ANALIZĂ. "A servit cuiva balamucul ridicol al ultimelor 6 luni? Celor de la AUR şi celor responsabili de ascensiunea lui CG"

Fostul deputat Tudor Benga a venit cu o serie de observaţii după ce Guvernul PSD-Luca Niculescu a trecut de Parlament şi a preluat frâiele puterii de la Palatul Victoria, după o criză politică îndelungată.

ANALIZA lui Tudor Benga

Am scris aici încă de-acum două săptămâni că guvernul Niculescu are şanse mari să treacă de parlament, şi am scris tot aici săptămâna trecută că ceea ce vedem este un armistiţiu între taberele din sistem după aproape un an de război de atriţie. Văd că multă lume a ajuns astăzi cam la aceleaşi concluzii. Ce urmează? Păi urmează cel mai probabil doi ani de campanie electorală furibundă în care acelaşi teatru non-stop la care am asistat şi în ultimele 6 luni va continua, dar cu actorii dispuşi pe poziţii diferite în scenă.

A servit cuiva în mod real balamucul ridicol al ultimelor 6 luni? Probabil că a servit celor de la AUR şi cu siguranţă a servit celor responsabili de fuck-up-ul colosal cu ascensiunea lui CG şi anularea alegerilor din 2024. În rest, cum am explicat deja în detaliu săptămâna trecută, toată lumea iese ciomăgită din distracţia asta, dar păstrează resurse pentru următoarea rundă de trosneală. Cei mai ciomăgiţi însă ies societatea şi economia românească, care oricum nu se simţeau taman bine nici înainte de moţiunea de cenzură.

E măcar pe cale să se rupă pisica după toţi anii ăştia de bâlci şi împăunare politică ridicolă? Greu de zis, părerea mea e că tot de-abia următoarea criză economică va fi singura care poate forţa reforme reale, altfel băieţii şi fetele din taberele româneşti de putere sunt înfipţi cu unghiile până-n carne în status-quo-ul actual şi nu vor da drumul de bunăvoie, ci doar când îi va zbura următoarea criză globală. Care criză globală foarte mult nu mai poate nici ea întârzia că deja prea multe lucruri, şi economic şi politic, au luat-o mult prea pe arătură în mult prea multe locuri.

Ştiu că sună pesimist, avem însă şi motive de optimism? Eu zic că da, două mai exact. Primul, şi cel mai important, e cel extern, facem parte din UE şi eu rămân deocamdată încrezător că UE va rezista, chiar dacă va trece şi ea prin ditamai furtuna politică în următorii ani. Al doilea, şi ceva mai firav, e că totuşi multă lume în România s-a enervat rău pe politică şi politicieni, şi a început şi să se simtă suficient de arsă la buzunar de treaba asta cât să înceapă să caşte ochii cu adevărat. Şi dacă naţia va căsca ochii la politică cu suficientă atenţie, suficient de mult timp, mai devreme sau mai târziu va învăţa să facă şi diferenţa între teatru performativ şi reprezentare adevărată.

Cum vom vedea, sper eu, foarte bine şi peste ocean peste două săptămâni, poţi prosti pe câţiva tot timpul, şi poţi prosti pe toată lumea ceva timp, dar nu poţi prosti pe toată lumea la nesfârşit.