Cele 600 de milioane de euro despăgubire pentru Pfizer. Cine e de vină?
Carla Tanasie, jurnalistă specializată pe Sănătate, a publicat o analiză a documentelor legate de achiziţia de vaccinuri Covid de la Pfizer. În condiţiile în care statul român a fost condamnat de un tribunal belgian să plătească 600 de milioane de euro daune gigantului pharma, jurnalista arată că acest lucru putea fi evitat dacă la vârful statului s-ar fi luat deciziile potrivite.
Potrivit analizei jurnalistei, Guvernul României ar fi putut renegocia contractul cu Pfizer transmiţând Comisiei Europene acceptul pentru a participa la un nou acord, însă acest lucru nu s-a întâmplat pentru că responsabilii au pasat decizia de la unul la altul.
Rafila ştia exact care ar fi consecinţele refuzului unei renegocieri şi a avertizat Guvernul (Ciucă) şi pe preşedintele Iohannis. Nu a primit niciun răspuns. Concret, fostul ministru al Sănătăţii Alexandru Rafila a cerut Guvernului României să decidă dacă renegociază sau nu contractul. Renegocierea înseamnă costuri mult mai mici pentru România.
Finalmente, în toamna lui 2023, Ministerul de Finanţe condus de Boloş a făcut o analiză pentru Guvern (condus atunci de Ciolacu) în care a transmis care e varianta cea mai avantajoasă pentru România - renegocierea - însă a precizat clar în document că nu îşi asumă o decizie : „aceasta intră exclusiv în atribuţiile Ministerului Sănătăţii întrucât decizia de contractare a vaccinurilor a fost asumată de către această instituţie”.
Finalitatea a fost cea pe care o cunoaştem: "Pfizer a dat România în judecată la sfârşitul anului 2023 pentru neplata celor 29 de mil de doze din contractul iniţial şi trebuie să plătim 600 de mil de euro.
Redăm postarea jurnalistei:
"Ce arată documentele.
Procesul Pfizer este o lecţie de pasare a responsabilităţii autorităţilor pe banii noştri . Lipsa unei decizii în acest contract ne costă 600 de milioane de euro(cea mai costisitoare variantă ) şi arată incapacitate vârfului statului român de a lua decizii în momente critice.
Ce rezultă din documente:
Mai 2021 - (Guvernul Florin Cîţu)
Ministra Sănătăţii, Ioana Mihăilă, cere Ministerului Finanţelor, condus de Alexandru Nazare, un punct de vedere privind participarea la contractul pentru 38,34 milioane de doze.
Răspunsul Ministerului Finanţelor este că:
„Suma prevăzută în bugetul Ministerului Sănătăţii pentru vaccinuri COVID-19 a fost deja utilizată”, iar participarea la noul contract poate fi avută în vedere doar cu condiţia că dozele astfel achiziţionate să fie decontate din fonduri REACT-EU(instrument financiar special al Uniunea Europeană creat în timpul pandemiei de COVID-19 pentru a ajuta ţările să gestioneze criza şi să-şi revină economic), adică din fonduri europene, nu prin alocări suplimentare din bugetul de stat pe 2021.
Guvernul aprobă memorandumul de participare în aceste condiţii.
Ianuarie 2022 – contractul este activat (Guvernul Nicolae Ciucă)
Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila, face comanda de 39 de milioane de doze şi informează constant Guvernul şi pe preşedintele Klaus Iohannis.
Cele 39 de mil de doze urmau să vină în două tranşe: 2022 (11mil) şi 2023(19 mil)
În Mai 2022, Ministerul Sănătăţii trimite o informare către Klaus Iohannis:
„Acceptarea semnării acestui Amendament trebuie transmisă Comisiei Europene până azi 20.05.2022 ora 12.00 a României, iar în lipsa unui răspuns se va considera acceptare tacită.”
„Având în vedere imposibilitatea stocării unei cantităţi suplimentare de vaccinuri în acest moment şi lipsa fondurilor pentru plata acestora în Trimestrul II…” „propunem semnarea Amendamentului şi continuarea diligenţelor pentru renegocierea contractului, în favoarea Statelor membre şi continuarea consultărilor cu Comisia Europeană şi producătorii de vaccinuri împotriva COVID 19, pentru găsirea unei soluţii de renegociere a contractelor pentru 2022-2023.”
Cronologia NELUĂRII unei decizii în contractul Pfizer. Corespondenţa Rafila- Ciucă:
Mai 2023 - Guvernul decide să tacă
În 10 mai, MS informează guvernul că România are de ales între două variante: 1. Renegociază contractul
2.Nu renegociază
Nu există un răspuns.
Pe 19 mai 2023, Alexandru Rafila informează din nou Guvernul: „este necesară luarea unei decizii în regim de urgenţă, ţinând cont de faptul că România este singurul stat care nu a transmis Comisiei Europene opţiunea de a participa / nu la încheierea noului Acord”.
„România este singurul stat care nu a transmis Comisiei Europene opţiunea”.
Nu este luată o decizie.
25 mai 2023 - Ministerul Sănătăţii informează guvernul ce înseamnă lipsa răspunsului
MS informează guvernul că „în lipsa unei decizii a Guvernului României privind cele 2 opţiuni: de acceptare sau de neacceptare a condiţiilor din Amendamentul nr. 5, Ministerul Sănătăţii nu a putut transmite Comisiei Europene decizia României, în cadrul termenului limită stabilit pentru toate statele membre.”
„Comisia Europeană a considerat că România nu este de acord cu noile prevederi contractuale” , „pentru România sunt aplicabile prevederile contractuale iniţiale, respectiv obligaţia de cumpărare şi plată a întregii cantităţi de vaccinuri”
Septembrie 2023 – Ministerul Finanţelor răspunde Guvernului
Ministerul Finanţelor, condus de Marcel Boloş, transmite un punct de vedere oficial către Secretariatul General al Guvernului
Documentul este o opinie în care Ministerul Finanţelor reia cele două opţiuni aflate pe masa Guvernului, calculează costurile fiecăreia, indică varianta mai puţin costisitoare, dar refuză explicit să îşi asume decizia finală.
„Varianta I, prin care statul român să adere la noile prevederi contractuale negociate cu producătorul prin asumarea unei cantităţi minime de vaccin (cca 3 milioane doze) ce va fi livrată în anii 2023-2026 (750 mii doze/an) şi în sumă de 71.955 mii lei/an şi să asigure fondurile necesare şi cadrul legislativ pentru plata în avans, în anul 2023, a unei taxe de flexibilitate (9,75 euro/doză) în valoare de 793.894 mii lei (aproximativ 161.361 mii euro) pentru dozele pe care România doreşte să le anuleze din cele comandate iniţial, respectiv pentru aproximativ 16.549.810 doze.”
Adică renegocierea însemna o taxă de flexibilitate: 793.894.000 lei (161.361.000 euro) şi plăţi eşalonate: 71.955.000 lei/an timp de 4 ani
„Costul total al aprobării ca România să adere la noile prevederi contractuale negociate cu producătorul se ridică la suma de 1.081.714 mii lei (aproximativ 216.343 mii euro)”.
„Varianta II, prin care statul român să nu adere la noile prevederi contractuale negociate cu producătorul, caz în care producătorul va livra întreaga cantitate de doze prevăzută pentru anul 2023 sau va acţiona statul în instanţă pentru încălcarea prevederilor contractuale.”
„Costul total al neaderării României la noile prevederi contractuale se ridică la suma de 1.875.609 mii lei (aproximativ 375.122 mii euro)”.
Asta însemna că România nu renegociază şi riscă fie să plătească integral, fie proces. Ceea ce s-a întâmplat.
Ministerul de Finanţe spune clar în acel document că nu îşi asumă o decizie: „aceasta intră exclusiv în atribuţiile Ministerului Sănătăţii întrucât decizia de contractare a vaccinurilor a fost asumată de către această instituţie”.
Dar, în acelaşi document, formulează o recomandare: „opinăm că alegerea Variantei I are un impact mai mic asupra deficitului bugetului general consolidat pe perioada 2023-2026”.
Concluzia este că Pfizer a dat România în judecată la sfârşitul anului 2023 pentru neplata celor 29 de mil de doze din contractul iniţial şi trebuie să plătim 600 de mil de euro. Atât costă neluarea unei decizii de statul român- premier şi miniştri.
PS: Scandalul Pfizer nu este despre eficienţa vaccinului, ci despre ineficienţa autorităţilor
