ADN-ul unui virus de maimuţă a fost găsit în vaccinurile COVID-19

Vaccinurile împotriva COVID-19 se dovedesc a fi o bombă cu ceas mai mult decât ne-am fi imaginat vreodată. Această nouă descoperire a prezenţei ADN-ului virusului maimuţei, inclusiv a promotorilor virali legaţi de tumori, în aceste vaccinuri l-a determinat pe microbiologul şi imunologul Kevin McKernan să ceară oprirea imediată a utilizării "vaccinurilor" cu ARNm.

- McKernan, fost cercetător şi lider de echipă pentru Proiectul Genomului Uman de la MIT, a descoperit o contaminare masivă cu ADN în vaccinurile COVID-19 cu ARNm, inclusiv promotori ai virusului simian 40 (SV40).

- SV40 a fost asociat cu cancerul la om, inclusiv mezoteliom, limfoame şi cancere ale creierului şi oaselor. În 2002, The Lancet a publicat dovezi care leagă vaccinurile antipoliomielitice contaminate cu SV40 de limfomul non-Hodgkin. Potrivit autorilor, vaccinul ar putea fi responsabil pentru până la 50% dintre cele 55.000 de cazuri de limfom Non-Hodgkin diagnosticate în fiecare an.

- Nivelul de contaminare variază în funcţie de platforma folosită pentru a-l măsura, dar indiferent de metoda folosită, nivelul de contaminare cu ADN este semnificativ mai mare decât limitele de reglementare atât în Europa, cât şi în Statele Unite. Cel mai ridicat nivel de contaminare cu ADN constatat a fost de 30%.

- Descoperirea ADN-ului înseamnă că vaccinurile cu ARNm împotriva COVID-19 ar putea avea capacitatea de a modifica genomul uman.

- Chiar dacă nu are loc o modificare genetică, introducerea de ADN străin în celulele dumneavoastră reprezintă un risc în sine. Ar putea avea loc o exprimare parţială sau ar putea interfera cu alte transcripţii care se află deja în celulă. Transfecţia citoplasmatică poate permite, de asemenea, manipularea genetică, deoarece nucleul se dezasamblează şi schimbă componentele celulare cu citosolul în timpul diviziunii celulare.

După cum s-a dovedit, proteina Spike şi ARNm nu sunt singurele pericole ale acestor vaccinuri. Echipa lui McKernan a descoperit, de asemenea, promotori ai virusului simian 40 (SV40) care, zeci de ani, au fost suspectaţi că ar provoca apariţia cancerului la om, printre care mezoteliom, limfoame şi cancere ale creierului şi oaselor³. Descoperirile^4,5,6,7 au fost postate pe OSF Preprints la începutul lunii aprilie 2023. După cum se explică în rezumat⁸:

"Au fost utilizate mai multe metode pentru a evalua compoziţia de acizi nucleici din patru flacoane expirate ale vaccinurilor bivalente cu ARNm Moderna şi Pfizer. Au fost evaluate câte două flacoane de la fiecare furnizor ... Mai multe teste susţin o contaminare cu ADN care depăşeşte cerinţele Agenţiei Europene pentru Medicamente (European Medicines Agency / EMA) de 330 ng/mg şi cerinţele FDA (Administraţia pentru Alimente şi Medicamente din SUA) de 10 ng/doză ...".

După cum a remarcat Greer⁹ , acest lucru înseamnă că guvernele şi companiile farmaceutice "au indus lumea în eroare într-o măsură mult mai mare decât se ştia până acum". Dacă aceste descoperiri sunt corecte, ar însemna, de asemenea, că "aşa-numitele 'vaccinuri' modifică de fapt genomul uman şi determină producţia permanentă a proteinei mortale Spike", iar această producţie internă de proteină spike ar declanşa, la rândul său, "sistemul imunitar să îşi atace propriile celule", afirmă Greer.

În interviu, McKernan explică modul în care contaminanţii ADN găsiţi în dozele de vaccin împotriva COVID-19 pot duce la modificarea genetică a genomului uman, iar Bhakdi trece în revistă cum şi de ce vaccinurile pot declanşa boli autoimune.

Context: Ce este SV40?

În 2002, revista Lancet a publicat¹⁰ dovezi care leagă vaccinurile antipoliomielitice contaminate cu SV40 de limfomul non-Hodgkin (LNH). Potrivit autorilor, vaccinul ar putea fi responsabil pentru până la jumătate dintre cele 55.000 de cazuri de LNH diagnosticate în fiecare an.

Cum a ajuns acest virus simian (de maimuţă) în populaţia umană? Potrivit regretatului Dr. Maurice Hilleman, unul dintre cei mai importanţi dezvoltatori de vaccinuri, Merck a eliberat din greşeală virusul prin intermediul vaccinului împotriva poliomielitei. Nu se ştie exact când a fost eliminat SV40 din vaccinul împotriva poliomielitei. De asemenea, momentul variază de la o ţară la alta. De exemplu, în Italia au fost administrate vaccinuri antipoliomielitice contaminate cu SV40 încă din 1999.

După cum s-a raportat într-o recenzie a cărţii Lancet "The Virus and the Vaccine: The True Story of a Cancer-Causing Monkey Virus, Contaminated Polio Vaccine and the Millions of Americans Exposed" (Virusul şi vaccinul: Adevărata poveste a unui virus de maimuţă care cauzează cancer, a vaccinului polio contaminat şi a milioanelor de americani expuşi - n.tr):

"Până în 1960, oamenii de ştiinţă şi producătorii de vaccinuri ştiau că rinichii maimuţelor erau căi de transmitere a virusurilor simiene. O astfel de contaminare deteriora adesea culturile, inclusiv pe cele ale unei cercetătoare de la NIH, Bernice Eddy, care lucra la siguranţa vaccinurilor ... Descoperirea ei ... ameninţa unul dintre cele mai importante programe de sănătate publică din SUA ...

Bernice Eddy a încercat să transmită vestea colegilor, dar a fost redusă la tăcere şi i-au fost retrase atribuţiile de reglementare a vaccinurilor şi laboratorul său ... [Doi] cercetători de la Merck, Ben Sweet şi Maurice Hilleman, au identificat în curând virusul rhesus, denumit ulterior SV40 - agentul cancerigen care îi scăpase lui Eddy.

În 1963, autorităţile americane au decis să treacă la maimuţele verzi africane, care nu sunt gazde naturale ale SV40, pentru a produce vaccinul împotriva poliomielitei. La mijlocul anilor 1970, după studii epidemiologice limitate, autorităţile au ajuns la concluzia că, deşi SV40 a provocat cancer la hamsteri, nu părea să facă acest lucru la oameni.

Trecere rapidă în anii 1990: Michele Carbone, pe atunci la NIH (National Institutes of Health), lucra la modul în care SV40 induce cancer la animale. Unul dintre acestea era mezoteliomul, un cancer rar al pleurei despre care se credea că la oameni este cauzat în principal de azbest. Convingerea era că SV40 nu cauzează apariţia cancerului la om.

Încurajat de o lucrare din 1992 a NEJM (New England Journal of Medicine) care a descoperit 'urme' de ADN ale SV40 în tumorile cerebrale din perioada copilăriei, Carbone a testat biopsii de tumori de mezoteliom uman la Institutul Naţional de Cancer: 60% conţineau ADN SV40. În majoritatea, virusul maimuţei era activ şi producea proteine.

Şi-a publicat rezultatele în Oncogene în mai 1994, dar NIH a refuzat să le facă publice... Carbone... s-a mutat la Universitatea Loyola. Acolo a descoperit modul în care SV40 dezactivează genele supresoare tumorale în mezoteliomul uman şi şi-a publicat rezultatele în Nature Medicine în iulie 1997. Studii din Italia, Germania şi SUA au arătat, de asemenea, asocieri între SV40 şi cancere la oameni."

În acest context, să revenim la descoperirile lui McKernan, care, pe lângă videoclipul prezentat, sunt discutate şi în podcastul lui Daniel Horowitz. Pe scurt, echipa sa a descoperit niveluri ridicate de plasmide de ADN dublu catenar, inclusiv promotori SV40 (secvenţă de ADN esenţială pentru exprimarea genelor), despre care se ştie că declanşează dezvoltarea cancerului atunci când întâlneşte o oncogenă (o genă care are potenţial să provoce cancer).

Nivelul de contaminare variază în funcţie de platforma utilizată pentru a o măsură, dar indiferent de metoda utilizată, nivelul de contaminare a ADN-ului este semnificativ mai mare decât limitele de reglementare atât în Europa, cât şi în Statele Unite, afirmă McKernan. Cel mai ridicat nivel de contaminare cu ADN constatat a fost de 30%, ceea ce este destul de uimitor.

După cum a explicat McKernan, atunci când se utilizează un test PCR obişnuit, veţi fi considerat pozitiv dacă testul detectează virusul SARS-CoV-2 folosind un prag de ciclu (CT) de aproximativ 40. În comparaţie, contaminarea cu ADN este detectată la CT-uri sub 20.

Aceasta înseamnă că contaminarea este de un milion de ori mai mare decât cantitatea de virus pe care ar trebui să o aveţi pentru a fi testat pozitiv pentru COVID-19. "Deci, există o diferenţă enormă aici în ceea ce priveşte cantitatea de material care se află acolo", afirmă McKernan.

În articolul său publicat pe Substack¹⁴ , el subliniază, de asemenea, că persoanele care susţin că ADN-ul bicatenar şi ARN-ul viral reprezintă o echivalenţă falsă, deoarece ARN-ul viral este competent pentru replicare, se înşală.

"Majoritatea ARN sg (single guide RNA / ARN ghid unic) pe care îl detectaţi într-un tampon nazal din nasul dumneavoastră NU este COMPETENT DE REPLICARE, aşa cum s-a arătat în Jaafar şi colab.¹⁵ Este doar un fragment de ARN care ar trebui să aibă o longevitate mai mică în celulele dumneavoastră decât fragmentele contaminante de ADNds (ADN dublu catenar / double stranded DNA)", scrie el.

În acel articol pe Substack, McKernan a copiat şi un studiu din 2009 în care se discută despre modul în care ADN-ul din vaccinuri poate să provoace cancer şi a evidenţiat cele mai relevante părţi.

Controlul calităţii lipseşte cu desăvârşire

În ceea ce priveşte modul în care promotorii SV40 au ajuns în vaccinurile cu ARNm se pare că are legătură cu un control slab al calităţii în timpul procesului de fabricaţie, deşi nu este clar unde în procesul de dezvoltare s-ar fi putut strecura SV40. Deficienţele în controlul calităţii pot fi, de asemenea, responsabile pentru rata ridicată de reacţii anafilactice pe care le-am observat. McKernan îi spune lui Greer:

"Este atât în Moderna, cât şi în Pfizer. Am analizat vaccinurile bivalente atât pentru Moderna, cât şi pentru Pfizer şi doar vaccinurile monovalente pentru Pfizer, deoarece nu am avut acces la vaccinurile monovalente pentru Moderna. În toate cele trei cazuri, vaccinurile conţin contaminare cu ADN dublu catenar (ADNds).

Dacă secvenţiaţi acel ADN, veţi descoperi că se potriveşte cu ceea ce pare a fi un vector de exprimare care este folosit pentru a produce ARN-ul ... Ori de câte ori vedem contaminarea cu ADN, cum ar fi din plasmide, care ajunge în orice produs injectabil, primul lucru la care se gândesc oamenii este dacă există endotoxină E. coli prezentă, deoarece aceasta creează anafilaxie pentru cel injectat.

Şi, bineînţeles... există o mulţime de cazuri de anafilaxie, nu numai la televizor, ci şi în baza de date VAERS. Puteţi vedea oameni care sunt injectaţi cu aşa ceva şi cad. Asta ar putea fi fondul acestui proces E. coli de fabricare a ADN-ului ..."

Agenţiile de reglementare ştiau că există o problemă de contaminare

Într-un articol pe Substack din 20 mai¹⁶ , McKernan subliniază că Pfizer a prezentat Agenţiei Europene pentru Medicamente (EMA) dovezi care arată că loturile eşantionate conţineau diferenţe mari în ceea ce priveşte nivelurile de contaminare cu ADN dublu catenar.

"Preocuparea pe care oamenii, chiar şi cei de la FDA, au remarcat-o în trecut, ori de câte ori se injecta ADN dublu catenar (ADNds), este că aceste lucruri se pot integra în genom" - Kevin McKernan

Limita arbitrară pentru ADNds pe care a stabilit-o EMA a fost de 330 de nanograme pe miligram (ng/mg). Datele transmise Agenţiei Europene pentru Medicamente de Pfizer arată că loturile eşantionate aveau între 1 ng/mg şi 815 ng/mg de ADN. McKernan adaugă:¹⁷

"Această limită probabil că nu a luat în considerare potenţa acestei contaminări cu ADNds în cazul în care ar fi fost inclusă într-o NPL [nanoparticulă lipidică]. ADNds inclus este mai puternic ca terapie genică. Ştim acum că acest ADN este împachetat şi gata de transfecţie.¹⁸ Ar trebui aplicate limite chiar mai mici dacă ADN-ul este inclus în LNP-uri gata de transfecţie ....

Chiar dacă Pfizer a reuşit să selecteze datele pe care le-a furnizat către EMA pentru 10 loturi, se observă o variaţie de la 1 la 815ng/mg. Dacă ar fi să extindeţi acest studiu la 100 sau 1000 de loturi, probabil că aţi vedea un alt ordin sau două de mărime de variaţie."

ADN-ul dublu catenar se poate integra în genomul dumneavoastră

Prezenţa ADN-ului dublu catenar aduce în discuţie şi o altă preocupare majoră, şi anume posibilitatea integrării genomice.

"Cel puţin în cazul Pfizer, acesta are ceea ce se numeşte un promotor SV40. Aceasta este o parte de virus oncogen. Nu este întregul virus. Cu toate acestea, se ştie că această mică bucată determină o exprimare genetică foarte agresivă.

Iar îngrijorarea pe care oamenii, chiar şi cei de la FDA, au remarcat-o în trecut, ori de câte ori se injecta ADN dublu catenar, este că aceste lucruri se pot integra în genom", afirmă McKernan.

Deşi lucrarea lui McKernan nu prezintă dovezi ale integrării genomului, aceasta subliniază că este posibil, în special în prezenţa promotorilor SV40:¹⁹

"A existat o dezbatere binevenită cu privire la capacitatea Sars-CoV-2 de a se integra în genomul uman ... Această lucrare a generat întrebări cu privire la capacitatea vaccinurilor cu ARNm de a se integra în genom. Un astfel de eveniment ar necesita o transcriere inversă a ARNm în ADN determinată de LINE-1, aşa cum au descris Alden şi colab.

Contaminarea cu ADN dublu catenar a secvenţei care codifică proteina Spike nu ar necesita LINE-1 pentru transcrierea inversă, iar prezenţa unui semnal de localizare nucleară SV40 în vectorul vaccinului Pfizer ar creşte şi mai mult şansele de integrare."

Riscuri multiple

Acestea fiind spuse, chiar dacă nu are loc o modificare genetică, faptul că introduceţi ADN străin în celulele dumneavoastră reprezintă un risc în sine, afirmă McKernan. De exemplu, ar putea avea loc o exprimare parţială sau ar putea interfera cu alte traduceri de transcripţie care se află deja în celulă.

Bhakdi subliniază, de asemenea, că nu este nevoie ca promotorii SV40 să fie prezenţi în nucleul celulei pentru ca problemele să apară. Transfecţia citoplasmatică poate, în sine, să permită manipularea genetică, deoarece nucleul se descompune şi schimbă componente celulare cu citosolul în timpul diviziunii celulare.

În plus faţă de faptul că ADN-ul pluteşte în jur şi provoacă potenţiale probleme, ARN-ul din COVID-19 este, de asemenea, modificat pentru a rezista la descompunere. "Aşadar, avem DOUĂ versiuni ale proteinei Spike care plutesc şi care pot persista mai mult timp decât se anticipa", explică McKernan, iar proteina Spike este, desigur, cea mai toxică parte a virusului care poate determina organismul să se atace singur.

Atât McKernan, cât şi Bhakdi sunt ferm convinşi că TOATE "vaccinurile" cu ARNm trebuie oprite imediat, fie că sunt destinate utilizării la om sau la animale, din cauza magnitudinii riscurilor implicate.

"Probleme alarmante"

Într-un Videoclip, ²⁰ Yusuke Murakami, profesor la Universitatea din Tokyo, îşi exprimă îngrijorarea cu privire la descoperirea de promotori SV40 în vaccinurile COVID-19. Interviul este în japoneză, dar are subtitrare în engleză. L-am inclus pentru că opinez că el face o treabă bună în a prezenta problema în termeni simpli:

"Vaccinul Pfizer are o problemă uluitoare", afirmă Murakami. "Această figură este o vedere mărită a secvenţei vaccinului Pfizer. După cum puteţi vedea, secvenţa vaccinului Pfizer conţine aici o parte din secvenţa SV40. Această secvenţă este cunoscută sub numele de promotor.

În linii mari, promotorul determină o exprimare crescută a genei. Problema este că secvenţa este prezentă într-un virus cancerigen bine cunoscut. Întrebarea este de ce o astfel de secvenţă care este derivată dintr-un virus cancerigen este prezentă în vaccinul Pfizer.

Nu ar trebui să fie absolut deloc nevoie de o astfel de secvenţă de virus cancerigen în vaccin. Această secvenţă este total inutilă pentru producerea vaccinului cu ARNm. Este o problemă faptul că o astfel de secvenţă este conţinută în mod solid în vaccin.

Aceasta nu este singura problemă. Dacă o astfel de secvenţă este prezentă în ADN, ADN-ul migrează cu uşurinţă spre nucleu. Aşadar, înseamnă că ADN-ul poate intra cu uşurinţă în genom. Aceasta este o problemă atât de alarmantă.

Este esenţial să se elimine secvenţa. Cu toate acestea, Pfizer a produs vaccinul fără a elimina secvenţa. Acest lucru este scandalos de rău intenţionat. Acest tip de secvenţă promotoare este complet inutilă pentru producerea vaccinului cu ARNm. De fapt, SV40 este un promotor al virusurilor canceroase".

Resurse pentru cei prejudiciaţi de COVID Jab

Cu cât aflăm mai multe despre vaccinurile anti COVID-19, cu atât mai rău apar acestea. În timp ce sunt groaznice ca vaccinuri, ele sunt capabile să distrugă sănătatea în orice fel, prin nenumărate mecanisme.

Dacă aţi primit una sau mai multe injecţii şi acum vă răzgândiţi, în primul rând, nu mai faceţi niciodată un alt rapel COVID-19, o altă injecţie de terapie genetică cu ARNm sau un vaccin obişnuit. Trebuie să puneţi capăt asaltului asupra corpului dumneavoastră. Chiar dacă nu aţi avut efecte secundare evidente, sănătatea dumneavoastră poate fi afectată pe termen lung, aşa că nu mai faceţi nicio injecţie.

Dacă suferiţi de reacţii secundare, primul lucru pe care trebuie să îl faceţi este să eliminaţi proteina Spike pe care o produce organismul dumneavoastră. Două remedii care pot face acest lucru sunt hidroxiclorochina şi ivermectina. Ambele medicamente se leagă şi facilitează eliminarea proteinei Spike.

Front Line COVID-19 Critical Care Alliance (FLCCC) a dezvoltat un protocol de tratament post-vaccinal numit I-RECOVER. Deoarece protocolul este actualizat în permanenţă, pe măsură ce sunt disponibile mai multe date, cel mai bine este să descărcaţi cea mai recentă versiune direct de pe site-ul FLCCC la adresa covid19criticalcare.com²¹

Pentru sugestii suplimentare, consultaţi Ghidul de detoxifiere pentru proteine Spike al Consiliului Mondial al Sănătăţii²², care se concentrează pe substanţe naturale precum plantele, suplimentele şi ceaiurile. Pentru a combate efectele neurotoxice ale proteinelor Spike, o lucrare de analiză din martie 2022 sugerează utilizarea luteolinei şi a quercetinei. Alimentaţia cu restricţii de timp (Time-restricted eating /TRE) şi/sau terapia cu saună pot ajuta, de asemenea, la eliminarea proteinelor toxice prin stimularea autofagiei.

Publicat iniţial la 31 mai 2023, pe Mercola.com

◇ Referinţe:

• ^{2, 7, 9} The Healthcare Channel May 22, 2023
• ^{3, 12} Expert Rev Respir Med October 2011; 5(5): 683-697
• ^{4, 8, 19} OSF Preprints April 10, 2023, Edited April 11, 2023 DOI: 10.31219/osf.io/b9t7m
• ^{5, 20} Twitter KanekoaTheGreat May 20, 2023
• ^{6, 14, 16, 17} Anandamide (Kevin McKernan) Substack May 20, 2023
• ¹⁰ Lancet March 9, 2002; 359(9309): 817-823
• ¹¹ Facebook Vaccine Pioneer Admits Adding Cancer-Causing Virus to Vaccine
• ¹³ The Lancet July 31, 2004; 364(9432): 407-408
• ¹⁵ Clin Infect Dis Sept. 28, 2020; ciaa1491
• ¹⁸ Anandamide (Kevin McKernan) Substack April 26, 2023
• ²¹ Covid19criticalcare.com