ANALIZĂ: "România între Davos şi Groenlanda: solidari cu toţi, prezenţi nicăieri! O absenţă strategică sau o lipsă de strategie?"
"România între Davos şi Groenlanda: solidari cu toţi, prezenţi nicăieri!", a comentat analistul Mihai Răzvan Moraru, care se întreabă dacă este vorba despre o absenţă strategică sau, din contră, o lipsă de strategie, după ce consilierul prezidenţial pentru securitate naţională, Marius Lazurcă, a oferit "două explicaţii năucitoare" pe aceste teme.
Cum a explicat Marius Lazurcă absenţa preşedintelui Nicuşor Dan de la Davos: "Mesajul domniei sale (al lui ND) către români este: nu umblu teleleu prin lume când sunt lucruri atât de importante care reclamă prezenţa mea în ţară, mai cu seamă când consilierii mei nu îmi pot construi suficientă substanţă pentru prezenţa mea la Davos. Aşadar, dacă e cineva de blamat, eu sunt acela! Agenda preşedintelui este sub asediul urgenţelor, crizelor şi priorităţilor (…) urgenţele şi evenimentele care se bulucesc pe agenda domniei sale."
Cum "traduce" analistul: "Ni se spune, mai întâi, de ce Nicuşor Dan nu merge la Davos. Nu pentru că nu ar fi un moment important, nu pentru că România n-ar avea ce spune, ci pentru că propriii săi consilieri nu au fost capabili să îi construiască o prezenţă 'de substanţă'. Mai mult, ni se sugerează că agenda internă este atât de sufocată, încât prezenţa la un forum global, extrem de important, mai ales în aceste zile cu multă tensiune, unde se discută direct relaţia UE–SUA şi poziţionarea faţă de Donald Trump, devine un lux. Cu alte cuvinte, România lipseşte la nivel înalt exact din locul unde se discută lucrurile care o privesc direct, pentru că nu s-a pregătit la timp şi pentru că preferă să invoce urgenţe interne. O explicaţie comodă, dar periculoasă."
Tot Marius Lazurcă, în privinţa disputei pentru Groenlanda, afirmă că "România este solidară cu ambele poziţii (cea a SUA şi cea a UE)" şi că singura problemă ar fi lipsa de comunicare. Mai spune că Nicuşor Dan face apel la "dialog şi cooperare", pentru că "am ajuns, într-un fel, dintr-o eroare pe care ar fi trebuit să o putem evita, mai cu seamă dintr-o eroare de comunicare, într-o situaţie pe care n-am putut-o anticipa şi pe care ar trebui să o rezolvăm".
Cum "traduce" analistul: "Practic, suntem de acord cu toată lumea. Problema nu ar fi fondul, ci 'o eroare de comunicare'. Soluţia? Dialog şi cooperare. Aceasta nu este diplomaţie. Este evitare. Nu poţi susţine simultan şi pretenţiile americane şi poziţia europeană împotriva anexării şi să pretinzi că asta înseamnă echilibru. Înseamnă lipsă de asumare!"
Strategia "statul la cutie"
"Şi atunci, cine ar trebui să ne asculte? Europenii, aflând că suntem solidari cu Trump? Sau Trump, pe care nu îl întâlnim la Davos ca să îi spunem că susţinem şi preluarea insulei, dar şi independenţa acesteia? Rezultatul este previzibil! Europenii vor vedea o ţară care cochetează cu ambiguitatea, iar Washingtonul va vedea un partener care evită să îşi spună clar poziţia.
Mai grav, ND nu e prezent nici măcar acolo unde am putea explica, negocia sau influenţa. Aceasta nu este o politică externă prudentă. Este o politică a neparticipării. Stăm 'la cutie', aşteptând să vedem în ce direcţie bate vântul, sperând că alţii vor lua deciziile grele în locul nostru.
Problema este că vremurile acestea nu mai permit luxul aşteptării. Deciziile se iau rapid, iar cei care nu sunt la masă rămân în afara jocului. Neutralitatea mimată nu aduce siguranţă, ci irelevanţă.
Înţeleg complexele noastre istorice şi reflexul de a nu deranja. Dar Uniunea Europeană nu este un club de spectatori. Este azi un spaţiu al deciziilor dure. Dacă nu suntem prezenţi şi activi, alţii vor decide şi pentru noi.
Nu este vorba despre a-l certa pe Trump sau despre gesturi teatrale de la Cotroceni. Este vorba despre interesul naţional. Iar interesul naţional nu se apără prin absenţă, confuzie şi solidaritate declarată cu toată lumea.
Când nu eşti la masă, eşti în meniu."
