Efectul somnului asupra ochilor. Sfaturi simple pentru o vedere mai bună
alte articole
În fiecare noapte, în timp ce dormi, o echipă microscopică de curăţenie îţi curăţă ochii şi elimină resturile biochimice — un proces de refacere de care depind retinele tale după zile lungi petrecute analizând feţe, ecrane şi un flux nesfârşit de conţinut digital.
Dacă te trezeşti odihnit, nici nu vei observa că echipa de curăţenie a fost acolo. Dacă te trezeşti fără să fi dormit suficient, ochii tăi îţi vor semnala toată ziua că ceva nu a mers bine, într-un mod pe care majoritatea oamenilor nu îl asociază niciodată cu somnul din noaptea precedentă.
Sistemul de curăţare al ochiului
Oamenii de ştiinţă ştiu de mai bine de un deceniu că creierul desfăşoară propria operaţiune de eliminare a deşeurilor pe timpul nopţii, numită sistemul glimfatic. Acesta menţine echilibrul hidric şi elimină produsele secundare ale metabolismului, inclusiv proteinele asociate cu neurodegenerarea.
Există dovezi că ochii desfăşoară o versiune paralelă a acestui proces, cunoscută sub numele de sistemul glimfatic ocular. Studiul acestuia reprezintă un domeniu emergent şi în rapidă evoluţie, cartografiat până acum în principal prin cercetări pe animale şi pe ţesut uman postmortem.
„Somnul ajută ţesuturile noastre neuronale să elimine inflamaţia acumulată, şi deoarece ţesutul retinian din partea din spate a ochiului este ţesut neuronal, somnul poate avea un efect benefic în protejarea acelui ţesut”, a declarat pentru The Epoch Times dr. Joseph Allen, optometrist şi creator al canalului de YouTube „Doctor Eye Health”.
Deşeurile metabolice, care constau în produse secundare celulare precum lipide şi proteine, resturi moleculare pe care organismul nu le poate recicla şi lichid acumulat în ţesuturile oculare cu consum energetic ridicat, precum retina şi corneea, declanşează sau agravează inflamaţia. Acumularea de lichid este asociată cu boli precum glaucomul, degenerescenţa maculară şi tulburările retiniene. Oamenii de ştiinţă au identificat două moduri în care lichidele sunt transportate către şi dinspre ochi, unul dintre acestea implicând deplasarea lichidului în direcţii opuse.
Calea de eliminare a deşeurilor este un proces complex: deşeurile sunt colectate în corpul vitros, preluate de celulele ganglionare retiniene, transportate în spaţiul perivenos al nervului optic — cu ajutorul presiunilor intraoculare şi intracraniene — şi drenate către ganglionii limfatici cervicali.
Procesul de eliminare a deşeurilor poate fi influenţat de mişcarea pupilei. În timpul somnului non-REM, care reprezintă cea mai mare parte a timpului nostru de somn, pupilele devin, în general, mai mici, dar continuă să fluctueze. O analiză publicată în revista „Investigative Ophthalmology & Visual Science” descrie o cercetare efectuată pe şoareci care arată că contracţia şi dilatarea repetată a pupilei au accelerat mişcarea fluidului şi a deşeurilor din ochi de-a lungul nervului optic. Nu se ştie încă dacă acelaşi proces are loc în timpul somnului la oameni.
Totodată, ciclul nocturn de eliminare este motivul pentru care primul semn al lipsei somnului nu este oboseala sau confuzia mentală. Se manifestă la nivelul ochilor — începând cu filmul lacrimal.
Cum să interpretezi lacrimile
Primul semn din ochi care indică faptul că nu dormi suficient este uscăciunea ochilor, deşi nu toată lumea îl observă, deoarece ochii nu se simt întotdeauna uscaţi; aceştia pot chiar produce mai multe lacrimi pentru a compensa.
Chiar şi o singură noapte de somn de proastă calitate sau insuficient poate altera producţia de lacrimi şi compoziţia chimică a peliculei lacrimale — stratul protector cu trei straturi al ochiului. Acest lucru poate duce la roşeaţă, senzaţie de arsură, iritaţie şi scăderea acuităţii vizuale, a spus Allen.
„Iar acest lucru se poate acumula în timp dacă cineva îşi neglijează în mod constant obiceiurile de somn. Persoanele cu vedere înceţoşată ar putea crede: «Oh, ochelarii mei nu sunt potriviţi», când, de fapt, cauza este calitatea slabă a filmului lacrimal”, a spus el.
Vederea înceţoşată poate fi mai mult decât un semn al unei nopţi de somn prost; o lipsă bruscă a vederii clare şi precise poate fi un simptom al unor afecţiuni oculare grave, precum degenerescenţa maculară, cataracta, glaucomul, retinopatia, sindromul ochiului uscat, erorile de refracţie sau chiar efectele secundare ale medicamentelor. Unele dintre aceste afecţiuni reprezintă urgenţe medicale.
Lăsând la o parte această precizare, legătura dintre somn şi ochiul uscat este documentată. Aproape jumătate dintre pacienţii cu sindromul ochiului uscat cu simptome severe au probleme de somn, o rată similară cu cea observată la pacienţii cu osteoartrită sau apnee obstructivă de somn, potrivit unui studiu publicat în revista The Ocular Surface. Aproximativ jumătate din populaţie se confruntă, într-o anumită măsură, cu ochi uscaţi.
Relaţia este bidirecţională. O meta-analiză publicată în BMC Ophthalmology a constatat că privarea de somn favorizează sindromul ochiului uscat, dar acesta poate, la rândul său, să perturbe somnul prin sensibilitate la lumină, disconfortul cauzat de închiderea incompletă a pleoapelor şi durerea care face dificilă odihna completă.
Sindromul ochiului uscat poate, de asemenea, să provoace lagoftalmie nocturnă, afecţiune în care o persoană nu îşi închide complet ochii în timpul somnului. Aceasta agravează producţia filmului lacrimal şi sindromul ochiului uscat, afectând aproximativ 5% din populaţie. Este mai frecventă în rândul femeilor, al tinerilor şi al celor care lucrează în ture de noapte. Remediile pentru această afecţiune se suprapun cu îngrijirea generală a ochilor în cazul privării de somn: unguente şi lacrimi artificiale, măşti calde pentru ochi, aromaterapie şi băi calde.
Există dovezi că afecţiunile ochiului uscat cauzate de privarea de somn nu sunt permanente. Două săptămâni de somn recuperat au inversat afecţiunile fiziologice oculare cauzate de 10 zile de privare de somn, conform unui studiu pe şoareci publicat în Experimental & Molecular Medicine, sugerând că sistemul de recuperare al ochiului, atunci când i se oferă şansa, îşi poate îndeplini rolul.
Ecranele agravează uscarea ochilor şi tulburările de somn
Ecranele complică problema ochilor uscaţi în două moduri: în timpul utilizării şi înainte de culcare.
Durerile de cap provocate de utilizarea ecranelor au mai puţin de-a face cu munca la calculator şi mai mult cu ochiul uscat, potrivit dr. Andrew Iwach, membru al Academiei Americane de Oftalmologie, director executiv şi specialist în glaucom la Centrul de Glaucom din San Francisco. Utilizarea ecranelor este implicată în apariţia ochiului uscat printr-un mecanism care are mai puţin de-a face cu lumina şi mai mult cu atenţia.
Clipim mai rar când ne uităm la ecrane — aproximativ de şase ori pe minut, faţă de 17 ori în timpul unei conversaţii faţă în faţă. Ecranele sunt, de asemenea, asociate cu clipitul incomplet — un alt factor care contribuie la uscarea ochilor, potrivit concluziilor unui studiu publicat în revista „Contact Lens and Anterior Eye”.
O clipire completă ajută la distribuirea lacrimilor pe suprafaţa ochiului şi la eliberarea uleiului din glandele meibomiene, ceea ce contribuie la prevenirea evaporării prea rapide a umidităţii, au afirmat autorii. Clipirile parţiale frecvente pot lăsa ochiul insuficient lubrifiat.
Acest lucru ar putea explica o schimbare pe care Iwach a observat-o în practica sa. Deoarece oamenii petrec mai mult timp folosind smartphone-urile şi computerele decât o făceau acum 25 de ani, pacienţii mai tineri prezintă din ce în ce mai des semne timpurii de ochi uscaţi — un fenomen care era neobişnuit cu o generaţie în urmă, a declarat el pentru The Epoch Times.
Utilizarea ecranelor înainte de culcare agravează problema într-un alt mod. Stimularea provenită de la reţelele sociale, ştiri şi e-mailuri declanşează răspunsuri ale dopaminei care face dificilă relaxarea, a spus Allen, perturbând somnul de care ochii depind pentru recuperarea pe timpul nopţii.
Ajustările fizice pot reduce daunele: poziţionarea ecranelor la o distanţă de aproximativ 90 cm, menţinerea privirii uşor îndreptate în jos şi respectarea regulii 20-50-20 – la fiecare 20 de minute, priviţi ceva aflat la o distanţă de peste jumătate de metru timp de 20 de secunde. În cazurile mai grave, exerciţiile deliberate de clipire la fiecare 20 de minute pot ajuta la restabilirea mecanismului complet al clipirii.
