41% dintre români afirmă că l-ar vota pe Nicolae Ceauşescu
Un nou studiu realizat de Cult Research, în perioada 2-10 februarie 2026, pe un eşantion reprezentativ naţional de 900 de persoane, arată că, într-un scenariu ipotetic, 41% dintre români afirmă că l-ar vota pe Nicolae Ceauşescu pe care îl considera liderul politic naţional cu cel mai mare scor de susţinere în comparaţie cu ultimii preşedinţi ai României din 1967, până în prezent, scrie PressHub.
Conform datelor, aproape jumătate dintre respondenţi (41%) l-ar alege pe Nicolae Ceauşescu, urmat de Traian Băsescu (26%), Emil Constantinescu (17%), Klaus Iohannis (11%) şi Ion Iliescu (5%). Rezultatele indică persistenţa unei nostalgii faţă de perioada comunistă şi faţă de un lider autoritar, chiar şi la 36 de ani de la tranziţia la democraţie.
Sprijinul pentru Nicolae Ceauşescu este mai ridicat în rândul persoanelor cu studii gimnaziale sau profesionale, al celor din mediul rural, al şomerilor, al persoanelor casnice şi al pensionarilor. În schimb, Traian Băsescu este preferat mai ales de persoanele cu studii superioare, de angajaţi, antreprenori şi de locuitorii din mediul urban.
Pe categorii de vârstă, susţinerea pentru Nicolae Ceauşescu rămâne ridicată în toate generaţiile (între 36% şi 46%). Generaţia X (46–61 de ani) înregistrează însă cel mai scăzut nivel de susţinere (36%), sugerând că cei care au trăit direct perioada comunistă manifestă mai puţină nostalgie. În schimb, generaţia Y (30–45 de ani) înregistrează cel mai mare nivel de simpatie (46%), urmată de generaţia Z (42%). Astfel, generaţia X pare cea mai reticentă faţă de ideea unui lider comunist.
Profilul susţinătorilor lui Nicolae Ceauşescu este format în principal din persoane care aveau sub 18 ani în decembrie 1989 sau care s-au născut după căderea regimului comunist.
În ceea ce priveşte scena internaţională, studiul arată că, într-un exerciţiu ipotetic de vot, românii i-ar alege în proporţii aproape egale pe Emmanuel Macron (27%) şi Donald Trump (26%), urmaţi de Vladimir Putin (17%). Alegătorii lui Nicolae Ceauşescu ar înclina în special spre Donald Trump (36%) şi Vladimir Putin (31%), ceea ce sugerează o preferinţă constantă pentru lideri percepuţi ca autoritari.
Analiza arată că Emmanuel Macron ar fi preferat în special de românii din mediul urban, cu studii superioare. Donald Trump şi Vladimir Putin au mai mulţi susţinători în rândul persoanelor cu nivel scăzut de educaţie, în special absolvenţi de gimnaziu sau şcoli profesionale, proveniţi din mediul rural. Se conturează astfel o tendinţă mai accentuată în rândul persoanelor cu educaţie redusă şi din mediul rural de a susţine lideri autoritari, atât la nivel naţional, cât şi internaţional.
Cu toate acestea, simpatia pentru lideri autoritari nu se reflectă în nivelul de încredere acordat statelor considerate nedemocratice. Românii declară cea mai mare încredere în Japonia şi Germania, percepute ca state stabile şi dezvoltate socio-economic. La polul opus se află Rusia şi Coreea de Nord, asociate cu regimuri autoritare, iar Ucraina ocupă, de asemenea, un loc fruntaş în clasamentul neîncrederii, pe fondul conflictului ruso-ucrainean.
Potrivit studiului, 38% dintre români spun că îşi explică aspectele importante ale vieţii prin ştiinţă şi raţiune, în timp ce 22% se bazează în principal pe credinţa religioasă. Cei care se raportează mai mult la ştiinţă şi raţiune tind să îl prefere pe Emmanuel Macron la nivel internaţional şi pe Traian Băsescu la nivel naţional. În schimb, persoanele mai religioase manifestă o predispoziţie mai mare către lideri autoritari, precum Nicolae Ceauşescu şi Donald Trump.
Aceste rezultate evidenţiază un paradox: deşi regimul comunist presupunea restricţii religioase, simpatia pentru Nicolae Ceauşescu este mai pronunţată în rândul persoanelor religioase.
Alexandru Zodieru, Managing Partner al Cult Research, explică faptul că „în comunităţile cu acces redus la educaţie şi la pluralism informaţional, mesajele autoritare pot avea un impact mai mare, deoarece oferă certitudine şi claritate într-un context perceput ca instabil. În acest fel, autoritarismul poate deveni un refugiu psihologic care se transformă ulterior într-o opţiune ideologică.”
