Bebeluş născut la 22 de săptămâni era atât de mic încât purta verigheta tatălui ca brăţară
Un bebeluş californian născut la 22 de săptămâni s-a dezvoltat bine, în ciuda faptului că era atât de mic încât purta verigheta tatălui său pe post de brăţară. Acesta este cel mai mic copil prematur care s-a născut în spital.
Ima Carnelus, în vârstă de 37 de ani, a intrat în travaliu la 21 de săptămâni din cauza unei infecţii urinare (ITU). Medicii le-au spus doamnei Carnelus şi soţului ei, Marcus Carnelus, 42 de ani, că trebuie să aleagă între o intervenţie chirurgicală de urgenţă sau să-şi lase copilul să moară pe cale naturală. Cuplul a vrut să-i "dea o şansă", aşa că micuţul Jaxson s-a născut de urgenţă prin cezariană la 22 de săptămâni.
Bebeluşului i s-a dat o şansă de supravieţuire de 20 la sută. Având doar 11 centimetri lungime şi o greutate de 535,8 grame la naştere, Jaxson a supravieţuit totuşi. Ulterior, a fost dus de urgenţă la secţia de terapie intensivă neonatală pentru o intervenţie chirurgicală, unde a luptat pentru viaţa sa.
În ciuda pronosticurilor, copilul a putut fi dus acasă după 119 zile de spitalizare. Iar astăzi este un băieţel de 8 ani care se simte bine. Noua mămică a scris chiar şi o carte despre călătoria lor, intitulată "Saving My Son" (Salvarea fiului meu).
Acum, Jaxson tocmai a început clasa a treia - o etapă importantă despre care medicii au afirmat că probabil nu o va atinge niciodată - iar părinţii săi spun că aceste încercări ale vieţii au făcut întreaga familie mai puternică.
"La început, a fost o incertitudine - mă simţeam vinovată, ca şi cum corpul meu l-a dezamăgit pe fiul meu", a declarat doamna Carnelus, antreprenor, din Torrance, California. "Când în cele din urmă a venit acasă, era un bebeluş uimitor... nimeni nu se aştepta să treacă de primele 24 de ore, darămite de opt ani.
"Deseori, oamenii cred că acesta a fost cel mai rău lucru care ni s-a întâmplat, dar sincer vorbind, a fost cel mai bun. Ne-a făcut să privim viaţa dintr-o altă perspectivă şi să apreciem acest frumos dar al vieţii."
Doamna Carnelus şi soţul ei, care este proprietarul unei afaceri de modă, au fost încântaţi să afle că vor avea primul lor copil, care urma să se nască în noiembrie 2015. Sarcina a decurs fără probleme până la 21 de săptămâni; pe 9 iulie în acel an, doamna Carnelus a fost afectată de o infecţie urinară care a declanşat travaliul înainte de termen, iar corpul ei a încercat să se lupte cu infecţia.
Medicii erau încrezători că ar putea întârzia travaliul încă puţin pentru a da copilului mai mult timp să se dezvolte. Dar ea a avut o altă criză după cinci zile, iar de data aceasta travaliul a fost efectiv declanşat.
După 10 ore de contracţii, medicii au avertizat că bebeluşul are doar 20 la sută şanse de supravieţuire şi că s-ar putea naşte cu un handicap grav.
Doamna Carnelus a declarat: "Medicii ne-au sugerat să îl lăsăm să se nască, să nu luăm anumite măsuri de a-l salva şi să îl lăsăm să moară liniştit. Nu au considerat că ar trebui să-l supunem la ceea ce ei credeau că va fi o "viaţă grea".
"Dar noi ne-am gândit: 'Dacă s-ar întâmpla un miracol?' l-am fi iubit oricum ar fi ieşit. Am ştiut că vrem să-i dăm o şansă".
Pe 18 iulie 2015, la Providence Little Company of Mary Medical Center, s-a născut micuţul Jaxson; medicii au intervenit pentru că nu putea respira. După 24 de ore de încercări, micuţul fiind resuscitat de trei ori, medicii l-au conectat la un ventilator pentru a-l ajuta să respire.
"După un început îngrijorător, medicilor nu le venea să creadă că se descurcă atât de bine", a spus mama. "A fost cel mai mic şi cel mai tânăr bebeluş prematur născut la acel spital".
La scurt timp după naştere, medicii au descoperit un zgomot la inimă care a necesitat transferul lui la alt spital, Miller's Children's Hospital, pentru o operaţie imediată. Din fericire, luptătorul Jaxson s-a stabilizat la scurt timp după aceea. Apoi, la sfârşitul lunii septembrie 2015, după ce s-a mutat înapoi la spitalul în care s-a născut, Jaxson a dezvoltat o boală oculară numită retinopatie deoarece s-a născut prematur. A avut nevoie de o altă operaţie pentru a preveni orbirea.
Familia a crezut că a scăpat de probleme, dar după operaţie, în timp ce era reintubat, plămânii lui Jaxson au cedat. Timp de trei zile, părinţii s-au temut că îşi vor pierde băieţelul. Dar în a treia zi a început să îşi revină iar ei au răsuflat uşuraţi.
Pe 14 noiembrie 2015, data oficială a naşterii lui, Jaxson a putut fi în sfârşit externat cu un tub de oxigen în nas, fiind necesare şedinţe de fizioterapie săptămânal.
"A fost un bebeluş uimitor - se poate spune că a avut momente dificile, dar odată ajuns acasă, era fericit şi prospera", a mărturisit mama lui.
Acum, Jaxson este activ din punct de vedere fizic şi sănătos, fără probleme de mobilitate, dar are unele probleme senzoriale şi de vorbire din cauza autismului. Dar în ciuda pronosticurilor, el a continuat să crească şi să se dezvolte.
Dna Carnelus a spus că Jaxson este "vesel, glumeţ şi vorbăreţ" şi iubeşte muzica şi înotul. În ciuda dificultăţilor prin care a trecut familia, ei spun că i-a făcut pe toţi mai apropiaţi şi că relaţia lor a devenit mai puternică.
"Sunt recunoscătoare că am trecut prin asta şi am scăpat cu bine", a spus ea smerită. "Deşi au fost momente grele, acum pot găsi bucurii în lucrurile dificile - căsnicia noastră a devenit mai puternică şi membrii familiei noastre mai apropiaţi.
"Îmi amintesc că personalul spitalului mi-a spus: 'Într-o zi vei privi înapoi şi îţi vei da seama că ai reuşit să treci prin asta' - şi este într-adevăr aşa, simt că putem face orice. Chiar şi acum pot spune că cresc pe cineva care a luptat din greu pentru a fi aici - este atât de fericit şi de vesel.
"Am trecut prin provocări, dar nu ne-am pierdut niciodată credinţa."
