22 de pesticide asociate cu cancerul de prostată
De la coloranţii alimentari din alimentele ultraprocesate la microplastice, suntem în permanenţă avertizaţi cu privire la substanţele chimice din mediul nostru care afectează negativ sănătatea. În timp ce unele sunt de evitat, unele substanţe chimice, cum ar fi pesticidele, sunt esenţiale pentru menţinerea alimentelor pe rafturile supermarketurilor. Cu toate acestea, un număr tot mai mare de cercetări sugerează că aceste substanţe care salvează culturile nu ucid doar dăunătorii.
Un nou studiu a identificat 22 de pesticide utilizate în mod obişnuit care sunt asociate statistic cu creşterea incidenţei cancerului de prostată în Statele Unite. Cu toate acestea, cercetătorii avertizează că modelul observaţional nu poate stabili o cauzalitate directă.
Mesajul cheie al acestui studiu este că există probabil factori de mediu „cum ar fi expunerea la anumite pesticide” care contribuie la riscul de cancer de prostată, a declarat pentru The Epoch Times autorul principal al studiului, Simon John Christoph Soerensen de la Facultatea de Medicină a Universităţii Stanford.
Pesticidele, un „factor declanşator major” pentru dezvoltarea cancerului: NIH
Un nou studiu publicat la 4 noiembrie în Cancer, un jurnal al American Cancer Society (ACS), a stabilit în continuare o legătură prin identificarea a 22 de pesticide asociate în mod constant cu creşterea ratelor de cancer de prostată.
Patru dintre aceste pesticide au fost „potenţial semnificative din punct de vedere clinic” deoarece au fost legate de decesul din cauza cancerului de prostată.
Cercetătorii au analizat datele la nivel de comitat privind 295 de pesticide şi legătura acestora cu ratele de cancer de prostată din Statele Unite. Aceştia au luat în considerare o întârziere de 10 până la 18 ani între expunerea la pesticide şi apariţia cancerului de prostată, datorită naturii cu creştere lentă a acestui tip de cancer.
Dintre cele 22 de pesticide asociate cu creşterea incidenţei cancerului de prostată, trei fuseseră asociate anterior cu cancerul de prostată, inclusiv acidul 2,4-diclorofenoxiacetic (2,4-D), care este utilizat pe scară largă în Statele Unite pentru a controla buruienile precum păpădia, trifoiul şi ciulinii.
Din 2014, rata de incidenţă a cancerului de prostată în Statele Unite a crescut cu 3% pe an, iar cancerul de prostată în stadiu avansat a crescut cu aproximativ 5% în fiecare an, conform ACS. La nivel mondial, cancerul de prostată se numără printre cele mai răspândite tipuri de cancer, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
O revizuire a 62 de studii publicată în 2021 de National Institutes of Health (NIH) indică faptul că expunerea profesională la pesticide acţionează ca un „declanşator major” pentru mai multe tipuri de cancer, inclusiv mielom multiplu, cancer de vezică urinară, limfom non-Hodgkin, leucemie, cancer de sân şi cancer de prostată.
Expunerea la 2,4-D şi alte pesticide identificate
Oamenii şi animalele lor de companie pot fi expuşi la 2,4-D atunci când se joacă sau se plimbă pe iarba tratată.
Celelalte 19 pesticide identificate în studiu nu fuseseră asociate anterior cu cancerul de prostată, cuprinzând o varietate de erbicide, fungicide, insecticide şi un fumigant de sol.
Dintre acestea, patru pesticide au fost explicit legate atât de creşterea incidenţei, cât şi a mortalităţii prin cancer de prostată. Acestea au inclus erbicidele trifluralin, cloransulam-metil şi diflufenzopir şi un insecticid, tiametoxam.
Doar trifluralinul este clasificat de Agenţia pentru Protecţia Mediului drept „posibil cancerigen uman”. Celelalte sunt fie „puţin susceptibile de a fi cancerigene”, fie au dovezi care susţin „non-carcinogenitatea”.
Soerensen a adăugat că acest studiu „serveşte ca un prim pas important” în identificarea posibilelor contribuţii ale mediului la cancerul de prostată, având în vedere rolul semnificativ pe care pesticidele îl pot juca în incidenţa şi mortalitatea cancerului de prostată.
„Suntem optimişti că studiile ulterioare, ajutate de metode epidemiologice avansate, se vor baza pe aceste constatări şi vor contribui la decizii de sănătate publică mai bine informate”, a declarat Soerensen.
Studiul a avut limitări semnificative
Studiul a fost observaţional şi bazat pe asociaţii statistice, ceea ce înseamnă că cercetătorii nu au stabilit o relaţie de cauzalitate între expunerea la pesticide şi cancerul de prostată.
„Această cercetare demonstrează importanţa studierii expunerilor la mediu, cum ar fi utilizarea pesticidelor, pentru a explica potenţial o parte din variaţia geografică pe care o observăm în incidenţa cancerului de prostată şi a deceselor în Statele Unite”, a transmis Soerensen într-o declaraţie.
Cercetătorii au recunoscut limitări suplimentare, inclusiv incapacitatea lor de a lega definitiv expunerea mai mare la pesticide în rândul celor diagnosticaţi cu cancer de prostată în comparaţie cu cei care nu au dezvoltat boala.
Soerensen a declarat că, deşi aceste constatări de-a lungul anilor „nu justifică modificări imediate ale politicii publice”, ele oferă perspective care ar putea ghida cercetările viitoare privind expunerile la mediu şi riscul de cancer.
