Chinezii sunt sceptici: să iubeşti ţara înseamnă să iubeşti partidul comunist chinez

În ultimul timp, este tot mai evidentă schimbarea atitudinii chinezilor faţă de regimul comunist de la guvernare. Acest lucru s-a resimţit recent şi în reacţiile cetăţenilor de rând la întrebarea: "Presupune oare dragostea de ţară şi dragostea faţă de partidul comunist chinez?"

Cu câteva zile în urmă, principalul motor chinez de căutare "Baidu", care ca şi celelalte situri populare din China este strict controlat de regimul totalitar, a început să ofere rezultate neobişnuite la solicitarea în limba chineză: "să-ţi iubeşti ţara - NU înseamnă să iubeşti Partidul comunist chinez (PCC)”.

Este surprinzător faptul, că link-urile propuse de motorul de căutare la tematica respectivă nu îi mai direcţionează pe utilizatorii internetului spre articolele de propagandă fabricate de PCC, aşa cum făcea înainte. Chiar şi în rubrica "Baidu ştie" pot fi găsite o serie de opinii la acest subiect, care sunt direct opuse propagandei oficiale.

Spre exemplu, pe una din paginile afişate în urma căutării pe "Baidu ştie" la întrebarea: "Este oare corectă afirmaţia: "să-ţi iubeşti ţara - NU înseamnă să iubeşti Partidul”?”, majoritatea chinezilor au oferit răspunsuri afirmative, de tipul:

"Bineînţeles că este corectă. Ţara şi partidul politic sunt două lucruri diferite”.

„Să iubeşti ţara – înseamnă să-i iubeşti cultura, iar partidul – e ceva din domeniul politicii. În China, există un singur partid politic, şi, prin urmare, apare cu uşurinţă confuzie în această privinţă. Alte ţări au numeroase partide şi, respectiv, nu poţi afirma că a iubi unul dintre ele înseamnă să-ţi iubeşti ţara"?" Bineînţeles, că nu.

„Este absolut corectă. Îndoieli cu privire la acest fapt pot să apară numai în ţara noastră. De ce numai la noi? Cred că nici nu trebuie să mai explic, pentru că ştiu toţi.

"Corect. De exemplu, în timpul războiului, partidul Kuomintang a luptat împotriva japonezilor. Nu îi plăcea PCC, dar asta nu înseamnă că nu îşi iubea ţara!”

Alţii scriu destul de sincer: "Ţara aparţine tuturor chinezilor, iar partidul – este o organizaţie destinată obţinerii unor beneficii personale pentru un număr mic de indivizi. Dacă, de exemplu, vom elimina 70 milioane de comunişti, PCC va dispărea, dar ţara va rămâne oricum. În prezent, acest partid condus de grup mic de oameni a obţinut controlul asupra întregii ţări.

Secţiunea "Baidu ştie" conţine şi o serie de chestionare pe această temă. Într-unul din ele, întrebarea "Iubeşti ţara sau PCC?", a fost susţinută de o majoritate covârşitoare de răspunsuri de tipul: "Îmi iubesc ţara, nu şi partidul. Partidul a generat în statul nostru o mulţime de paraziţi".

Discuţii de acest gen au loc mereu în China, dar fiind considerate "sensibile din punct de vedere politic", sunt blocate sau eliminate instantaneu de către cenzorii de partid.

Totuşi, opiniile chinezilor au reuşit să atragă atenţia multor observatori, pe motiv că chiar conceptul de „a iubi partidul – înseamnă a iubi ţara" (şi invers), stă la baza propagandei PCC. Timp de mulţi ani, această idee implantată în mintea chinezilor de la o vârstă fragedă, i-a permis partidului supravieţuiască şi să rămână la putere, chiar şi atunci când reputaţia i-a fost puternic afectată de nenumărate scandaluri, inclusiv legate de corupţia de proporţii din rândurile oficialilor chinezi.

Comentatorul chinez on-line, pe nume Zong, i-a relatat reporterului The Epoch Times părerea sa la acest subiect: "Potrivit rezultatelor căutărilor, se poate vedea că "Baidu" nu a deblocat deocamdată toate informaţiile la acest subiect. Totuşi, schimbările ce au loc constituie un semnal bun că chinezii de rând continuă să se trezească şi că Partidul Comunist nu va mai sta mult la putere".

Autorităţile comuniste au folosit dintotdeauna trucuri propagandistice pentru a-i speria pe chinezi că, dacă partidul moare - va muri şi ţara. Principiul fundamental promovat de regimul comunist din China susţine: „Dacă nu va exista Partidul Comunist, nu va exista nicio Chină nouă". De aceea dacă cineva încearcă să-şi exprime dezacordul cu privire la legalitatea regimului totalitar, este etichetat imediat drept "duşman al ţării şi al poporului", iar în cazul în care se află în străinătate – reprezentant al "forţelor străine anti-chineze".

Propaganda comunistă a reuşit să graveze în conştiinţa naţiunii concepţia potrivit căreia un adevărat patriot trebuie să iubească în mod necondiţionat şi Partidul Comunist – în calitate de parte integrantă a ţării.

Totuşi, în ultimul timp, influenţa tradiţională a regimului comunist slăbeşte cu fiecare an.

Acest trend s-a conturat şi mai puternic după apariţia cărţii "Nouă Comentarii despre Partidul Comunist "(2004), editată de redacţia ziarului internaţional The Epoch Times.

Cronica istorică, care dezvăluie nu doar fapte din istoria Chinei, ci şi mecanismele care stau la baza puterii PCC, a dat naştere mişcării "Tuidang", adică ieşirii masive a chinezilor din diferite organizaţii ale partidului comunist.

În prezent, în secţiunea specială a site-ului The Epoch Times în limba chineză, peste 130 de milioane de chinezi şi-au publicat declaraţia de retragere din Partidul comunist şi din organizaţiile afiliate cum sunt cele de pionieri şi tineret. Numărul acestora creşte în medie cu 50.000 de persoane pe zi.