"De asta le e frică" - Oana Gheorghiu rupe tăcerea în scandalul reformei companiilor de stat. Jocul de "alba-neagra" al PSD, expus public

Vicepremierul Oana Gheorghiu a reacţionat public după campania din categoria "noi nu ne vindem ţara" demarată de social-democraţi şi "suveranişti" după ce a anunţat planul de reformare a companiilor de stat, dintre care multe sunt adevărate găuri negre pentru bugetul de stat.

Într-o postare intitulată sugestiv "Adevărul despre reforma companiilor de stat", Oana Gheorghiu a demontat, succint, toată propaganda din jurul subiectului:

De când am intrat în Guvern, am ales să nu comentez public numeroasele dispute politice.

Nu am atacat pe nimeni şi nu m-am plâns niciodată de obstacolele întâlnite, deşi ele nu erau nişte piedici care îţi apar pur şi simplu în drum, ci obstacole puse acolo deliberat ca să îţi rupi gâtul.

Am venit în Guvern cu inima deschisă, înţelegând importanţa momentului în care ne aflăm, crezând că toate partidele trag în aceeaşi direcţie: pentru români şi pentru România.

Însă atunci când munca ta şi bun-simţul tău sunt folosite împotriva ta pentru manipulare politică, abia atunci e momentul când nu mai poţi să taci.

Iată care sunt faptele. Nu părerile, ci faptele:

Programul de Guvernare 2025-2028, asumat de toate partidele din arcul guvernamental (inclusiv PSD), prevede explicit listarea la bursă a unor pachete minoritare din companiile de stat, fără cedarea poziţiei majoritare (la pagina 40, ultima frază din pagină).

Legea nr. 48/2025 privind aprobarea Politicii publice de proprietate privată a statului, adoptată de aceleaşi patru partide (inclusiv PSD), identifică listarea ca instrument de transparenţă, disciplină corporativă şi acces la capital (secţiunea II.3.3. Diversificarea acţionariatului întreprinderilor publice).

Jalonul nr. 443 din PNRR - asumat de către toate partidele (inclusiv PSD) - prevede listarea sau restructurarea a cel puţin trei companii de stat până în august 2026.

Nu am inventat nimic. Am pus în aplicare un mandat asumat colectiv, în scris, de către toţi cei care sunt astăzi la guvernare.

Am organizat şedinţe regulate ale Comitetului responsabil de reforma companiilor de stat. De fiecare dată, am invitat miniştrii cărora le reveneau companiile analizate în portofoliu, inclusiv cele din domeniul transporturilor (minister gestionat de PSD) şi energie (minister gestionat tot de PSD).

De cele mai multe ori au trimis în numele lor secretari de stat ori alţi reprezentanţi, crezând probabil că nu e o temă de importanţă strategică naţională ori căutând să amâne deciziile ferme, deşi ele fuseseră asumate în documentele enumerate mai sus.

Aşadar, prezenţa personală a miniştrilor la aceste şedinţe a fost excepţia, nu regula. Însă dincolo de miniştri, la fiecare întâlnire a participat - şi îi mulţumesc pentru acest lucru - secretarul general al Guvernului, domnul Ştefan Radu Oprea (evident, tot de la PSD).Tot timpul, PSD a ştiut tot ce discutăm. N-am avut niciun secret faţă de PSD sau faţă de vreun alt partid pentru că agenda mea este una de transparenţă şi bună guvernare, nu de blocaj şi tergiversare.

Practic, tot ce aveau de făcut era să se prezinte la muncă.

După finalizarea listei exploratorii (cu argumente pro, contra şi condiţii pentru fiecare companie în parte), am transmis-o tuturor viceprim-miniştrilor (fiecare fiind reprezentantul unuia dintre cele 4 partide).

Nu le-am transmis-o ca ultimatum ori decizie finală, ci tocmai solicitând explicit contribuţia şi feedback-ul lor.

În adresa din 18 martie 2026 scriam aşa:

„Vă invit să formulaţi observaţii şi feedback, inclusiv cu privire la companiile pentru care consideraţi că un astfel de demers nu este oportun în această etapă. În funcţie de observaţiile primite, putem structura ulterior un cadru comun de lucru”.

Am primit răspuns de la PNL şi USR. De la PSD - nimic.

La aproape o lună distanţă, pe 15 aprilie, am convocat o nouă şedinţă a Comitetului de reformă.

S-au agreat soluţii pentru o parte din cele 22 de companii de stat analizate. S-a comunicat lista companiilor cu potenţial de listare, cu menţiunea că ea urmează să fie înaintată Guvernului.

Un demers de transparenţă, realizat de o echipă mică şi de consilieri onorifici cărora le sunt profund recunoscătoare, este folosit astăzi ca armă politică.

Tot ce am scris este documentat. Poate fi dovedit. Nu sunt vorbe.

Două lucruri trebuie spuse direct:

Listarea la bursă nu sperie pe nimeni în mod real. Spaima politicienilor s-a declanşat când am început să analizăm Consiliile de Administraţie, contractele de mandat şi indicatorii de performanţă din marile companii de stat. Şi care a fost reacţia acestor politicieni?

- Blocarea accesului la documente;

- Refuzul de a prezenta contracte de mandat;

- Refuzul colaborării interinstituţionale;

- Fapte concrete. Documentate. Care spun mai multe decât orice declaraţie politică.

- Nimeni nu vinde nimic. Afirmaţia că „vindem companii de stat în criză, ieftin” este falsă în fiecare cuvânt al ei.

- Listarea înseamnă că statul vinde un pachet minoritar şi rămâne acţionar majoritar, cu control deplin.

- Iar pregătirea tehnică a unei listări durează între 1 şi 3 ani. Orice decizie luată astăzi ar produce o tranzacţie nu mai devreme de 2027, în condiţii de piaţă pe care nu le cunoaştem încă.

- Cine spune că „vindem ieftin în criză” descrie un scenariu care nu există, nu a existat şi nu putea exista.

- În plus, cei care devin acţionari ai acestor companii sunt în cea mai mare parte români: fie direct, fie prin fondurile de pensii sau prin cele de investiţii.

Am venit în Guvern lăsând de-o parte orice prejudecată şi am lucrat cu toată lumea, indiferent de partidul de care aparţineau.

Am crezut că oameni cu funcţii înalte în stat, inclusiv unii care şi-au făcut o carieră din a ocupa aceste funcţii, au maturitatea să înţeleagă unde ne aflăm ca naţiune şi că, acum ori niciodată, trebuie să şi facă ceva bun pentru ţara asta.

M-am înşelat.

Ce am remarcat în aceste luni nu este un episod izolat, ci un tipar sau, mai bine zis, un modus operandi:

În şedinţele de guvern şi întâlnirile de lucru, nişte politicieni propun, agrează, uneori chiar iniţiază decizii, iar câteva ore mai târziu, fix aceeaşi politicieni care au iniţiat apar în spaţiul public să critice exact ceea ce ei înşişi au propus sau aprobat.

Nu vorbesc aici despre diferenţe de opinii, unde e firesc să existe nuanţe. Vorbesc despre aceeaşi decizie, acelaşi document, acelaşi vot, susţinut în sala de şedinţă şi atacat mai apoi la televizor.

Nu ştiu cum poţi să trăieşti în această duplicitate, însă ce este clar este că cei care plătesc preţul acestei contradicţii sunt, din păcate, tot românii de bună credinţă, care îşi plătesc taxele şi impozitele crezând că cineva „acolo sus” le vrea binele.

Îi mulţumesc prim-ministrului Ilie Bolojan pentru toată susţinerea şi le mulţumesc colegilor miniştri, secretarilor de stat şi tuturor celor care au contribuit până acum la reforma companiilor de stat, cu diligenţă şi profesionalism.

România are un potenţial uriaş. Cu o singură condiţie: ca binele României să fie pus deasupra binelui partidului, iar cei care au produs şi au administrat găurile negre din companiile de stat să fie, în sfârşit, traşi la răspundere.

Şi de asta le e frică.