ANALIZĂ. "Trăim o ruptură istorică între marile puteri tehnologice & economice şi restul lumii. Iar România..."
E sfârşitul lumii vechi, dar nu sfârşitul lumii, a opinat analistul Mihai Răzvan Moraru, care atrage atenţia că trăim o ruptură istorică reală, rapidă şi structurală între marile puteri tehnologice & economice şi restul lumii.
"Nu este o etapă obişnuită de dezvoltare, ci începutul unei lumi noi, în care puterea va aparţine statelor capabile să investească simultan în armament avansat, automatizare şi robotizare industrială & militară, inteligenţă artificială şi control asupra infrastructurilor critice, inclusiv în spaţiu şi centrele de date. România intră în acest viitor dintr-o poziţie vulnerabilă. Suntem un stat de frontieră geopolitică, un consumator de tehnologie, profund dependent de securitatea militară externă, de capitalul extern şi de infrastructura digitală controlată de alte ţări. Nu controlăm date strategice, nu avem sateliţi proprii relevanţi, nu avem o industrie de apărare competitivă şi nici un domeniu economic în care să fim lideri regionali sau globali", a declarat Mihai Răzvan Moraru.
Potrivit analistului, România s-a dezvoltat în ultimele decenii prin investiţii străine şi fonduri europene şi şi-a asigurat securitatea prin apartenenţa la NATO.
"Avem o economie mult mai puternică decât acum 30 de ani, dar nu avem un motor intern de putere economică sau tehnologică. Nu suntem un pol european, ci o piesă într-un aranjament mai mare care acum se destramă, o zonă tampon valoroasă pentru alţii, dar insuficient valorificată de noi, pentru că am avut o clasă politică comodă şi incompetentă. Am mai avut în istorie diferenţe mari între marile puteri şi restul lumii: în timpul imperiilor coloniale, în timpul revoluţiei industriale şi a războiului rece. Însă mereu diferenţele erau mai ales cantitative, de educaţie şi de capital. Pentru că tehnologia se difuza în timp în societate şi în industrie, iar statele mici şi medii puteau recupera decalajele tehnologice şi industriale, având o fereastră de timp mult mai mare. În plus, atunci, deţinătorul avansului tehnologic în zona de securitate era în mare parte statul", a continuat Mihai Răzvan Moraru.
Acum însă, analistul consideră că vorbim de diferenţe existenţiale, în care marile puteri nu doar că vor controla dezvoltarea, dar vor avea capacitatea de control al realităţii.
"Mai mult, puterea nu mai este concentrată exclusiv în mâna statelor, ci a migrat masiv către oligarhi tehnologici care controlează informaţia, platformele, datele, AI-ul, automatizarea, sateliţii şi comunicaţiile globale. Statul riscă să devină un actor secundar, remodelat de interese private, nu de voinţa democratică. Aceşti oligarhi au deja capacitatea de a influenţa comportamente sociale, alegeri politice şi direcţiile strategice. Marile puteri încep să nu mai aibă nevoie de restul lumii aşa cum aveau în trecut, nici economic, nici industrial, nici demografic. De aici fragmentarea ordinii globale, slăbirea alianţelor tradiţionale şi retragerea din structurile multilaterale", a punctat Mihai Răzvan Moraru.
În viziunea analistului, acesta este motivul pentru care în SUA a început acest proces brutal de ignorare a alianţelor tradiţionale.
"De asta Trump este legat de toate marile companii de tehnologie, care se implică atât financiar cât şi strategic în politica internă şi externă a SUA, de asta Trump scoate SUA din toate organizaţiile globale. Nu vorbim acum doar de decalaje de dezvoltare, de o competiţie deschisă, ci de o asimetrie de putere structurală, care este ireversibilă. Iar costul recuperării este uriaş, luaţi spre exemplu AI. Adică două-trei ţări au un avans extrem de mare faţă de puterile medii şi de ţările mici", a precizat Mihai Răzvan Moraru.
Care este şansa noastră
"Pentru România, singura şansă realistă este Uniunea Europeană. Doar ca parte a unei puteri continentale putem conta într-o lume dominată de blocuri mari. Dar nu e suficient! Avem nevoie de un proiect naţional clar, coerent şi asumat, prin care să alegem 2–3 domenii strategice, în care să investim pe termen lung.
România trebuie să ia exemplul unor ţări care au devenit relevante economic şi tehnologic: Israel, Coreea de Sud, Finlanda.
Trebuie să investim masiv în educaţie şi să nu o mai considerăm un cost, când în realitate este un domeniu strategic.
România poate deveni un hub de securitate cibernetică europeană, un furnizor de energie, un centru logistic, poate dezvolta industria chimică sau alte industrii unde avem resurse, inclusiv forţa de muncă bine pregătită. Eu dau doar câteva exemple.
Dar e timpul să avem acest proiect. Pentru că trăim sfârşitul lumii vechi, dar nu sfârşitul lumii. Se încheie acea lume care ne oferea stabilitate economică şi securitate. E timpul să jucam mult mai activ şi la nivel regional dar şi la nivel european.
Eu mă declar până acum dezamăgit, din acest punct de vedere, de ce aud de la conducerea ţării. Sunt dezamăgit de nivelul de ambiţie pe care îl aud astăzi. Îmi doresc un preşedinte şi partide care să nu îmi vorbească doar de o comunicare mai bună. Aştept un proiect serios prin care România să fie mai întâi conştientă de ce va urma, dar şi pregătită pentru aceste schimbări.
Nu înseamnă ca azi totul e pierdut sau că soluţia e extremismul şi asta e, cum aud, că nu are rost! Prea multă lume crede că 2028 e deja pierdut! Nu e aşa!
Resetarea globală înseamnă şi o nouă şansă. Însă această şansă nu va fi oferită gratuit. Ea trebuie câştigată prin muncă inteligentă, proiecte serioase şi asumare. Şi tocmai aşa se va câştiga 2028!"
