Ce dezvăluie ochii despre nivelul de stres. Semnele pe care să nu le ignori

Sănătatea ochilor înseamnă mai mult decât o acuitate vizuală perfectă. Ochii reflectă starea de sănătate a întregului corp. Nutriţia, mişcarea, emoţiile şi obiceiurile zilnice îţi influenţează ochii.

O despărţire dureroasă, o ceartă cu copilul, o săptămână extrem de grea la serviciu. Oricare dintre aceste situaţii poate declanşa o vedere înceţoşată sau întunecată în câteva ore, printr-o afecţiune despre care majoritatea oamenilor nu au auzit niciodată, potrivit medicilor.

Afecţiunea, numită retinopatie seroasă centrală, este strâns legată de stres. Mulţi oameni nu bănuiesc că există o legătură între o situaţie de criză şi ochii lor. Însă există o legătură clară între stres şi mai multe afecţiuni oculare — iar aceasta porneşte de la un hormon pe care majoritatea dintre noi îl asociem doar cu suprasolicitarea.

Emoţiile intense pot provoca leziuni interne, inclusiv la nivelul ochilor, potrivit dr. Mike Cymbor, specialist în glaucom şi afecţiuni oculare.

„Furia, ura, faptul cănu ierţi – toate acestea determină eliberarea unei cantităţi mari de cortizol”, a declarat el pentru The Epoch Times.

„Abia începem să înţelegem cum se leagă toate acestea.”, a precizat acesta.

Legătura cu cortizolul

Afecţiunile oculare încep cu un ciclu normal de feedback între ochii noştri şi sistemul nervos, care se încheie cu eliberarea cortizolului, hormonul stresului, care stimulează concentrarea şi energia şi este esenţial atunci când ne confruntăm cu probleme.

Cortizolul se produce ca răspuns la ceea ce vedem sau experimentăm după ce amigdala — o componentă cheie a sistemului limbic, care gestionează emoţiile — decide că ne aflăm în pericol. Dacă simţim o ameninţare, hipotalamusul creierului — principalul nostru centru de control pentru menţinerea stabilităţii interne — comunică cu glandele suprarenale şi hipofiza pentru a elibera cortizol şi alţi hormoni.
În cazul unei situaţii intense şi izolate, cortizolul poate contribui la apariţia inflamaţie şi la creşterea presiunii oculare, ambele influenţând evoluţia şi gravitatea bolilor oculare.

Retinopatia seroasă centrală

Cortizolul calmează inflamaţia pe termen scurt, dar provoacă inflamaţie atunci când stresul este cronic şi contribuie, de asemenea, la scurgerea de lichid. Lichidul din spatele retinei se poate acumula sub forma unei vezicule, îndepărtând retina de partea posterioară a ochiului, ceea ce provoacă retinopatia seroasă centrală. Aceasta poate fi asimptomatică sau poate provoca distorsiuni ale vederii, corpuri plutitoare şi pete întunecate — făcând chiar ca liniile drepte să pară strâmbe.

Această afecţiune a fost asociată de mult timp cu stresul, dar, potrivit unei revizuiri sistematice publicate în Frontiers in Medicine, se consideră acum că este legată şi de depresie şi anxietate. Legătura cu anxietatea şi depresia este suficient de puternică încât medicii oftalmologi ar trebui să efectueze screeninguri de sănătate mintală şi să discute opţiunile de tratament alături de îngrijirea ochilor, au afirmat autorii.

Atunci când axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală este activată în mod repetat sau neregulat din cauza stresului cronic sau a depresiei, aceasta poate perturba producţia normală de cortizol, ceea ce duce de obicei la eliberarea unei cantităţi excesive de cortizol.

Majoritatea cazurilor de retinopatie seroasă centrală se rezolvă odată cu diminuarea stresului, dar dacă simptomele persistă luni de zile, se pot utiliza medicamente şi terapia cu laser pentru a trata acumularea de lichid în spatele ochilor. Însă problema poate reapărea şi, în unele cazuri, a dus la leziuni oculare permanente.

Sindromul ochiului uscat

Inflamaţia determinată de cortizol poate perturba, de asemenea, producţia de lacrimi, ducând la sindromul ochiului uscat. Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei — medicamente utilizate pentru tratarea depresiei şi anxietăţii — pot agrava problema, deoarece modificările în producţia de neurotransmiţători reduc producţia de lacrimi.

„Când am un pacient care suferă de o formă foarte severă de ochi uscat sau care nu răspunde la tratament aşa cum m-aş aştepta, încep să-l întreb despre nivelul de anxietate, să analizez medicamentele pe care le ia şi să discut cu el despre sănătatea intestinului”, a afirmat Cymbor.

„Se conturează o corelaţie între anxietate, sindromul intestinului iritabil şi ochiul uscat, a precizat acesta.

Pe lângă inflamaţie, ochiul uscat şi sindromul intestinului iritabil au în comun disfuncţii neuroimune. Cercetătorii au observat, de asemenea, modificări diferite ale celulelor imune în ambele afecţiuni.

La fel cum anxietatea perturbă semnalele nervoase din intestin care afectează digestia, aceasta afectează şi semnalele nervoase care controlează producţia de lacrimi şi glandele sebacee ale ochiului.

Un studiu publicat în „Annals of Gastroenterology”, care a inclus 95 de pacienţi cu sindromul intestinului iritabil, a constatat că aceştia aveau o probabilitate de 1,7 ori mai mare de a prezenta simptome de ochi uscat decât cei 276 de participanţi sănătoşi din grupul de control.

O analiză publicată în „European Journal of Ophthalmology” a constatat că pacienţii cu sindromul ochiului uscat aveau o probabilitate de 2,3 ori mai mare de a suferi de anxietate şi de 1,8 ori mai mare de a suferi de depresie, comparativ cu grupul de control.

Glaucom

Când nivelul de cortizol creşte, acesta provoacă modificări temporare ale presiunii oculare. Deşi de obicei benignă, presiunea care rămâne ridicată poate afecta nervul optic şi poate provoca glaucom, principala cauză de orbire la persoanele cu vârsta peste 60 de ani.

„Presiunea oculară crescută este principalul factor de risc pentru progresia bolii”, a declarat dr. Usiwoma Abugo, oftalmolog şi director al departamentului de chirurgie plastică şi reconstructivă oculofacială şi estetică la Katzen Eye Group din Maryland, precum şi purtătoare de cuvânt a Academiei Americane de Oftalmologie, într-un e-mail adresat The Epoch Times.

Efectul se poate manifesta rapid. Un studiu publicat în revista „Ophthalmology Glaucoma” a supus, în mod aleatoriu, unii pacienţi cu glaucom la stres psihologic şi a constatat că un singur incident stresant a crescut semnificativ atât nivelul de cortizol, cât şi presiunea intraoculară.

Meditaţia pare să compenseze această presiune. Un studiu randomizat realizat pe 90 de pacienţi cu glaucom, publicat în Journal of Glaucoma, a constatat că trei sferturi dintre cei care au practicat meditaţia zilnic timp de trei săptămâni au înregistrat o scădere medie a presiunii intraoculare de peste 25% şi o reducere semnificativă a nivelului hormonilor asociaţi stresului.

Ce să urmăreşti când se prefigurează probleme

Semnele de avertizare mai subtile preced adesea afectarea ochilor şi pot indica faptul că stresul îţi afectează ochii. Acestea includ vederea tunelară, sensibilitatea la lumină, oboseala oculară, corpurile plutitoare şi spasme oculare, a spus Abugo.

„Anxietatea extremă îţi poate bloca vederea periferică pe moment şi te poate face să simţi că poţi vedea doar obiectele aflate direct în faţa ta”, a spus ea.

Viziunea tunelară poate fi o reacţie sănătoasă la stres, limitând câmpul vizual la ceea ce corpul nostru percepe ca fiind cel mai important, şi apare frecvent în timpul atacurilor de panică. Cu toate acestea, poate fi un semn al unor probleme mai grave, precum accidentul vascular cerebral, glaucomul, dezlipirea de retină, inflamaţia nervului optic şi retinopatia asociată diabetului, care apar adesea împreună cu simptome suplimentare, cum ar fi fulgere de lumină, umbre în câmpul vizual şi durere. Dacă vederea tunelară durează mai mult de 30 de minute, ar trebui să vă adresaţi medicului oftalmolog.

Tremurul pleoapelor poate indica, de asemenea, că vă aflaţi sub un nivel ridicat de stres, a spus Abugo. Lipsa somnului şi cofeina pot agrava tremurul pleoapelor, creând un cerc vicios al stresului.

Într-un studiu realizat pe 100 de studenţi la medicină, publicat în British Journal of Medicine and Medical Research, 44% dintre aceştia au prezentat spasme oculare în cele şapte zile premergătoare examenelor, agravate de lipsa somnului şi de consumul de băuturi energizante.

„În calitate de chirurg oculoplastic, unul dintre aspectele importante pe care le discut cu pacienţii este efectul stresului asupra spasmelor pleoapelor”, a spus Abugo.

„După ce excludem alte cauze organice ale spasmelor, abordăm întotdeauna problema stresului.”, a preciat aceasta.

De obicei, strategiile de reducere a stresului, precum exerciţiile de respiraţie, practicile de mindfulness, consilierea şi exerciţiile fizice, elimină complet spasmul, a spus ea.

Simptomele oculare persistente ar trebui examinate de un oftalmolog, a spus Abugo.

„De obicei, odată ce incidentul legat de stres se rezolvă, modificările vederii sau ale funcţiei oculare ar trebui să înceteze”, a spus ea.