Adevărul din spatele incidentului SUA-Iran / IRGC eliberează 10 marinari americani după ce SUA cere scuze

Gărzile Revoluţionare ale Iranului (IRGC) au eliberat miercuri 10 marinari americani, nouă bărbaţi şi o femeie, care au fost capturaţi în apele teritoriale iraniene împreună cu cele două nave ale lor. Marinarii au fost reţinuţi pe insula Farsi, unde Gărzile au o bază, şi interogaţi ca presupuşi spioni.

Conform unei declaraţii din partea IRGC, difuzată la televiziunea iraniană de stat, marinarii au fost eliberaţi în apele internaţionale după ce SUA a cerut scuze şi a clarificat faptul că incursiunea în apele teritoriale iraniene a fost neintenţionată. De altfel, incidentul a avut loc cu doar câteva zile înainte ca sancţiunile împotriva Iranului să fie ridicate vineri, 15 ianuarie.

Agenţia de ştiri Fars News, oficiosul IRGC, a folosit termenul “a se uita pe furiş”. Un alt raport iranian a numit marinarii americani drept “prizonieri”. Oficialii administraţiei din Washington au declarat că navele Marinei SUA se aflau într-o misiune de rutină din Kuweit spre Bahrain, când s-au confruntat cu probleme mecanice, contactul cu acestea fiind pierdut după ce au pătruns în apele iraniene. Alţi oficiali americani au subliniat că nu este clar ce s-a întâmplat exact.

Pentru a detensiona incidentul, secretarul de stat John Kerry l-a sunat pe omologul său iranian Mohammad Javad Zarif, a subliniat gravitatea situaţiei şi a insistat ca marinarii să fie eliberaţi.

Câteva ore mai târziu, ministrul iranian de Externe a discutat din nou cu John Kerry, anunţându-l că marinarii americani sunt în stare bună şi că nu au fost vătămaţi, fără a menţiona nimic despre eliberarea lor sau a navelor Marinei SUA.

Sursele iraniene şi de informaţii ale Debkafile susţin că actul de agresiune al Iranului împotriva SUA a fost orchestrat de IRGC, aşa cum a fost şi în cazul testelor provocatoare de acum câteva săptămâni când au fost lansate rachete balistice capabile să transporte focoase nucleare – teste considerate a fi o încălcare a rezoluţiilor Consiliului de Securitate al ONU. Alte acţiuni orchestrate de IRGC includ şi incendierea de către manifestanţii iranieni a ambasadei saudite din Teheran şi a consulatului saudit din oraşul Mashad.

În timp ce administraţia Obama şi Kerry au depus multe eforturi pentru a arăta că Iranul a respectat termenii acordului nuclear, încheiat anul trecut cu marile puteri, IRGC, care este cea mai semnificativă putere politică şi militară a Iranului, s-a implicat în tactici de amânare deliberată a acestui acord.

Iniţial, Washingtonul a anunţat că vor fi aplicate sancţiuni împotriva Iranului datorită testelor pentru rachete, dar apoi a retras rapid acea ameninţare. IRGC a văzut în reţinerile SUA un câmp deschis pentru a-şi amplifica tacticile anti-SUA şi pentru a submina acordul nuclear atacând direct o ţintă americană.

Conform surselor iraniene ale Debkafile, elita conducătoare din Teheran se află într-o stare mare de tensiune, nu doar din cauza luptei dintre moderaţi şi extremişti cu privire la acordul nuclear, ci şi deoarece în 26 februarie au lo calegeri pentru Adunarea Consultativă Islamică (Majlis), cât şi pentru puternica Adunare a Experţilor, care deţine puterea de selectare sau înlăturare a liderului suprem al Revoluţiei Iraniene.

Apropierea acestor două alegeri are un impact puternic asupra stabilităţii politice a Republicii Islamice, accentul fiind pus pe o chestiune esenţială, şi anume cea a relaţiilor controversate ale Iranului cu Statele Unite.