Copiii cu ochi de delfin (video)

Copiii din tribul Moken sunt copii normali, ca cei din orice loc din lume: se joacă, învaţă, şi, cum trăiesc în apropierea mării, le place mult pescuitul. Cu toate acestea, au o trăsătură ce-i face unici şi care a devenit un mister pentru ştiinţă. Un mister care a atras oameni de ştiinţă din întreaga lume, ce călătoresc în Tailanda pentru a-l rezolva.

Copiii din tribul Moken au abilitatea de a vedea perfect sub apă şi, din acest motiv au devenit cunoscuţi în regiune şi în lume drept "copiii cu ochi de delfin".

Tribul trăieşte în arhipelagul din Marea Andaman, pe coasta tailandeză. Iar acolo a ajuns şi cercetătoarea Anna Gislen, de la Universitatea din Lund, din Suedia, pentru a verifica dacă într-adevar aceşti copii pot vedea sub apă, aşa cum se spune, şi, dacă este adevărat, să afle cum reuşesc acest lucru. Spre surpriza ei, era adevărat.

Explicarea fenomenului

Investigaţiile efectuate de Gilsen asupra pupilelor copiilor au revelat că aceştia sunt capabili să-şi îngusteze pupilele aşa cum fac delfinii pentru a vedea sub apă. Copiii, obişnuiţi să deschidă ochii în apa mării încă de mici, pot ajunge să-i îngusteze până la limita maxim posibilă pentru om.

Anna Gislen a studiat copiii Moken timp de peste două decenii pentru a înţelege mai bine această abilitate incredibilă pe care o posedă.

Gilsen şi echipa sa au studiat şi adulţii tribului Moken şi au constatat că niciunul dintre ei nu păstrează această capacitate. Se presupune că, odată cu vârsta, cristalinul ochiului devine mai puţin flexibil.

Într-o lună, copiii Moken au reuşit să-i înveţe pe copiii europeni să vadă sub apă cu aceeaşi claritate.

Pentru a instrui copiii europeni a fost nevoie de 11 sesiuni. Copiii scufundau capul în apă şi-l poziţionau la 50 cm distanţă de un display cu panouri cu modele de linii verticale sau orizontale. După ce observau panourile, trebuiau să înoate şi să raporteze ce au observat. De fiecare dată liniile deveneau din ce în ce mai fine şi, prin urmare, mai complexe.

Gislen spune: „A fost diferit pentru fiecare copil, dar la un moment dat vederea se îmbunătăţea brusc. I-am întrebat dacă au făcut ceva diferit şi ei răspundeau: nu, doar că putem vedea mai bine acum”.

Copiii europeni şi-au menţinut capacitatea chiar şi la 8 luni de la ultima sesiune de antrenament.

Acest caz ciudat ne vorbeşte despre abilitatea oamenilor de a se adapta la situaţiile cu care se confruntă în viaţă şi de lucrurile uimitoare de care pot fi capabili.

Surse: La Bioguia, Cerebro digital, BBC