Austeritatea singură nu este răspunsul, afirmă Victor Ponta pentru Huffington Post

Eşecul austerităţii de a oferi redresarea promisă a generat tot mai multă frustrare populară. Pe fondul şomajului mare şi al prăbuşirii nivelului de trai, alegătorii europeni caută alternative. Este important pentru guverne să-şi reevalueze planurile economice, punând un accent mai mare pe politicile care sprijină creşterea economică, scrie premierul român, Victor Ponta, într-un articol publicat vineri în Huffington Post. Subliniind că România a fost grav afectată de criza financiară, premierul a relevat că prioritatea coaliţiei sale formate din social-democraţi şi liberali este de a construi o redresare durabilă bazată pe o creştere incluzivă, cu un echilibru corect între disciplina bugetară strictă şi redresarea economică, precum şi între dezvoltarea economică şi socială. Redăm în continuare articolul.

Am ajuns într-un moment definitoriu în răspunsul Europei la criza economică. Ameninţarea imediată a dezintegrării zonei a trecut, dar perspectiva de a aluneca înapoi în recesiune este un pericol foarte real pentru o mare parte a continentului. Progresul privind o uniune bancară şi alte reforme instituţionale reprezintă doar o parte din răspuns. Fără o abordare mai activă pentru a stimula o nouă activitate economică, stagnarea ar putea duce la o criză reînnoită care ridică o ameninţare gravă la adresa stabilităţii şi unităţii Europei.

Există o frustrare populară crescândă generată de eşecul austerităţii de a oferi redresarea promisă. În contextul în care nu se întrevede un sfârşit pentru şomajul mare şi prăbuşirea nivelului de trai, alegătorii din întreaga Europă îndepărtează guverne în funcţie şi caută alternative.

Până acum, principalii beneficiari au fost partide moderate pro-UE ale centrului-stânga, care s-au întors la putere în Danemarca, Franţa, Olanda, Lituania şi România. Dar a avut loc, de asemenea, o creştere bruscă în sprijinul acordat partidelor populiste ale extremei-drepte şi extremei-stângi, care oferă soluţii bazate pe xenofobie, protecţionism sau ostilitate faţă de integrarea europeană. Acest lucru reprezintă un avertisment de rău augur privind ce se poate întâmpla în cazul în care politica cursului dominant nu reuşeşte să răspundă la furia publică în creştere.

Ipotezele economice în jurul cărora s-a format consensul economic în urmă cu doi ani sunt acum pe scară largă considerate drept defectuoase. FMI tocmai a recunoscut că prognozele anterioare au subestimat semnificativ impactul probabil al reducerilor cheltuielilor publice în scăderea creşterii. Efectul negativ - aşa-numitul multiplicator fiscal - s-a dovedit a fi de două sau de trei ori mai mare decât era de aşteptat. Există, prin urmare, o recunoaştere tot mai mare a faptului că consolidarea bugetară excesiv de zeloasă poate spori criza datoriilor suverane prin sufocarea veniturilor publice.

Este important pentru guverne să reevalueze şi să-şi ajusteze planurile economice, în lumina acestei noi dovezi. Răspunsul nu este acela de a abandona obiectivul pe termen mediu de consolidare fiscală, ci de a pune un accent mai mare pe politicile care sprijină creşterea, necesare pentru a face acest obiectiv credibil. Aşa cum a susţinut recent Christine Lagarde, păşim pe o 'cărare îngustă' între riscurile datoriei şi recesiunii, dar, 'fără creştere, viitorul economiei globale este în pericol'.

Într-o altă abatere semnificativă de la ortodoxia recentă, există un consens emergent în cadrul FMI şi al altor instituţii că extinderea inegalităţilor sociale nu numai că contribuie la criză, dar frânează acum redresarea. Unele cercetări sugerează că decalajele mari de venit şi avere slăbesc cererea şi generează dezechilibre economice care creează instabilitate şi subminează creşterea.

România a fost grav afectată de criza financiară, o situaţie agravată de un program de austeritate prost gândit, care a făcut ca profesorii şi medicii să aibă un salariu mai mic decât lucrători necalificaţi, ducând la o migraţie masivă. În calitate de coaliţie de social-democraţi şi liberali, prioritatea noastră este de a construi o redresare durabilă bazată pe o creştere incluzivă, cu un echilibru corect între disciplina bugetară strictă şi redresarea economică, precum şi între dezvoltarea economică şi socială. Rezultatele iniţiale sunt promiţătoare.

Rămânem ferm angajaţi să realizăm consolidarea bugetară. Datoria publică românească este în scădere şi am redus deficitul public de la 4,1% din PIB, în 2011, la 2,2% din PIB, în 2012, două motive pentru aprecierile pozitive recente ale politicilor guvernamentale economice ale mele de către FMI.

Noi combinăm ajustarea fiscală cu măsuri pro-întreprinderi pentru a sprijini creşterea şi a stimula ocuparea forţei de muncă. Am reformat politicile noastre de rambursare de TVA pentru a ajuta IMM-urile. Datoriile vechi faţă de companii internaţionale ale unor companii publice din România sunt rambursate. Reducem birocraţia şi am anulat deja aranjamentele pe care le-au avut intermediari obscuri din domeniul energetic, care au dus la o pierdere cumulată de un miliard de euro pentru România în ultimii şase ani. Menţinem rate scăzute de impozitare şi am introdus chiar noi pauze de impozit pe profit pentru a favoriza investiţiile şi crearea de locuri de muncă.

În acelaşi timp, am început să restabilim salariile din sectorul public, reduse în 2010 de fostul guvern. Rambursăm totodată plăţile de asigurări de sănătate pe care fosta guvernare le-a cerut în mod nelegal de la pensionari. Ne-am angajat, de asemenea, într-o reformă a sistemului nostru educaţional.

Suntem încrezători că dezvoltăm combinaţia politică potrivită bazată pe responsabilitate fiscală, reforme structurale, dinamism economic şi incluziune socială. Dar nu putem reuşi în izolare de restul Europei. Liderii UE trebuie să conlucreze la soluţii inovatoare. Ar trebui să ne gândim cum putem folosi instrumentele de la nivel european aflate la dispoziţia noastră, cum ar fi Banca Europeană de Investiţii, pentru a crea noi parteneriate public-privat şi a face ca investiţiile în infrastructură să se pună în mişcare.

Austeritatea singură nu este răspunsul. Trebuie să arătăm că răspundem cererilor cetăţenilor europeni de a găsi o modalitate mai bună de ieşire din criza noastră comună.