Analiza lui Danileţ. "Să nu trăim cu impresia că un copil sub 14 ani poate comite orice faptă şi nu există consecinţe"

"Să nu trăim cu impresia că un copil sub 14 ani poate comite orice faptă şi nu există consecinţe", a transmis fostul judecător Cristi Danileţ, care a făcut o analiză a legislaţiei şi a practicii.

Iată concluziile la care a ajuns fostul membru al Consiliului Suprior al Magistraturii:

1. Copilul sub 14 ani care încalcă Codul penal nu poate avea dosar penal indiferent cât de gravă este fapta comisă. Nici nu răspund părinţii în locul lui - aceştia doar pot fi acţionaţi în judecată să plătească pentru daunele cauzate de copil.

2. Pentru fapte ilegale mai uşoare (cum ar fi lovirea sau furtul): copilul este lăsat în supravegherea familiei, cu obligaţia de a merge la şcoală, a urma un tratament, a nu frecventa anumite locuri sau este dat în plasament la o altă familie (dintre rude şi, dacă nu sunt, alteia, străină).

3. Pentru fapte ilegale mai grave (cum sunt violul, tâlhăria, omorul): copilul care a împlinit 7 ani este, în mod obligatoriu, dat în plasament la un centru special, numit pompos „de orientare, supraveghere şi sprijinire a reintegrării sociale” aflat în subordinea DGASPC. Numai, ca să vezi, nu există în România centre pentru delincvenţii juvenili sub 14 ani, astfel că ei sunt găzduiţi în aceleaşi clădiri unde sunt şi victimele minore. În timpul acesta copilul agresor şi părinţii urmează programe speciale de consiliere.

4. Închipuiţi-vă: minorii care au fost bătuţi sau violaţi în propriile familii ori cei abandonaţi, care nu au părinţi sau au fost daţi afară din casă de propriii părinţi sunt luaţi de stat (DGASPC) şi duşi în centre pentru a fi protejaţi, unde se întâlnesc cu copiii sub 14 ani care au tâlhărit, violat sau, în cazul nostru, omorât.

5. Organismul care trebuie anunţat să ia aceste măsuri este DGASPC, ce lucrează în subordinea Consiliului Judeţean. Deciziile le ia Comisia de Protecţia Copilului (dacă părinţii sunt de acord) care funcţionează tot la nivel de judeţ sau instanţa de judecată civilă (dacă părinţii nu sunt de acord). „Tratarea” copilul delincvent durează cât timp spun psihologii şi asistenţii social.

6. În România există Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie şi există Avocatul Copilului, care este un adjunct al Avocatul Poporului - ah, nu ştiţi cine le reprezintă şi cu ce se ocupă cele două instituţii? Nu aţi pierdut mare lucru, strâng statistici şi fac revista presei când se scrie despre copii, doar atât. Este incredibil cum în aceste zile nu avem nicio reacţie de la aceste două instituţii, când este vorba de copii morţi şi copii care omoară.

Analiza pe larg aici.