Chinezii ridică, online, întrebări serioase privind transplantul de organe

Un reprezentant al Ministerului Sănătăţii din China a recunoscut recent că principala sursă a transplanturilor de organe din China este dată de deţinuţii executaţi. Această afirmaţie a mai fost făcută de către persoane oficiale din China de mai multe ori, însă, aceasta este prima dată când s-a recunoscut acest lucru în interiorul Chinei, cauzând o mare rumoare online.

Huang Jiefu, ministrul adjunct al Ministerului de Sănătate, a afirmat în cadrul unei întruniri a Comitetului Politic şi Consultativ al RPC că ,,Lipsa de organe reprezintă marea piedică în calea dezvoltării transplanturilor de organe în China. Din cauza numărului insuficient de donatori, deţinuţii executaţi au devenit principala sursă pentru transplanturile de organe” conform publicaţiei cvasioficiale, Legal Daily.

Persoanele oficiale din China au mai negat şi ulterior afirmat acest lucru în mod categoric.

Declaraţii contradictorii

Cu şase ani în urmă, pe 10 aprilie 2006, reprezentantul Ministerului Sănătăţii, Mao Qunan, a afirmat contrariul în termeni duri: „Publicaţii străine au fabricat, din rea-voinţă, ştiri despre execuţia deţinuţilor din China, în scopul folosirii arbitrare a organelor acestora pentru transplant”, a afirmat. „Aceasta este o o calomnie la adresa sistemului juridic chinez, înşelarea opiniei publice de peste hotare, din interese obscure”.

Cu o lună înainte, reprezentantul Ministerului de Afaceri Exeterne, Qin Gang, a afirmat acelaşi lucru.

Cu toate acestea, recunoaşterea faptului că majoritatea organelor prelevate provin de la deţinuţi s-a făcut de către Huang în iulie 2005, în timpul unei conferinţe despre transplanturile de ficat, conform unui articol rezumativ de pe QQ.com, un însemnat site chinezesc.

Coautor al unui articol din jurnalul The Lancet din noiembrie, anul trecut, Huang a declarat că „65% dintre operaţiile de transplant din China folosesc organe de la donatori decedaţi, peste 90% fiind de la deţinuţi executaţi. Restul transplanturilor, 35%, implică organe de la donatori în viaţă.” Aceasta din urmă afirmaţie provine din China Daily, care nu a menţionat nicăieri despre acel procent de 35% de donatori „în viaţă”, sau cine ar fi ei.

Această primă recunoaştere adresată direct publicului chinez, a atras, însă, o mulţime de critici venind în urma unor rapoarte despre implicarea lui Wang Lijun, persoana oficială etichetată de curând drept trădător, în prelevarea de organe de la deţinuţi.

Furie internă

Han Bing, profesor colaborator la Colegiul Avocaţilor din cadrul Universităţii Renmin din China, care a primit Premiul Avocatului Naţional Exemplar în anii 2008-2010, a scris pe contul său Sina Weibo: „Acum, Ministerul Sănătăţii se întoarce şi recunoaşte că execuţiile în lanţ reprezintă principala sursă a transplanturilor de organe. Dacă nu aveţi autoritatea de a executa deţinuţi, cine v-a dat ordinul [de a face această afirmaţie publică]? De unde aţi luat permisiunea de a preleva organe, dacă nu executaţi personal [deţinuţii]? Recunoaşteţi, însă, cu teamă şi fără a explica modul de cooperare cu organele executive sau preciza suma de bani acordată, şi nici cine o primeşte. Neexplicând aceste lucruri, nu puteţi pretinde că sunteţi onest.”

Un alt utilizator de internet a cerut Curţii Supreme să publice dosarele cu transplanturile de organe din ultimii 10 ani, care au implicat deţinuţi executaţi. „Informaţiile ar trebui să includă tipul şi cantitatea de organe, gradul de consimţământ din partea rudelor deţinutului, profitul obţinut în urma transplantului şi modul de utilizare a organelor, dovezi juridice, etc.”

Alţi oameni au cerut întrunirea unui „comitet special de anchetă”, pentru a face investigaţii.

Liu Chufang, fost membru al Comitetului de Inspecţie Disciplinară din Tianjin şi fost redactor-şef al publicaţiei cu caracter parţial independent, Southern Weekend, a precizat că afirmaţia ridică semne de întrebare: „Au obţinut consimţământul membrilor de familie? Au aceştia dreptul de a refuza? Cine a primit banii? Din cauza imensei discrepanţe între oferta şi cererea pentru organe, vor mai fi executaţi mulţi oameni pentru organele lor?”

Alt utilizator de internet a scris: „Am auzit afirmaţii despre prelevarea de organe pe viu de la anumite grupuri religioase. O cruzime incredibilă! Inumană!”

O chestiune de propagandă

David Matas, coautor al raportului despre ceea ce consideră a fi sursa reală a majorităţii transplanturilor de organe în China - anume, practicanţii Falun Gong - a precizat că evaluează cu un ochi critic afirmaţia recentă a lui Huang, la fel cum a făcut şi în privinţa declaraţiilor anterioare ale membrilor oficiali de partid.

„Este posibil să fi existat un tip de luptă privind care abordare politică sau propagandistică ar trebui folosită”, a menţionat Matas într-un interviu telefonic.

„Am început cercetarea în 2006 şi, la acea vreme, politica guvernului spunea că organele proveneau din acte de donare, iar Huang Jiefu vorbea despre deţinuţi... se pare că politica lui Huang a ieşit victorioasă. Nimeni nu mai spune că este vorba de donare.”

Însă Matas nu îşi pierde timpul meditând asupra remarcilor lui Huang. „Este tipic propagandei unui stat represiv. Se încearcă schimbarea politicii propagandistice de la direcţia larg cunoscută la acea vreme. Propaganda are o ţintă în mişcare, iar oamenii care o crează, încearcă să îi dea o nuanţă de verosimilitate.

„Sursa reală a tuturor acelor donări încă nu a fost dezvăluită cu adevărat de către regimul chinez”, afirmă Matas. „Acum, ei spun că toate provin de la deţinuţi condamnaţi la moarte, nu de la Falun Gong, uiguri şi tibetani. Aceasta, pentru mine, este la fel de credibilă ca şi faptul că toate provin din donări.”