Ana Birchall, către Nicuşor Dan: Pentru dosarele de corupţie găsiţi justificări. Pentru cei care cer explicaţii, acceptaţi "liste negre"
Fosta ministră a Justiţiei Ana Birchall îl critică dur pe preşedintele Nicuşor Dan, acuzându-l că găseşte justificări pentru inacţiunea autorităţilor în dosarele de corupţie prescrise, dar acceptă ca cei care cer explicaţii despre funcţionarea justiţiei să fie puşi pe „liste negre”.
Fosta ministră îi reproşează preşedintelui că apără decizii pe care nu le cunoaşte în detaliu şi îi cere să explice cine răspunde pentru prejudiciile nerecuperate şi pentru oportunităţile legale abandonate.
Mesajul său este tranşant: banii publici nu pot fi sacrificaţi în numele unor justificări instituţionale, iar independenţa justiţiei nu înseamnă lipsa răspunderii.
Redăm postarea Anei Birchall
Pentru dosarele de corupţie găsiţi justificări. Pentru cei care cer explicaţii, acceptaţi „liste negre”.
Domnule Preşedinte, întrebat despre neexercitarea unor căi extraordinare de atac în dosarele de corupţie închise prin prescripţie, aţi presupus că procurorul general Cristina Chiriac a făcut „o evaluare de oportunitate”. Tot dumneavoastră aţi recunoscut că nu cunoaşteţi numărul dosarelor şi situaţiile particulare.
Nu cunoaşteţi analiza, dar îi oferiţi justificarea.
Ce înseamnă, concret, această „oportunitate”? Cine îi dă doamnei Chiriac dreptul să decidă că un dosar nu mai merită continuat, dacă există o cale legală, admisibilă?
Procurorul are competenţa de a face o evaluare juridică. Dar între evaluarea juridică şi decizia arbitrară există o diferenţă esenţială: prima se sprijină pe lege, pe situaţia concretă şi pe motive verificabile. A doua cere să acceptăm că persoana aflată în funcţie ştie ea mai bine.
Tocmai această diferenţă trebuia lămurită înainte să invocaţi presupusa „oportunitate”.
Dacă prin „evaluare de oportunitate” înţelegeţi o analiză juridică, atunci prezentaţi criteriile pe care vă bazaţi când o apăraţi. Dacă înţelegeţi că dosarele sunt prea vechi şi, probabil, nu mai merită încercat, arătaţi cine are dreptul să transforme această presupunere într-o decizie instituţională.
Câte dosare au fost examinate? Ce căi de atac erau disponibile? Ce impedimente juridice au fost identificate? Care au fost motivele neexercitării căilor de atac? Cine a făcut analiza şi unde sunt consemnate motivele neexercitării acestor căi de atac? Vechimea unei cauze nu răspunde, singură, niciuneia dintre aceste întrebări.Ce demersuri au fost făcute pentru recuperarea prejudiciilor, acolo unde legea permite?
Prescripţia răspunderii penale nu înseamnă automat că orice posibilitate de recuperare a prejudiciului a dispărut. Cele două probleme trebuie analizate distinct, în fiecare cauză.
Ce sume sunt în discuţie? Ce demersuri au făcut autorităţile competente? Ce posibilităţi legale mai există şi ce se face pentru că ele să nu fie pierdute printr-o nouă inacţiune?
Fiecare leu furat statului român trebuie recuperat. Nu putem accepta ca cineva să scape de răspunderea penală prin prescripţie şi să păstreze, în acelaşi timp, banii obţinuţi prin infracţiune. Este extrem de periculos ceea ce afirmaţi, domnule Preşedinte: dacă un dosar are peste 10 ani, asta este? Cel vizat scapă de pedeapsa prevăzută de lege prin prescripţie şi rămâne şi cu banii obţinuţi prin infracţiune?
Prescripţia răspunderii penale nu trebuie confundată cu dispariţia obligaţiei de recuperare a prejudiciului.
Poate că, în loc să presupuneţi că dosarele vechi nu mai pot fi salvate, ar fi fost mai potrivit să întrebaţi, inclusiv într-o şedinţă a CSM la care aţi putea participa mai mult de 10 minute, de ce anchete întregi durează zeci de ani şi de ce unele dosare sunt tergiversate în instanţe până intervine prescripţia. Cine răspunde pentru aceste întârzieri? Ce mecanisme există pentru a preveni repetarea lor? Şi, mai ales, ce face statul pentru a recupera prejudiciile?
Doamna procuror general nu dispune de propriul patrimoniu. Nici dumneavoastră d-le Dan nu puteţi oferi indulgenţă instituţională pe cheltuiala noastră.
Doamna Chiriac plăteşte din propriul buzunar prejudiciile care ar rămâne nerecuperate din cauza unei inacţiuni nejustificate? Le plătiţi dumneavoastră, domnule Preşedinte, când oferiţi explicaţii fără să cunoaşteţi dosarele?
Atunci când sunt în joc bani publici, nimeni nu poate trata recuperarea lor ca pe o preferinţă personală. Fiecare demers trebuie făcut în condiţiile legii, iar fiecare posibilitate abandonată trebuie să aibă o explicaţie juridică serioasă.
Eu am criticat cu argumente practici din justiţie şi am ajuns într-o hotărâre a Secţiei pentru Judecători a CSM, asociată unei pretinse “campanii împotriva justiţiei”. Dumneavoastră apăraţi public o posibilă explicaţie a inacţiunii d-nei procuror general Chiriac, recunoscând că nu aveţi informaţiile necesare.
Pentru întrebările mele există o “listă neagră”. Pentru deciziile celor care conduc justiţia există, din partea dumneavoastră, prezumţia că au avut motive bune.
Domnule Preşedinte, banii publici nu sunt ai celor care ocupă temporar funcţiile. Nici răspunderea pentru protejarea lor nu poate fi înlocuită cu încrederea dumneavoastră personală.
Nu vă întreb dacă aveţi încredere în doamna Chiriac. Vă întreb pe ce bază justificaţi deciziile sale şi cine răspunde dacă, prin inacţiune nejustificată, se pierd şanse legale de recuperare a prejudiciilor.
Domnule Preşedinte, independenţa justiţiei nu îi scuteşte pe cei care o conduc de explicaţii. Iar funcţia dumneavoastră nu vă obliga să le furnizaţi justificările pe care ei nu le-au prezentat.
Este profund greşit să găsiţi circumstanţe atenuante pentru putere şi motive de culpabilizare pentru cei care o chestionează.
Eu am ajuns pe o „listă neagră” pentru că am cerut explicaţii şi am susţinut criticile mele cu documente. Dumneavoastră pe ce vă sprijiniţi apărarea? Pe presupuneri?
Amintim că preşedintele Nicuşor Dan a fost întrebat de presă la conferinţa-maraton de marţi, 11 noiembrire, de ce Parchetul General a exercitat o singură cale extraordinară de atac în dosarele închise prin prescripţie, deşi jurisprudenţa europeană vizează explicit infracţiunile de corupţie.
Nicuşor Dan a dat vina pe Parlament: „Toate lucrurile astea sunt discutabile în termeni juridici. Adică eu nu pot să spun că a greşit cineva sau n-a greşit cineva în etapele ulterioare. Însă, în orice caz, la momentul în care Parlamentul ştia că are 45 de zile şi n-a făcut nimic, acolo a fost greşeala”.
Apoi a adăugat: „Dezbaterea este mai mult teoretică, pentru că suntem la 10 ani distanţă de dosare care ar fi trebuit soluţionate în 12 ani, în 15 ani. Eu cred că este practic imposibil ca parte din acele dosare să mai fie salvate, chiar şi cu ultima decizie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene”.
Reporterul l-a mai întrebat: Deci nu vedeţi o problemă prin faptul că doamna Chiriac nu a recurs la căi extraordinare de atac pentru redeschiderea unor dosare de corupţie?
Nicuşor Dan a răspuns următoarele: Eu cred că a făcut... Nu cunosc numărul de dosare, situaţiile particulare. Aş spune că a făcut, fără să am toate aceste informaţii, o evaluare de oportunitate, estimând dacă acele dosare, care, repet, sunt probabil de acum 12-15 ani, mai au vreo şansă să ajungă la final.
