De ce există în lume copii care dorm în cutii?

Au trecut deja ani de când o tradiţie finlandeză a început să se răspândească în întreaga lume. Mai mult de 10 milioane de persoane au descoperit, în 2013, că Guvernul nordic investea o sumă mare de bani pentru ca toţi copiii din ţară, indiferent de statutul lor social, să doarmă în cutii. Dar nu era ceva nou - de mai bine de şapte decenii Executivul finlandez oferă noilor părinţi o cutie cu haine, lenjerii şi jucării, cutie care apoi serveşte ca leagăn pentru copil. Acum, ţări precum Canada, Statele Unite ale Americii, Mexic, Marea Britanie, Africa de Sud şi India vor să aplice aceeaşi metodă. Scopul: reducerea mortalităţii infantile.

Ideea a început să fie pusă în aplicare în 1938. Finlanda era o ţară săracă, cu o rată a mortalităţii infantile de 65 de copii la 1.000 de naşteri. De-a lungul timpului, pe calea spre a deveni statul bunăstării - aşa cum este cunoscută ţara în acest moment - Guvernul a decis să sprijine un proiect: să ofere tuturor familiilor o cutie cu materiale de primă necesitate pentru a oferi copiilor un început de viaţă echitabil. Se putea alege între cutie sau bani în numerar (echivalentul a 200 de euro de acum). Exista doar o singură condiţie: vizitarea unei clinici publice prenatale înaintea împlinirii a patru luni de sarcină. Acest lucru ajuta mamele să folosească sistemul oficial de sănătate. Acum, rata mortalităţii infantile în Finlanda este de 2,52 la peste 1.000 de copii minori sub un an, una dintre cele mai mici din lume, iar mulţi cetăţeni sunt recunoscători cutiei.

Conţinutul pachetului a variat în funcţie de nevoile timpului. A pornit de la materiale pentru a confecţiona hăinuţele bebeluşului şi lenjerie de pat din hârtie în anii 1940, ajungând până la scutecele şi salteluţele mici de acum. În ceea ce priveşte noile cutii, conţinutul lor se adaptează nevoilor ţărilor care au început acum să le utilizeze la rândul lor: cutie din plastic în loc de carton în Africa de Sud sau protecţie anti ţânţari în India. Scopul acestor pachete este de a ajuta la rezolvarea problemelor locale, relatează situl web esmateria.com.

În Mexic a fost numit Programa Cunas CDMX

Programul a început în 2015 şi îşi propune să ajungă la mai mult de 7.000 de femei din capitala ţării. "Căutăm să generăm o mai mare protecţie copiilor în Ciudad de Mexico, mai ales celor care trăiesc în sărăcie şi marginalizare", a explicat Martínez Gamaliel, director general al Dezvoltării Integrale a Familiei, cu ocazia prezentării proiectului. Ajutorul s-a concentrat asupra mamelor vulnerabile şi cu mai puţine resurse financiare. Aici cutiile pentru nou-născuţi includ câteva caracteristici noi, cum ar fi foarfecă de unghii, aspiratoare nazale sau un termometru. Mexicul are o rată a mortalităţii infantile de 12,23 la 1.000 de naşteri.

În Africa de Sud proiectul se numeşte Thula Baba Box

Ernst Hertzog şi Frans de Villiers sunt din Africa de Sud. Împreună, au format o fundaţie dedicată să investească în proiecte inovatoare în ţara lor. Una dintre ultimele provocări este Thula Baba Box, o adaptare a cutiei finlandeze. Au realizat-o cu ajutorul unei echipe de la Universitatea din Stellenbosch şi îşi propun să semneze un contract cu departamentul de sănătate şi cel al economiei de la Ciudad del Cabo pentru a o transforma într-un program naţional.

Această cutie este din plastic, astfel încât să poată servi şi drept cădiţă de baie, fiind mult mai utilă mamelor din Africa de Sud. "Provocările şi nevoile de aici sunt foarte diferite de cele din Europa. Astfel, în afară de furnizarea de produse gratuite şi de informaţii, scopul nostru este ca printr-un sistem de recompense, stimulente, să încurajăm femeile însărcinate să viziteze clinicile prenatale înainte de naşterea copilului şi de cât mai multe ori", spun creatorii proiectului pe site-ul lor. Scopul acestui control mai mare este de a reduce riscul ca mamele cu HIV să moară la naştere. "Cutia finlandeză este un exemplu uimitor de cum un design a schimbat o ţară", spune Hertzog.

Un proiect similar este cel al lui Karima Ladhani, un student care îşi pregăteşte doctoratul la Harvard, pentru India.

Această variantă propusă de Karima are o plasă pentru a proteja copilul de ţânţarii purtători de malarie, produse de curăţare şi tratamente. Proiectul a început să se dezvolte într-un spital din mediul rural în Jagadiya cu scopul de a preveni mortalitatea infantilă şi maternă.

Alte exemple foarte simple care pot face o mare diferenţă sunt: un incubator simplu şi un echipament de resuscitare neonatală.

Ambele au fost dezvoltate de către grupuri de cercetare care doresc să transmită ţărilor în curs de dezvoltare, într-un mod simplificat, progresele pe care le avem în Occident.

Primul proiect este un incubator, care oferă izolaţie termică şi de umiditate.

Cel de-al doilea proiect este un design care se numeşte First Breath (prima respiraţie), iar costul, de doar un dolar, poate resuscita un nou-născut care încă nu a început să respire.

Există milioane de copii care nu se nasc în spitale, ci în colibele de la ţară. Acest sistem de ventilaţie demonstrează cum, cu aerul din ambient se poate resuscita un copil. Deci, cu mici investiţii se pot salva copiii care în alte condiţii ar muri. O idee care ar putea fi preluată şi de sistemul nostru sanitar.