Cum a supravieţuit Cătălin Predoiu tuturor în politică. Fost liberal: Alţii au doar reţele. El are reţeaua perfect calibrată
Fostul ministru liberal al Transporturilor Relu Fenechiu, condamnat pentru corupţie şi ieşit de mulţi ani din viaţa politică, a descris succint, miercuri, pe Facebook, traseul politic al liderului PNL Cătălin Predoiu, poziţionat recent împotriva ieşirii de la guvernare a partidului condus de Ilie Bolojan.
Fenechiu povesteşte cum şi-a început Predoiu cariera, devenind peste noapte, în 2008, ministru al Justiţiei datorită unor „conexiuni perfecte”, şi cum a supravieţuit până astăzi „tuturor celor care l-au adus”.
Redăm postarea lui Relu Fenechiu
Cătălin Predoiu tocmai a devenit primul liberal care şi-a înjunghiat public propriul partid pe la spate, cerând să rămână la guvernare împotriva deciziei lui Bolojan. Pentru mine, nu e o surpriză. E un reflex vechi de 18 ani.
Să vă povestesc de la început.
Predoiu a apărut în peisaj ca avocat de succes — asociat în firma socrului său, marele Călin Zamfirescu. Firma lucra, printre altele, pentru Rompetrol — grupul lui Dinu Patriciu, baronul liberal al vremii. Conexiunile erau perfecte: socru ilustru, client puternic, şi un preşedinte de partid, Tăriceanu, care îi datora lui Patriciu destul de mult.
Aşa a apărut Predoiu ministru al Justiţiei în februarie 2008. Peste noapte. Fără să fi fost consultată conducerea PNL, fără să fi respectat decizia Biroului Politic. Orban, Antonescu, Norica Nicolai au aflat din presă. Noi, cei din partid, la fel. Tăriceanu se consultase direct cu Băsescu — deşi era în război public cu el. Semn că unele înţelegeri se fac deasupra certurilor de faţadă.
Băsescu a şi validat numirea elegant: "Un bun avocat poate reprezenta pe oricine — astăzi pe mine, mâine pe Tăriceanu, poimâine pe oricine." Frumoasă recomandare pentru un viitor ministru al Justiţiei. Când PNL a pierdut alegerile din noiembrie 2008 şi toţi miniştrii şi-au dat demisia din solidaritate, Predoiu a rămas. Şi-a suspendat carnetul de partid ca să nu-şi suspende fotoliul. A explicat că vrea "să-şi continue proiectele". Tradus: scaunul era cald şi nu vedea niciun motiv să se ridice.
A rămas ministru 4 ani, prin trei guverne — Boc 1, Boc 2, Ungureanu. Fără mandat popular, fără partid, fără legitimitate democratică. Protejat de utilitatea de a fi "tehnocratul independent" care liniştea Bruxelles-ul şi acoperea protocoalele mai puţin liniştitoare de acasă. Când şi Ungureanu a căzut în 2012, a venit la USL. Ştiu asta din interior — am fost acolo când s-au purtat acele discuţii. L-am refuzat.
Atunci s-a dus la PDL. A doua zi era deja prim-vicepreşedinte. Iar când PDL a fuzionat cu PNL în 2014, s-a întors în partidul din care plecase — pe uşa din spate, cu titlu de conducere cu tot. Azi, la câteva ore după ce Guvernul Bolojan a căzut, Predoiu e primul care rupe rândurile, contrazice public preşedintele partidului şi se poziţionează pentru fotoliul de premier.
Nu e oportunism. E vocaţie.
Acest om a supravieţuit în guvernare sub Tăriceanu, Boc, Ungureanu, Orban, Ciucă, Ciolacu şi Bolojan — de dreapta, de stânga, cu PSD, fără PSD, cu oricine. Singura constantă a fost Predoiu însuşi, cu servieta în mână şi conexiunile la zi.
A intrat în politică pe uşa socrului, a rămas pe uşa lui Patriciu, a fost validat de Băsescu şi a supravieţuit tuturor celor care l-au adus. Unii politicieni au convingeri. Alţii au doar reţele. Predoiu are reţeaua perfect calibrată.
