Confuzie în cadrul UE cu privire la expulzările intracomunitare

Problema expulzărilor intracomunitare este una spionoasă pentru Uniunea Europeană, iar ţările vest-europene abordează problema diferit. Potrivit FranceTV, meritul 'francizei' în ceea ce priveşte expulzările de pe teritoriul naţional l-ar deţine Belgia, care îl are, de altfel, şi pe cel al unei mai mari sincerităţi pe marginea subiectului.

O sută treizeci şi trei de francezi au fost expulzaţi din Belgia în 2012, pentru că aceştia constituiau 'o povară nesăbuită pentru sistemul de ajutoare sociale' al ţării, după cum afirmau autorităţile. În afara expulzărilor de romi, alte ţări membre ale UE acţionează de aceeaşi manieră? Greu de ştiut, ca şi cum acest dosar ar fi secret de stat, comentează site-ul FranceTV, la rubrica Geopolis.

Cel puţin autorităţile belgiene au meritul sincerităţii. Ele nu ezită să publice cifre: acestea atestă că, în 2012, 's-a pus capăt şederii (în Belgia) pentru 1.130 de cetăţeni europeni'. În acest fel, autorităţile belgiene aplică textual o directivă europeană din 2004 privind libera circulaţie a cetăţenilor din UE.

Alte ţări din UE sunt la fel de stricte ca Belgia? Este dificil să-ţi faci o idee despre amploarea acestui fenomen. 'La Comisia Europeană nu avem date precise privind cazurile de expulzări intraeuropene', explică Reprezentanţa UE la Paris. 'Fenomenul este unul foarte slab', opinează colaboratorul unui deputat european, atunci când i se evocă situaţia din Belgia.

Cu toate acestea, să găseşti cifre în ceea ce priveşte expulzarea de cetăţeni europeni în alte ţări decât Belgia este o sarcină dificilă. În Franţa, de exemplu, aceste date par a fi secret de stat, fapt ce demonstrează aparent că subiectul este unul hipersensibil. Solicitat de două ori de FranceTV, Ministerul de Interne a refuzat să ofere vreo informaţie pe marginea subiectului.

Din fericire, informaţii parţiale apar datorită ONG-urilor. Astfel, '158 de naţionalităţi erau reprezentate în diferite centre de arest în 2012', potrivit raportului elaborat de cinci asociaţii abilitate să intervină în aceste centre, locuri unde sunt închişi cetăţeni străini vizaţi de măsurile de expulzare. Totuşi, documentul nu detaliază în mod precis problema cetăţenilor europeni.

Centrul European pentru Drepturile Romilor (ERRC) a reuşit să obţină câteva informaţii privind situaţia din regiunile Bordeaux, Strasbourg, Nantes, Marseille şi Lille, furnizate de departamentul de statistică al Ministerului de Interne. 'Nu am primit răspuns pentru niciun departament din Ile-de-France, nici pentru regiunile Rhone-Alpes şi Midi-Pyrenees', precizează ONG-ul. Aceste date parţiale nu sunt neapărat uşor de gestionat. Administraţia distinge astfel 'obligaţiile de a părăsi teritoriul francez' (OQTF) şi 'arestările prefectoriale în vederea reconducerii (persoanelor vizate) spre frontieră' (APRF).

Din aceste cifre rezultă o suprareprezentare a cetăţenilor români şi, într-o măsură mai mică, a celor bulgari, precum şi o slabă proporţie a altor europeni. De exemplu, pentru 2012, în Bouches-du-Rhone au fost înregistraţi 476 de OQTF români şi patru bulgari, comparativ cu un german, patru italieni, doi letoni şi trei portughezi. Tendinţa s-a inversat în departamentul Gironde: 454 de bulgari şi 43 de români. În altă parte a Franţei, în nord, în anul 2012 au fost înregistraţi 145 de OQTF români şi 16 bulgari, dar şi un german şi cinci spanioli. În Bas-Rhin se găsesc ceva mai mulţi europeni din Vest, cu 14 germani (comparativ cu 128 de români şi 14 bulgari).

'Printre români şi bulgari se numără mulţi cetăţeni de etnie romă, care rămân în cartierele sărace din Franţa, dar şi non-romi care trăiau în condiţii foarte precare în ţările lor', explică surse din ERRC. Este imposibil de aflat mai multe, în situaţia în care legislaţia franceză nu autorizează datele etnice.

În acelaşi timp, cifrele sunt unele brute: motivele de expulzare nu sunt precizate. Întrebată şi pe marginea acestui subiect, administraţia franceză nu oferă niciun răspuns. 'Pentru europenii din Vest este vorba de persoane care ies din închisoare şi care sunt obligate apoi să părăsească teritoriul', crede ERRC. Ceea ce lasă de înţeles că Franţa, ale cărei cifre privind numărul expulzărilor au înregistrat recorduri în 2013, nu expulzează în stil belgian: mai exact, nu există expulzări de cetăţeni europeni modeşti (alţii decât romii), cetăţeni care ar reprezenta în Belgia 'o povară nesăbuită pentru sistemul de ajutoare sociale'.

Un lucru este clar: 'Bruxellesul nu se simte deloc confortabil pe marginea acestei tematici, cu atât mai mult cu cât climatul nu este astăzi unul foarte sănătos în Europa', după cum constată colaboratorul deputatului european, citat de FranceTV fără a i se dezvălui identitatea. În acelaşi timp, nu este deloc o întâmplare că Bruxellesul a emis, la 25 noiembrie 2013, un 'memoriu' în care cere 'Comisiei Europene să sprijine libera circulaţie a persoanelor'.

'Potrivit cifrelor comunicate de statele membre ale UE şi unui studiu publicat recent de Comisia Europeană, în cea mai mare parte a UE cetăţenii altor state membre nu au recurs în mod extins la ajutoare sociale precum o fac cetăţenii ţărilor gazdă. Ei au mai puţine şanse în a primi alocaţii familiale sau pentru locuinţe în majoritatea ţărilor vizate de studiu', aminteşte documentul.

Prin urmare, iată cine are meritul francizei, iar Bruxellesul bate cuiul şi mai adânc, precizând că 'aceste persoane constituie mai puţin de 1% din ansamblul beneficiarilor (originari din ţări ale UE) în şase dintre ţările studiate (Austria, Bulgaria, Estonia, Grecia, Malta şi Portugalia) şi între 1-5% în cinci alte ţări (Germania, Finlanda, Franţa, Olanda şi Suedia)'.

'Alte studii independente ajung de asemenea la concluzia că muncitori din alte state membre sunt contributori neţi la finanţele publice ale ţării gazdă. Muncitorii imigranţi contribuie în general mai mult la bugetele ţărilor gazdă prin impozitele şi contribuţiile la securitatea socială decât primesc din ajutoare, pentru că ei sunt de obicei mai tineri şi mai activi economic decât populaţia ţării gazdă', precizează, între altele, Comisia Europeană.

Mesajul este unul politic: constatând (discret) problema, el este destinat statelor în criză care au tendinţa de a-i stigmatiza pe străini. Tentaţie care există în special în Marea Britanie, 'cu un David Cameron ultra-liberal în materie de economie şi care pledează pentru un protecţionism social de proastă calitate', constată colaboratorul eurodeputatului.

În noiembrie 2013, premierul britanic a publicat, în Financial Times, un articol privind imigraţia. 'Dacă oamenii nu sunt aici (în Marea Britanie) pentru a munci - dacă ei cerşesc sau dorm pe stradă - ei vor fi reconduşi la frontieră şi li se va interzice dreptul de şedere pentru 12 luni', explica David Cameron, înainte de a cere o înăsprire a regulilor privind alocarea ajutoarelor sociale pentru migranţii din UE. Dezbaterea pe marginea imigraţiei este 'isterică' în Marea Britanie, a reacţionat ulterior comisarul european pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune, Laszlo Andor.