cerut demisia în stradă, fără succes. Credeţi că o vor face?

”Nu trebuie acum să credem că am găsit soluţia cea mai fericită în susţinerea unui Guvern care este în continuare sub influenţa lui Plahotniuc. Dar, cel puţin, acest Guvern îşi asumă un contact direct şi o relaţie directă cu autorităţile din UE. Nouă, lucrul acesta ne dă o marjă mai mare de mişcare, o marjă mai mare de implicare în Republica Moldova. Între cele două rele, preferăm răul cel mai mic, care, totuşi evoluează în Republica Moldova în baza unor reguli democratice, oamenii aceştia au fost aleşi în Parlament”, a explicat de pildă senatorul PNL, Viorel Badea pentru Gândul. Domnul Badea uită că democraţia nu este acelaşi lucru cu oligarhia şi că susţinerea celui pe care moldovenii îl consideră răul cel mai mare pentru ei ca fiind cel mai mic duce la o îndepărtare a acestora de România.

Şi analistul Dan Dungaciu a scris că ”cei care doresc guvern şi evitarea anticipatelor (PD, PL, fracţiunea PLDM etc.) consideră că principala prioritate a Republicii Moldova este evitarea anticipatelor şi a aducerii la putere a forţelor girate de Moscova. Pentru ei Putin este mai primejdios decât Plahotniuc”.

Prin urmare Republica Moldova ar avea de ales doar între Plahotniuc şi Putin. Argumentul este la fel de fals ca şi preocuparea aşa-zişilor pro-europeni care mor de grija ţării şi nu vor anticipate ca să nu o dea pe tavă Rusiei, când ei de fapt încearcă să evite alegerile pentru că se tem că vor fi sancţionaţi de cetăţeni şi vor dispărea cu tot cu partide de pe scena politică.

Pe de altă parte, dacă PDM-ul controlat de Plahotniuc a prăbuşit fără niciun motiv guvernul Streleţ, aruncând ţara în criza politică actuală pentru a nu pierde controlul instituţiilor, cum poate el să fie vreodată garantul stabilităţii?

5. Platforma DA s-a aliat sau se va alia cu pro-ruşii. Fals. De la începutul constituirii Platformei Civice Demnitate şi Adevăr s-a speculat pe această temă, pentru a decredibiliza din faşă această mişcare.

Ultimul care a reluat tema recent în România a fost Traian Băsescu, ca deobicei cel mai vocal politician în legătură cu Republica Moldova. Fostul preşedinte a declarat pentru B1TV că ”premierul Pavel Filip este un lacheu al lui Plahotniuc”, dar că Platforma DA trebuie să plece acasă, nu să iasă în aceeaşi piaţă cu Dodon şi Usatîi.

"Cred că Demnitate şi Adevăr, ca program, rămân cei care susţin orientarea provest. Platforma DA trebuie să plece imediat acasă şi trebuie să înţeleagă că o Republica Moldova cu un guvern desemnat e o ţară care poate să se salveze. Cât timp ai un guvern, ai speranţa să reînnozi relaţiile de susţinere financiară cu România care are un împrumut aprobat în Parlament de 100 milioane. (…) Nu înţeleg de ce platforma DA se află în aceeaşi piaţă ca formaţiunea lui Usatîi şi Dodon. DA să meargă acasă şi să îşi consolideze structurile. Cred că au nevoie de câteva luni să formeze din această mişcare a pieţei un partid credibil proeuropean şi să lase guvernul în care nici eu nu am încredere”, a subliniat Băsescu.

După ce a insistat ca Plahotniuc să fie oprit de Timofti, fostul preşedinte spune acum că guvernul Filip este "unul legitim, votat de o majoritate parlamentară”. Din nou nu contează poporul, fraţii de peste Prut care apar în toate discursurile populist-unioniste din România. Ce contează este ca un guvern format de o majoritate parlamentară, indiferent cum a fost obţinută ea, este legitim. Preşedintele Băsescu se contrazice însă imediat când susţine ”Încetaţi cu susţinerea lui Plahotniuc în România.(...) O Moldova destabilizată de Plahotniuc înseamnă un risc de securitate naţională pentru România”. Păi, ori trebuie susţinut guvernul Filip, lacheul lui Plahotniuc, pentru că e legitim sau Plahotniuc e un pericol pentru România şi atunci cum de se alocă bani Chişinăului? Ar trebui să ştim şi noi cum se împacă acestea două.

Pe de altă parte, atât Dodon, cât şi Usatîi şi Andrei Năstase şi alţi lideri ai DA au spus clar că nu este vorba despre o colaborare pe termen lung sau de o alianţă, ci doar despre o unire a simpatizanţilor pentru ”ca vocile şi mesajele lor să fie mai puternice”. ”Astăzi nu mai contează limba pe care o vorbim, nu contează vectorul geopolitic, ce partide vrem să votăm. Noi ne-am adunat aici nu pentru Dodon, Usatîi sau Năstase, ci pentru a ne lua ţara înapoi”, a explicat Alex Cozer.

Plahotniuc, ca Stăpân al Sistemului Oligarhic, a reuşit performanţa de a-i uni şi pe pro-ruşi şi pe pro-europeni împotriva sa. Înţelegând pericolul capturării definitive şi totale a statului, ei au protestat împreună pentru scopul comun, declanşarea alegerilor anticipate, dar asta nu înseamnă că pot colabora apoi, deoarece principiile lor sunt foarte diferite.

6. Singurul lider al unui partid unionist, Mihai Ghimpu, a fost bătut de protestatarii pro-ruşi. Total fals. Liderul liberalilor, Mihai Ghimpu, susţine că FSB-ul nu doarme şi lasă să se înţeleagă că protestul de la Chişinău, organizat de Partidul Socialiştilor (PSRM), Partidul Nostru şi Platforma Demnitate şi Adevăr (DA) ar fi dirijat de la Moscova. Foarte convenabilă placă cu ruşii răi care vor să preia Moldova şi-i bat pe bunii politicieni unionişti.

Realitatea este însă alta. Mihai Ghimpu i-a dezamăgit tocmai pe cetăţenii pro-europeni şi unionişti care se simt trădaţi de acţiunile sale. Fostul consilier prezidenţial Iulian Fota a pus punctul pe i atunci când a afirmat că acesta este de fapt aliatul lui Plahotniuc. Prin toate acţiunile sale, inclusiv manevrele de împiedicare a guvernului Sturza să-şi prezinte măcar programul de guvernare în Parlament, Ghimpu a confirmat că face parte din Sistemul oligarhic.

El merge hotărât pe urmele lui Iurie Roşca, aliindu-se cu Plahotniuc, ca acesta odinioară cu Voronin, şi aşa se explică şi faptul că PL este pe cale să dispară de pe scena politică, la fel ca şi PPCD. Ghimpu a demonstrat că în calitate de unionist declarat poate coabita liniştit şi fără greaţă cu foştii comunişti, desprinşi din PCRM, care au renunţat la discursul lor anti-românesc şi anti-european şi s-au transformat în pro-europeni veroşi peste noapte.