ANALIZĂ: România e a şasea putere decizională în UE, având 33 de europarlamentari. Dar...

Acum douăzeci de ani intram în UE, dar noi tot nu prea am înţeles care e rolul nostru, ce trebuie să facem şi că avem şi obligaţii. Dintre care, cea mai importantă, e aceea de a construi o Europa mai dezvoltată, mai sigură şi mai puternică, prin ideile şi proiectele noastre, a atras atenţia analistul Mihai Răzvan Moraru, în contextul dezbaterii publice care s-a iscat pe acesta temă.

"România este a şasea putere decizională în UE, având 33 de europarlamentari. După Germania, Franţa, Italia, Spania şi Polonia urmează România. Dacă analizăm fondurile primite de România de la UE, în ultimii 10 ani, suntem printre primii trei beneficiari ai UE, în mod constant. Fie pe locul doi, după Polonia, fie pe locul trei, când Grecia s-a descurcat mai bine. Pentru viitorul buget european al UE, suntem pe locul cinci ca sume propuse, aproape cât Germania", a declarat Mihai Moraru.

Nemulţumirea faţă de UE

"Şi totuşi, noi suntem nemulţumiţi de UE, de politicile sale, de rezultatele sale. Păi cum se iau aceste decizii? Care sunt proiectele? Nu cumva deciziile se iau cu noi, a şasea putere legislativă din UE? Nu cumva acele decizii care nu ne convin au fost luate cu votul celor care ne-au reprezentat? Nu cumva România are şi obligaţia de a gândi şi de a promova proiecte europene? Are! Şi unde sunt? Păi nu prea sunt!

Politicienii români au preferat să încaseze, atunci când nu au pierdut şi acei bani. Şi cam atât! Aşa cum a spus Nicuşor Dan, România are venituri de 60 de miliarde. În realitate, sunt alocări bugetare UE pentru dezvoltare. Nu sunt simple venituri!

Dar unde sunt proiectele europene promovate de România? Unde sunt cele gândite şi promovate de Nicuşor Dan, după un an de mandat, ca reprezentat al României? Unde sunt cele de pe agenda sa, cu care va merge la următoarele consultări şi întâlniri europene, când deja trasarea noii direcţii a UE a intrat în faza negocierilor? Sunt probabil ascunse!

Unde sunt consultările sale cu europarlamentarii români şi cu partidele din care aceştia provin, pentru direcţiile de dezvoltare ale UE? Nu avem pentru România!

Noi doar criticăm, pentru că e mai simplu decât a construi, a gândi şi a propune. Politicienii români nu au fost laşi, aşa cum spune Nicuşor Dan, că ei nu au urmărit mereu interesele României. Au fost leneşi, în primul rând. Europarlamentari care merg acolo doar pentru a accesa salarii şi pensii frumoase, plătite de UE. Nu şi pentru a munci.

Partide care nici nu au pe agendă proiecte europene, care nu şi-au construit relaţii europene, dar când o decizie europeană e nepopulară, vin şi zic: UE a decis, UE e vinovată. Păi noi unde suntem?

Şi cu toate acestea, 70% dintre români vor în UE, în ciuda propagandei anti UE, în ciuda incapacităţii clasei politice de a munci şi de a gândi în UE. De ce? Pentru că acele bugete, acele 'venituri' de care se vorbeşte cu mândrie că le-am primit, au dezvoltat ţara asta. Şi azi, construim autostrăzi şi infrastructură strategică prin fonduri PNRR şi SAFE.

Mă aşteptam ca de Ziua Europei, Nicuşor Dan să ne spună cum va schimba direcţia asta, cum România va deveni activă, cum la Cotroceni se gândesc proiecte şi se fac consultări, cum se programează întâlniri cu alte ţări europene pentru a susţine proiectele noastre. În schimb, a ales să critice. În timp ce îl nemulţumeşte critica primită de el din societate.

A spus ND că se folosesc multe lozinci atunci când se discută despre Europa. Ok, schimbă atunci dezbaterea. Dacă vii şi îmi spui şi tu alte lozinci, despre cât de slabă a fost sau este UE, nu e tot aia? Unde sunt proiectele? Unde sunt ideile?

La final, sunt necesare două corecţii pentru vorbele lui ND:

1. UE nu a impus renunţarea la energia nucleară. Au fost decizii naţionale, ale anumitor ţări. Dimpotrivă, normele europene lasă decizia la nivelul fiecărei ţări privind mixul energetic. România nu şi-a oprit centrala nucleară de la Cernavodă, are program de modernizare şi zero impuneri.

2. Europa sau discuţia despre UE nu divizează societatea, aşa cum a spus ND. Doar propaganda şi dezinformarea fac ca unii cetăţeni să creadă că UE e un pericol pentru religie, tradiţie, dezvoltare naţională. Iar aici Preşedintele are rolul de a comunica şi de a explica ce însemnă UE. Dar pare că preferă varianta populistă, nu pe cea de educare.

Mai ales când politicieni români (precum doamna din imagine - Diana Şoşoacă) culmea şi europarlamentari, rup steagul UE şi fac din asta un spectacol!

Da stimabililor, UE este imperfectă. A făcut mute greşeli şi va mai face. Dar noi suntem a şasea ţară ca motor al UE. Noi ce am făcut? Dar noi ce vom face? Cp vorbe şi sindrofii am tot primit de la liderii României."

Dezbaterea: pro-european şi/sau pro-occidental

"Haideţi să facem un pic de lumină în dezbaterea asta: pro-european şi/sau pro-occidental. Pentru că aici nu e vorba doar de termeni, aşa cum se spune des în ultimele zile. E vorba de altceva, mult mai de substanţă: orientarea strategică şi culturală a ţării! De asta e vorba!

Le luăm pe rând.

1. Ce înseamnă să fii pro european, azi?

Păi înseamnă că susţii apartenenţa (nu doar geografică) la valorile europene, mai exact la valorile UE. Că Europa fără UE şi fără ţările care şi-au doresc să intre în UE înseamnă doar Turcia, Rusia, Bielorusia, plus Elveţia şi Regatul Unit.

Înseamnă să susţii integrarea europeană, să accepţi şi promovezi regulile europene, instituite şi deciziile UE, statul de drept, economia liberă, libertatea de circulaţie.

Dar azi, mă înseamnă şi altceva: suntem membri ai UE, dar azi vorbim de o nouă etapă de integrare! Dezbaterile europene sunt azi despre apărarea comună, despre piaţa comună de capital şi de energie, programe comune de inovaţie şi AI, de securitate cibernetică, acorduri comerciale cu alte blocuri economice din lume. Azi, integrarea europeană înseamnă mai mult decât înseamnă acum 20 de ani.

În UE, dezbaterea de azi este despre federalizare, dacă va fi sau nu, ca plan prioritar pentru următorul deceniu.

2. Ce înseamnă pro occidental?

În plus faţă de europenism, înseamnă alianţa strategică cu SUA, NATO, valorile occidentale care până de curând au fost promovate la nivel global de SUA. Înseamnă cultura occidentală şi susţinerea democraţiei globale - şi acestea mult diminuate de Trump în ultimul an, prin acţiunile sale, dar şi din dorinţa sa de a nu mai implica SUA în proiectele care îi proiectau acest rol.

Care e problema azi?

Problemă e că SUA, partenerul strategic, penalizează UE prin tarife comerciale, prin susţinerea partidelor extremiste din Europa. O denigrează constant, o consideră un risc de securitate naţională după ultimul document de la Pentagon. Ba mai mult, au cerut teritorii europene, au ameninţat cu ruperea colaborării în cadrul NATO şi au abandonat complet Ucraina.

Avem America ce îşi doreşte slăbirea şi chiar dispariţia UE.

Asta înseamnă azi relaţia SUA-UE!

Ce va fi după Trump nu ştim, dacă până atunci relaţia se va degrada şi mai mult, va rămâne una îngheţată sau se va repara.

Reţineţi însă următoarele: garanţia modernizării României a fost şi este proiectul european, nu cel american.

SUA este partenerul strategic şi furnizor de securitate, dar prin NATO şi atât! Nu avem un acord separat cu SUA de garantare a securităţii naţionale, avem însă în tratatul UE şi în NATO garanţia securităţii.

Da, europenismul şi occidentul erau până de curând sfere suprapuse. Nu complet, dar valorile şi proiectele erau comune. Azi, nu mai vorbim de această intersecţie în multe domenii, valori şi priorităţi.

Dezbaterea din aceste săptămâni nu este una întâmplătoare. Pentru că ea va conduce către acea întrebare: cine reprezintă azi mai bine occidentul? UE, SUA, alianţe regionale sau ţările independente fără impuneri de la Bruxelles (cum promova Orban în Ungaria).

Aceasta este marea întrebare ce va veni în curând, în spaţiul public, chiar dacă azi, prea puţini cu curajul să recunoască. Care e modelul de urmat?

Eu unul mă declar pro-european, dar nu pentru că sunt antiamerican, ci pentru că valorile occidentale în care cred sunt azi reprezentate de UE, în timp ce în SUA, aceste valori sunt tăvălite în fiecare zi de către noua administraţie.

Cine crede că Trump se va opri sau că republicanii americani vor reveni la o colaborare cu UE în termeni apropiaţi, ca acum 10-20 de ani, e naiv!

UE este astăzi unul dintre principalele spaţii ale libertăţii democratice din lume. Nu este singurul, desigur, există şi alte puteri democrate (Canada, Marea Britanie, Australia, Japonia) care împărtăşesc multe dintre aceleaşi valori. Însă UE este, în acest moment, actorul care are atât dimensiunea economică, cât şi capacitatea instituţională de a rezista presiunilor geopolitice, economice şi ideologice ale prezentului.

În multe dintre marile teme ale ultimului an, s-a văzut că alte democraţii occidentale au ajuns destul de des pe poziţii apropiate de cele europene sau au colaborat strâns cu UE, nu cu SUA.

Din punctul meu de vedere, strategia României ar trebui să însemne:

- un rol activ în UE

- o integrare mai profundă în structurile UE

- participarea la nucleul deciziilor europene,

- consolidarea priorităţilor noastre economice în interiorul pieţei europene.

În acelaşi timp, România trebuie să păstreze şi o relaţie solidă cu SUA, mai ales în domeniul securităţii.

Însă această relaţie nu ar trebui să însemne importarea unui model de tip Orban, adică un sistem construit pe iliberalism, control politic total asupra instituţiilor şi un conflict permanent cu valorile democratice europene.

Pentru România, miza reală nu este alegerea între Europa şi Occident, ci capacitatea sa de a rămâne puternic ancorată în proiectul european, o ţară europeană puternică (dpdv economic, instituţional, democratic) dar şi occidentală (securitate)."