ANALIZĂ. "Suntem la puţini ani distanţă (1, 2, maxim 5) de o explozie globală de conflict social major"

Fostul parlamentar Tudor Benga a făcut o nouă analiză care ridică o serie de probleme actuale: "bubuiala globală ce ne aşteaptă după colţ, AI, inegalitate, şirul de alegeri de prin lume zilele astea şi troznelile paralele care nu se vor opri."

ANALIZA lui Tudor Benga

Convingerea mea este că suntem la puţini ani distanţă (unu, doi, maxim cinci) de o explozie globală de conflict social major. Nu ştiu dacă va arăta aşa mai ca anii ‘60, sau mai ca anii 1989 - 1991, sau chiar mai rău cu conflagraţie mondială mai asemănătoare cu prima parte a secolului 20.

Dar am dubii mari că din cele două mari războaie globale care se duc azi, cel ideologic şi cel tehnologic, omenirea va ateriza taman blând şi ordonat într-o nouă epocă. Pur si simplu mi se pare că s-a adunat prea multă tensiune de prea multe feluri, şi că instrumentele de a o gestiona sunt prea puţine la momentul ăsta, încât e foarte probabil că lucrurile să facă poc şi abia apoi să se recompună într-un fel sau altul.

Pe de o parte AI-ul va crea rapid şi masiv categorii majore de câştigători şi de pierzători ai războiului tehnologic. Şi asta va fi valabil şi la nivel de state (vor fi ţări care vor ieşi mai bine şi ţări care vor ieşi semnificativ mai prost din avansul AI) dar şi la nivel de întregi categorii sociale în interiorul multor state, pur si simplu întreg echilibrul capital - muncă, oricum aflat sub presiune de ani buni deja, va fi dat peste cap. Problema inegalităţii şi a costului vieţii bubuie teribil peste tot în lume iar AI-ul doar o va accentua. Şi asta şi fiindcă încă nu există voinţa politică pentru a confrunta frontal problema şi nici nu va putea apărea suficient de repede şi suficient de coerent.

Ceea ce mă şi duce la cel de-al doilea război global curent, cel ideologic. Odată cu revenirea lui Trump la putere la anului trecut asaltul asupra democraţiei liberale a devenit frontal. Autoritarismul în diversele lui forme a preluat iniţiativa şi contraatacă cu mare avânt pe mai toate continentele globului. Iar toată distracţia este ajutată masiv şi de faptul că giganţii tehnologici s-au hotărât că au preferinţe ideologice şi că îşi pot folosi puterea nestânjeniţi pentru a obţine outcome-uri politice. Chestia asta li se va întoarce boomerang înapoi mai devreme sau mai târziu, dar cel puţin o vreme vor fi la hăţurile interacţiunii atât cu puterea politică cât şi cu societatea în general.

Motivul pentru care secvenţa de alegeri Serbia - Brazilia - Israel - SUA sunt băgate în aceeaşi oală de foarte multă lume are de-a face fix cu războiul ăsta ideologic global în care ne găsim. Dar ca vasta majoritatea a scrutinurilor de pe lumea asta, ele se desfăşoară în realităţi locale cât se poate de specifice.

Personal m-am bucurat de toate cele trei relative înfrângeri, şi a lui Vucic, şi a lui Bolsonaro, şi a lui Bibi, şi sper să ne bucurăm de încă una şi mai mare marţea viitoare peste ocean. Dar problema este pe de o parte că războiul este departe de a se fi încheiat, ba din contră, războiul ideologic global se va înteţi, iar pe de altă că toate aceste trei rezultate au tot soiul de agăţaturi care le pot oricând transforma din relative victorii în înfrângeri explicite.

Siguranţa fizică şi capacitatea omului de a-şi asigura adăpost şi hrană sunt cam peste tot în lume punctul de plecare în majoritatea bătăliilor politice. Desigur, în funcţie de nivelul de dezvoltare economică şi socială a diverselor ţări temele astea două iau înfăţişări destul de diferite, dar ele sunt omniprezente într-un fel sau altul.

Chestia pe care o simt eu, mai ales la finalul anului ăsta în care întâmplarea face că am şi umblat destul de mult prin lume, e că situaţia ambelor teme s-a deteriorat semnificativ în foarte multe părţi ale lumii. Iar ironia e ca la punctul ăsta revoluţia tehnologică accelerează şi intensifică fenomenul, în loc sa îl domolească. Io-s relativ optimist de fel, şi aşa cum am mai spus în multe rânduri, România are un noroc istoric fantastic să fie parte din Europa Unită.

Dar bubuiala globală care vine eu nu cred că o va putea evita cineva. Occidentul în ansamblu a avut parte de vreo patru generaţii de relativă pace şi enormă prosperitate din 1945 încoace. Dar promisiunea de bază că orice om poate trăi decent şi liber dacă munceşte zi de zi şi respectă legea e tot mai şubredă inclusiv în Occidentul bogat zilele astea, darmite în tot restul părţilor mult mai sărace ale lumii. Până când promisiunea asta nu îşi recapătă măcar o parte din credibilitatea pierdută cred că bubuiala globală e inevitabilă.