Cele zece virtuţi ale ceaiului

Aşa cum oamenii posedă virtuţi, la fel şi ceaiul are virtuţile sale. Cel puţin aşa spune Liu Zhenliang, un faimos consumator de ceai din dinastia Tang a Chinei, care a descris ceaiul ca având zece virtuţi: eliminarea depresiei, a somnolenţei, creşterea vitalităţii, eliminarea de boli, creând o ambianţă potrivită virtuţii şi curtoaziei, exprimarea respectului, distingerea diverselor gusturi, hrănirea corpului, practicarea Căii, şi rafinarea aspiraţiilor persoanei.

„Ceaiul aduce Dao şi eleganţă”, era o expresie pe care o folosea deseori.

Un binecunoscut preot budist japonez şi-a rezumat propria versiune privind cele zece virtuţi ale ceaiului, după cum urmează:

„Zeităţile protectoare vor fi dornice să ajute, părinţii vor fi respectaţi şi susţinuţi, demonii se vor preda, o persoană poate fi întotdeauna într-o stare bună de spirit chiar şi fără prea mult somn, organele interne se vor coordona bine, bolile şi dezastrele vor fi departe, prietenia va fi armonioasă, gândurile vor fi drepte, necazurile şi grijile vor dispărea, şi omul nu va mai fi disperat în momentul morţii."

Ceaiul a evoluat treptat de la statutul de băutură obişnuită la un instrument cultural unic. Acum, reprezintă o căutare a sensibilităţii şi bucuriei vieţii, precum şi o practică cu profunzimi spirituale. Oamenii cărora le place să deguste ceaiul sunt de obicei cumpătaţi, respectă integritatea şi acordă atenţie tradiţiilor, de asemenea preţuind prietenia, conform cărţii Clasicul Ceai.

Ceaiul posedă un caracter de la natură, anume prospeţimea. În afară de faptul că oferă o plăcere senzorială, ceaiul are capacitatea şi de a lumina şi calma mintea şi sufletul, de a ajuta la cultivarea caracterului, de a elimina confuzia, precum şi de a ajuta la cultivarea sinelui. Beneficiile culturii ceaiului se conformează filosofiei orientale ce accentuează „calmul, liniştea, neutralitatea şi independenţa”.