Cazul Rarinca iscă controverse. Iohannis îi răspunde lui Tăriceanu tot printr-o scrisoare deschisă

Preşedintele Klaus Iohannis a răspuns joi, tot printr-o scrisoare deschisă, solicitării şefului Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, de înlăturare din funcţie a şefei Curţii Supreme, Livia Stanciu, şi a şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi.

Nemulţumiţi de cazul Marianei Rarinca, femeia acuzată de şantaj de către şefa ÎCCJ, dar achitată ulterior de instanţă după şase luni de arest preventiv, Tăriceanu şi alţi patru colegi de-ai săi senatori i-au cerut lui Iohannis, într-o scrisoare deschisă, să îi demită de urgenţă pe cei doi înalţi magistraţi.

Scrisoarea lui Iohannis

"Stimate domnule Preşedinte al Senatului, la data de 26 mai a.c., mi-aţi transmis o scrisoare, semnată împreună cu alţi patru membri ai Senatului, prin care îmi solicitaţi ca, folosind instrumentele constituţionale şi legale de care dispun, să înlătur, prin demitere sau demisie, din funcţiile pe care le ocupă, pe preşedintele ÎCCJ, doamna Livia Stanciu, şi pe procurorul-şef al DNA, doamna Laura-Codruţa Kovesi, şi să iniţiez, în cadrul CSM, o anchetă disciplinară a celor doi magistraţi menţionaţi.

Totodată, îmi solicitaţi să mă alătur, neîntârziat şi fără rezerve Parlamentului în demersul acestuia de modificare a Codului de procedură penală în sensul eliminării arestului preventiv pentru infracţiunile comise fără violenţă şi a înlocuirii noţiunii de "suspiciuni rezonabile" cu cea de "indicii temeinice" ca precondiţie pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.

Referitor la solicitarea de înlăturare din funcţie a preşedintelui ÎCCJ şi a procurorului-şef al DNA, precizez că Preşedintele României nu dispune de asemenea competenţe constituţionale sau legale. În plus, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi al procurorilor nu prevede instituţia demiterii, ci pe cea a revocării, ca modalitate juridică de încetare a unei funcţii de conducere exercitate de un judecător sau de un procuror înainte de termenul pentru care a fost numit. Măsura revocării nu poate fi luată de către Preşedintele României. Aplicarea acestei sancţiuni se poate face numai după parcurgerea unei proceduri ale cărei etape sunt prevăzute de Legea nr. 303/2004.

În ceea ce priveşte solicitarea de înlăturare a celor doi magistraţi prin demisie, consider că demisia dintr-o funcţie de conducere reprezintă un act unilateral de voinţă, care nu poate fi determinat sau influenţat de nicio autoritate publică, deci nici de către Preşedintele României.

Asigurarea independenţei justiţiei reprezintă un element fundamental al statului de drept, iar potrivit Legii fundamentale, CSM este garantul independenţei justiţiei, fiind singura autoritate publică ce are competenţa să se pronunţe cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor şi a procurorilor şi, implicit, cu privire la cariera acestora.

În conformitate cu prevederile legii, orice persoană poate sesiza CSM, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare. Din această perspectivă, consider că, în măsura în care apreciaţi necesar, urmează să vă adresaţi direct CSM, întrucât Preşedintele României nu are atribuţia de a declanşa, în numele niciunei alte autorităţi sau persoane, un asemenea demers juridic.

În ceea ce priveşte solicitarea de a mă alătura demersului Parlamentului de modificare a Codului de procedură penală, îmi menţin poziţia exprimată public, prin care mi-am manifestat opoziţia faţă de o eventuală modificare a acestor reglementări.

În opinia mea, o situaţie particulară şi regretabilă precum cea menţionată în scrisoarea dumneavoastră trebuie analizată în primul rând în cadrul autorităţii judecătoreşti, cu prioritate la nivelul CSM, ceea ce nu exclude dezbaterea civică asupra ei, însă nu presupune cu necesitate valorificarea unui astfel de precedent în plan politic.

Un caz particular, oricât de regretabil ar fi, nu poate constitui un motiv suficient şi rezonabil pentru modificarea legislaţiei penale. Pentru adoptarea sau modificarea unor legi este necesară o analiză aprofundată, inclusiv a impactului social şi juridic pe care astfel de noutăţi le-ar putea produce în viaţa societăţii. Codul penal şi Codul de procedură penală au intrat în vigoare relativ recent şi, din această perspectivă, aplicarea lor pe o durată atât de scurtă nu a permis crearea unei cazuistici suficiente care să inducă o justificare rezonabilă pentru modificarea acestora, separat de orice raţiuni sau interese politice.

Refuzul meu de a mă ralia unui demers parlamentar de modificare a legislaţiei penale rămâne ferm, cu atât mai mult cu cât toate aceste modificări legislative par a urmări diminuarea capacităţii autorităţii judecătoreşti de instrumentare a dosarelor penale, inclusiv a celor de mare corupţie."

Recomandăm şi Tăriceanu, pus de la punct cu eleganţă de Danileţ după ce a cerut demiterea şefelor DNA şi ÎCCJ

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.