ANALIZĂ: Bolojan e blocat să facă reforme. "Caracatiţa" ajunsă la vârful puterii ţine cu dinţii de interesele de partid şi personale

Economistul Christian Năsulea a explicat, în podcastul "Ce se întâmplă" realizat de Radu Buzăianu, că prim-ministrul Ilie Bolojan încearcă să implementeze reforme reale, însă este blocat de politicieni care mimează schimbarea şi apără interese de partid sau personale.

Deşi cetăţenii au acceptat creşterea taxelor pentru a susţine reformele, progresele întârzie, iar fără reduceri semnificative de cheltuieli şi restructurări în administraţia publică, eforturile Guvernului riscă să rămână insuficiente şi să afecteze sustenabilitatea bugetară şi ratingul de ţară în următoarele luni.

Redăm mai jos o parte din dezbatere.

Radu Buzăianu: Care sunt consecinţele a ceea ce se întâmplă acum, ale tuturor acestor măsuri luate de Guvern, care au intrat în vigoare? Care vor fi consecinţele în următoarele şase luni?

Christian Năsulea: Azi vorbim de o chestiune care este foarte importantă, în aşa fel încât să ne dăm seama ce s-o întâmpla mai departe de aici, pentru că problema foarte mare este că noi am ajuns la un blocaj. Ok, noi, cetăţenii români, am zis: „Fie, o ducem şi pe asta, ne-aţi crescut taxele, ducem şi taxele astea, ajutăm, susţinem statul să se reformeze.” Dar statul încă nu s-a reformat, adică momentan reforme reale nu prea vedem. Au fost adoptate cu greu nişte lucruri şi aici este foarte important să înţelegem un lucru.

Mi se pare că avem în acest guvern nişte miniştri care încearcă să-şi facă treaba, inclusiv prim-ministrul Bolojan – vă place, nu vă place cât de direct este, cum trânteşte lucrurile de multe ori fără să… nu e nicio jumătate de linguriţă de zahăr acolo când vine şi dă veştile proaste într-un stil cu care noi nu suntem obişnuiţi, ca să fiu sincer –, dar mi se pare că este un om care încearcă să rezolve nişte probleme şi, în momentul în care vine aşa tranşant şi comunică nişte lucruri, încearcă să rezolve treaba.

Doar că sunt şi nişte politicieni, în continuare, în arealul acesta de la vârful puterii de la noi din ţară, care doar mimează reforma, care vin şi vorbesc despre nişte lucruri şi nu fac altceva, de fapt, decât să tergiverseze pentru a apăra în continuare nişte interese de partid sau nişte interese personale, pe care încă mai cred că le pot salva, fără să înţeleagă că nu mai e loc.

Încep să fie distribuite chestionarele acelea de agenţia Fitch, de către experţi internaţionali, pentru evaluarea la trei luni a ratingului de ţară al României. În momentul în care vor fi distribuite acele chestionare către nişte experţi care s-au şi săturat de noi, că au trebuit să răspundă unor întrebări dificile, să se documenteze mult mai bine decât ar fi făcut-o în mod normal cu privire la ceea ce s-a întâmplat în ţara noastră, ei se vor uita să vadă care sunt reformele care au fost adoptate.

Şi dacă până atunci nu o să fie ceva în vigoare – o tăiere semnificativă de cheltuieli la primării, o tăiere semnificativă de cheltuieli la magistraţi, o tăiere semnificativă de cheltuieli cu companiile alea de stat care sunt găuri negre şi sunt pe pierdere tot timpul, o restructurare a modului în care sunt puşi oamenii în consiliile de administraţie din partea statului sau, eventual, o reducere semnificativă a costurilor cu aceşti oameni –, ceva trebuie să vadă, în aşa fel încât să aibă de ce să ne mai dea o notă de trecere încă o dată.

Cam asta este situaţia în care ne aflăm acum şi ăsta e motivul pentru care astăzi mi-e greu să spun dacă o să fie bine sau cum o să ne fie peste câteva luni.

Pentru că, dacă politicienii aceia din coaliţie care blochează, de fapt, reformele şi ţin de PNDL-uri şi Anghel Saligny cu dinţii, ţin de rudele pe care le-au plasat prin primării să nu-şi piardă locul de muncă, n-or să-şi revizuiască acest comportament, tot efortul care a fost făcut până acum s-ar putea să fi fost degeaba şi să nu mai avem efectiv cu ce să convingem că ne-am apucat de treabă şi că o să facem reforme şi că o să corectăm problemele, pentru că nu se vede nimic pe partea de corectare efectivă a problemelor până în momentul ăsta.

Radu Buzăianu: Adică ei nu sunt mulţumiţi doar cu creşterea de taxe, deci cu o mai mare colectare de venituri de la cetăţeni, iar cei care vin şi evaluează ratingul de ţară ar vrea, în punctul următor, să şi scadă cheltuielile, pentru că, dacă nu scad cheltuielile, totuşi, în situaţia în care ne aflăm, ar însemna că vor creşte din nou taxele la anul. Ar putea să fie asta?

Christian Năsulea: Nu mai au unde să crească. Când creşti taxele, îţi scade ritmul de creştere economică. Dacă creşti taxele, îţi scad investiţiile străine directe. Sunt nişte lucruri care sunt într-un echilibru, deci, în momentul în care vii şi umbli într-o parte, ştii că vei strica nişte lucruri în altă parte.

Deci ceea ce a făcut acest guvern a fost făcut înţelegând aceste mecanisme, dar a fost făcută în ideea în care asta o să ofere nişte procente în plus la venituri până apucă să crească la ANAF colectarea, ceea ce cred că se va întâmpla. Dar ăsta e un proces care va dura de la un an de zile în sus, pentru că Institutul de Finanţe s-a apucat să facă ordine pe acolo, a mutat angajaţi către marii contribuabili.

Vedem deja nişte lucruri care se mişcă pe la vârf, sunt foarte mulţi mari evazionişti foarte supăraţi. Din punctul ăsta de vedere, se face ceva pe partea de venituri, dar nu are cum să se vadă atât de repede. O să se vadă şi acolo, după un interval de timp.

Dar problema este că noi am crescut taxele, după care am aflat, cu şoc şi groază, că în guvernarea Ciolacu a fost folosit fondul de rezervă pentru a face nişte cheltuieli într-un mod cum nu ar fi trebuit să fie folosit fondul de rezervă – şi nu pentru câţiva lei –, vorbim de nişte zeci de miliarde care au fost folosite discreţionar, fără respectarea unor minime proceduri de bun-simţ care trebuie să fie urmate în momentul în care foloseşti bani publici.

Şi atunci, ce s-a întâmplat la noi este că noi, cetăţenii, am plătit mai mult, am fost până la urmă de acord să facem asta. N-am ieşit în stradă când ne-au mărit taxele – am ieşit puţini în stradă –, dar după am aflat că, de fapt, greaua moştenire, lucrurile care au rămas defecte şi care trebuie reparate, erau, de fapt, mult mai grele decât credeam. Pentru că au mai apărut nişte creşteri de salarii care nu erau prinse în buget, pentru că fuseseră introduse în moduri în care să ajungem să aflăm despre ele abia acum, aceşti bani din fondul de rezervă, tot felul de probleme care ne vin din urmă şi care, parcă de fiecare dată când încearcă guvernul actual să rezolve ceva şi pare că face un pic de progres, aflăm că, de fapt, sunt în continuare nişte lucruri din urmă care trag înapoi şi care ne aduc, iată, la 8,4%, cât este actuala estimare de deficit.

Ori 8,4%, lăsând la o parte şapte cât promisesem anterior, lăsând la o parte cinci şi ceva cât era estimarea la început de an, noi trebuie să fim sub trei. Acolo trebuie să ajungem ca să funcţioneze lucrurile ok şi să putem să primim o notă mai bună decât nota pe care o avem în prezent.