Cazul cutremurător al Adinei. "Din păcate, a dat peste un Mengele al medicilor din România: Lucan"

Până la scandalul Arşinel, practicile incorecte ale medicului Mihai Lucan au fost ţinute sub tăcere de autorităţile responsabile. "Am fost singurul nebun care spuneam lucrurile acestea, până când un procuror din Bucureşti m-a crezut", arată deputatul Emanuel Ungureanu, fost colaborator al medicului, într-un interviu acordat publicaţiei Adevărul.

"Eu motivaţia mi-o iau din morminte. Sentimentul de frică a dispărut după ce am îngropat primii 5 copilaşi care au murit din cauză că nu au putut fi transplantaţi. În total, am îngropat 23 de copilaşi. (...) E important ca ceilalţi doctori să ştie că „aşa nu se face”. Dacă nu se face acest lucru e complet inutil sacrificiul de vieţi, e inutil că Adina a murit (Adina Bleotu - n.r.) şi ceilalţi copii cu insuficienţă renală", a declarat Emanuel Ungureanu, cel de la care a plecat dosarul DIICOT.

Cazul Adinei

În ziua în care Mihai Lucan era audiat de procurori, Emanuel Ungureanu a fost la mormântul tinerei:

"Sunt aici pentru că am promis acum mulţi ani, atunci când Adina Bleotu era în viaţă şi simţea umilinţele unui copil care se afla pe patul unui spital. Aştepta un transplant la ICUTR de la mama ei, era anul 2003. Atunci lucram ca asistent social la institutul condus cu mână de fier de profesorul Mihai Lucan. Adina avea nevoie de un transplant şi avea o mamă donator. Din păcate, a dat peste un Menghele al medicilor din România, Mihai Lucan, care a spus mamei cu cinism că nu are suficient de mulţi bani. Mama l-a implorat, a început să plângă şi a venit la mine. M-am dus la profesorul Lucan şi l-am rugat să accepte să primească puţinii bani pe care-i strânsese femeia. O să vă întrebaţi de ce nu am căutat un procuror. Pentru că găsisem o lume în care pacienţii care aveau nevoie de un rinichi depindeau de un singur doctor. Dacă ei mergeau să-l reclame, exista riscul să nu mai existe altcineva care să le salveze copilul.

Eu am făcut o strategie care mi-a făcut să-mi fie ruşine în faţa Adinei care m-a întrebat: „De ce sunt oamenii atât de răi, mama îmi oferă un rinichi, nu e destul?”. L-am implorat pe Lucan s-o ajute pe Adina să facă acest transplant. Mi-a zis: „Emanuel, trebuie să inventezi o poveste pentru PRO TV. M-am dus la jurnalista Irina Corduneanu de la PRO TV, i-am spus că Adina scrie poezii ca Blaga, că desenează foarte frumos şi am rugat-o să-i pună o cameră în faţă lui Lucan şi să-i spună cât de bun şi de salvator de vieţi este. Adina a primit acel rinichi de la mama ei pentru că a dat frumos la TV, pentru că a spus lucrurile pe care trebuia să le spună pentru ca Lucan să pară salvator.

Peste ceva ani, din păcate, rinichiul mamei Adinei a cedat şi Adina a intrat din nou pe dializă. Asta nu a împiedicat-o să intre la Facultatea de Medicină, a intrat prima la Timişoara. Dragii mei, după ce a avut nevoie de un nou transplant, Adina a fost nevoită să apeleze din nou la ICUTR, la Lucan. Atunci, profesorul devenise şi mai cinic, primise protecţia de consilier medical al premierului Emil Boc. 23 iulie 2012 este data în care Adina Bleotu merge la clinica Lukmed, părinţii erau pregătiţi cu banii care ştiau că trebuie daţi pentru transplant. Lucan le-a dat sentinţa: „Ştiu cine sunteţi şi nu vreau să vă primesc”. În ciuda faptului că aveau analize de compatibilitate făcute cu tată şi cu fratele, i-a refuzat. Nu pot să uit o afirmaţie a mamei Adinei: „Domnu Emanuel, diferenţa dintre viaţă şi moarte, diferenţa dintre a avea un copil cald lângă tine sau unul rece într-un mormânt în România, depinde de sunetul pragmatic al banilor, de foşnetul banilor”. Sunt prea mulţi copii reci în morminte în România, din cauza sistemului medical.

Adina se întoarce după acea dezamăgire a refuzului lui Lucan, eu nu pot să-l numesc nici medic, nici academician, pentru mine este unul dintre cei mai mari mafioţi din istoria Clujului, indiferent ce vor spune procurorii, judecătorii, evaluarea am făcut-o după multe, multe mărturii cumplite de la bolnavii umiliţi de el şi de la activitatea de trafic de organe.

Aici la Timişoara, Adina a decedat la clinica „Luis Ţurcanu”, în urletele unui medic, pe nume Bogdana, care urla la ea că nu are loc pentru ea în spital, era în clinica de hematologie. Cert e un lucru, anul acesta Adina ar fi trebuit să termine medicina, era un copil extraordinar. Dacă am fi trăit într-o lume în care reacţia societăţii la indivizi ca Lucan ar fi fost rapidă şi consistentă, ea ar fi fost în viaţă. Mulţi copiii ar fi fost în viaţă dacă noi am fi investit în spitale. Sunt aici (la mormântul Adinei Bleotu-nr) pentru că în ultima oră din viaţă, Adina i-a spus mamei: „Mama, nu ştiu de ce nu ai tu curajul să spui ceea ce mi se întâmplă, dar te rog să-i spui lui Emanuel să vorbească despre toate nedreptăţile care mi s-au întâmplat în aceşti ani.”