Analist: Sistemele centralizate de termoficare sunt o relicvă a comunismului. Soluţia cea mai ieftină şi mai eficientă e ELECTRICĂ

Profesorul de economie Cristian Păun susţine, într-o postare pe Facebook, că sistemele de termoficare centralizate care există în oraşele lumii, inclusiv în Bucureşti, ar trebui abandonate, deoarece sunt o relicvă a comunismului, a colectivismului şi reprezintă un exemplu clar de faliment sau de ineficienţă şi risipă de resurse.

În opinia profesorului universitar, soluţia cea mai ieftină şi eficientă ar fi una electrică, individuală, nu colectivă.

Redăm postarea lui Cristian Păun

Despre sistemul de termoficare din Bucureşti...

O să plec de la topul oraşelor care au sisteme de termoficare astăzi:

Moscova (cel mai mare sistem din lume): Lungime aproximativă a conductelor de 17.000–18.000 km, o putere termică de aproximativ 80–90 GWₜₕ, deservind circa 12-15 milioane locuitori

Beijing (dezvoltarea cea mai accelerată din ultimii ani): Lungime aproximativă a conductelor de 20.000–22.000 km, o putere termică de aproximativ 60–70 GWₜₕ, deservind circa 18–20 mil. locuitori

Seul (cel mai modern sistem din Asia de Est) Lungime aproximativă a conductelor de 10.000–12.000 km, o putere termică de aproximativ 35–40 GWₜₕ, deservind circa 10 mil. locuitori

Shanghai: Lungime aproximativă a conductelor de 8.000–10.000 km, o putere termică de aproximativ 30–35 GWₜₕ, deservind circa 10 mil. locuitori

Sankt Petersburg: Lungime aproximativă a conductelor de 7.500–8.500 km, o putere termică de aproximativ 30–35 GWₜₕ, deservind circa 6 mil. locuitori

Varşovia (cel mai mare sistem din UE): Lungime aproximativă a conductelor de 1.800–2.000 km, o putere termică de aproximativ 9–10 GWₜₕ, deservind circa 3-4 mil. locuitori

Copenhaga (cel mai eficient energetic sistem din lume): Lungime aproximativă a conductelor de 1.300–1.500 km, o putere termică de aproximativ 7–8 GWₜₕ, deservind circa 1,2–1,25 mil. mil. locuitori

Helsinki (cel mai ”verde” sistem de termoficare din lume): Lungime aproximativă a conductelor de 1.200–1.400 km, o putere termică de aproximativ 6–7 GWₜₕ, deservind circa 1,1–1,25 mil. locuitori

Stockholm (sistem cu emisii foarte reduse): Lungime aproximativă a conductelor de 1.100–1.300 km, o putere termică de aproximativ 6–7 GWₜₕ, deservind circa 1,9–2,1 mil. locuitori ...

Bucureşti: Lungime aproximativă a conductelor de 950–1.000 km reţea, o putere termică de aproximativ 4–5 GWₜₕ, deservind circa 1,0–1,1 mil. locuitori

Locul 15-20 în lume / Locul 5-6 în Uniunea Europeană / Al doilea loc în Europa Centrală şi de Est Adaug la acest top şi lista oraşelor din România care mai au sistem de termoficare centralizat, după căderea comunismului (sisteme care încă funcţionează la nivel de oraş):

- Bucureşti;

- Timişoara;

- Iaşi;

- Oradea;

- Constanţa.

Mai există nişte sisteme de termoficare locale în oraşe cum ar fi: Arad, Suceava, Botoşani sau Râmnicu Vâlcea.

Dar nu mai vorbim de sisteme centralizate extinse.

Concluziile sunt foarte clare:

- Sistemele centralizate de termoficare sunt o relicvă a comunismului, a colectivismului;

- Aceste sisteme sunt un exemplu clar de faliment sau un exemplu clar de ineficienţă şi risipă de resurse;

- Aceste sisteme ar trebui abandonate, chiar dacă prin unele ţări din Vest se discută tot mai aprig introducerea unor astfel de sisteme în oraşele mari ale lumii (la fel ca toată politica verde a Vestului).

Soluţia este una INDIVIDUALĂ, nu una COLECTIVĂ sau CENTRALIZATĂ.

Soluţia cea mai ieftină şi mai eficientă este ELECTRICĂ, nu pe GAZ sau pe APĂ ÎNCĂLZITĂ sau ABUR (ca în New York).

Noi, acum, în bloc trebuie să înlocuim toate conductele de căldură de la parter la ultimul etaj cu nişte costuri enorme.

Toate sunt colmatate, au o vechime de aproape 40 de ani. La fel şi pentru apa caldă. În total, la noi, ar fi cam 6 coloane tur-retur plus 2 coloane tur apă caldă (cele două băi). Stres, mizerie, bani. Asta doar la bloc.

Evident că la asta se adaugă punctele termice, conductele prin oraş mai mari sau mai mici. Alt stres, altă poluare, alte probleme în trafic. Electric ar fi mult mai simplu. Ca să faci asta ar trebui o reproiectare a întregii reţele electrice în Bucureşti.

Ar trebui creată o sursă de energie în bandă ieftină pentru oraşele mari ale României (pe gaz într-o primă fază, că tot îl avem în Marea Neagră, ca tranziţie către 1-2 reactoare nucleare care să facă asta la un preţ infim al energiei).

În plus, reţeaua electrică va putea fi folosită şi pentru răcire vara, ceea ce astăzi nu face sistemul de termoficare centralizat din Bucureşti. Cu aceeaşi reţea, răcim şi încălzim locuinţele noastre.

Eu nu înţeleg de ce nu se discută această chestiune serios la nivel de capitală. De ce resuscităm o relicvă comunistă, îngropăm bani într-un sistem care nu poate fi nici eficient şi nici la standardul unui oraş modern. Asta înseamnă reformă, asta înseamnă modernizarea României. Nu taxe locale mai mari, nu subvenţionarea gigacaloriei...