De ce pleacă medicii din ţară?

La fiecare 6 ore, un medic pleacă din ţară, scria în august presa, comentând dezastrul din sistemul de Sănătate, un sistem mai bolnav chiar decât pacienţii ce îi vin în grijă. De ce îşi iau medicii câmpii? Un posibil răspuns - unul din multele la această întrebare - îl dă fostul ministru al Sănătăţii Vlad Voiculescu, care postează, pe Facebook, povestea unui tânăr medic care, după 12 ani de muncă trudnică, s-a trezit că statul îi ia pâinea de la gură.

Redăm postarea lui Vlad Voiculescu, practic un mesaj primit de acesta de la un tânăr

"Bună seara Vlad. Îmi permit să-ţi spun Vlad nu atât pentru faptul că eşti apropiat de mine ca şi vârstă, cât mai ales deoarece te-am simţit apropiat de mine, de profesia mea, în perioada cât ai fost ministru, şi în general de oameni.

Să-ţi povestesc o speţă: un tânăr dintr-unul dintre primele 3 oraşe universitare ale României urmează facultatea de medicină, ca majoritatea care (încă) mai făceau asta în urmă cu 10-15 ani, cu pasiune şi elan dat de gândul idealist de a "face bine". Ulterior, rezidenţiat pe Chirurgie, în ideea că în chirurgie senzaţia de ajutor dată semenilor este, după părerea lui, mai palpabilă decât poate într-o specialitate medicală.

Termină rezidenţiatul de chirurg, devine, desigur, unemployed, dar rămâne "agăţat" cu gărzi de secţia şi spitalul unde a slujit cei 6 ani de rezidenţiat. În acest timp, colegi de-ai săi, titulari pe posturi în respectiva Clinică, pleacă în străinătate, din varii motive. Definitiv. Şi omul nostru spera că va veni şi şansa lui, ca unul din acele locuri rămase libere să se scoată la concurs şi să-şi poată continua munca pe care a început-o cu ani în urmă, într-un cadru legal, fiind şi remunerat pentru asta. Să aibă, înţelegi, şi el un job în adevăratul sens al cuvântului, cel pentru care a învăţat şi a servit cei 6+ 6 ani, de medic în spital, în beneficiul pacientului.

Prin toamna lui 2017 însă, se aude că se vrea mărirea normei de lucru a medicilor titulari la 48 de ore pe săptămână. Concret, în obligarea acestora de a face undeva spre 4 gărzi - repet dar nu mă bâlbâi - OBLIGATORII - pe lună. Şi omul nostru îşi zice "La cum sunt ăştia, sunt în stare să ocupe necesarul de linii de gardă cu medicii titulari, şi să nu mai semneze contracte de garda cu medici neangajaţi, "extra" cum zicem noi, pentru a mai scuti nişte bănuţi cheltuiţi. Că deh, guvernarea #goCiolo a mărit inadmisibil plata orelor de gardă, iar medicii care făceau DOAR gărzi au ajuns să câştige şi ei DECENT din acest lucru.

Dar, zice omul nostru, e doar o temere. Nu se poate întâmpla aşa ceva. Şi vine 18 ianuarie 2018, când o "circulară" de la Direcţie anunţa sec: "Începând cu 1 februarie, liniile de gardă vor fi acoperite doar cu medici angajaţi ai Spitalului precum şi cu medici rezidenţi care întrunesc condiţiile". Şi uite cum rămâne omul nostru, dragă Vlad, şi fără bruma de muncă şi de venit pe care le mai avea, şi, mai important, fără o perspectivă reală.

Din păcate, povestea redată nu este caz singular, nu i se întâmplă unui singur medic, nu într-un singur spital, nu într-un singur oraş. Şi întrebarea mea pentru tine: voi când veniţi înapoi, dragă Vlad?", îi scrie tânărul fostului ministru.

În completarea acestei poveşti, Vlad Voiculescu relatează că, nu de mult, managerul unui spital universitar mare îi povestea în privat că preferă să nu scoată posturi la concurs, pentru că de fiecare dată când face asta, primeşte telefoane de la UMF, de la partid, de la CJ, de la Primărie... şi pe cineva tot o să supere. Şi el nu vrea să supere pe nimeni.

"De ce nu vrea să supere pe cineva?
Pentru că e laş, pentru că binele pacientului şi al echipei din spital nu are prioritate, pentru că jobul lui este în continuare dependent (şi nu de puţine ori dirijat) de politic şi de UMF după castrarea OUG79/2016 - ordonanţa de urgenţă care depolitiza şi profesionaliza managementul şi funcţionarea spitalelor de stat", concluzionează Voiculescu.