1989, anul schimbărilor politice: Ungaria, locul unde a început căderea Cortinei de fier

La 27 iunie 1989, ministrul de externe austriac Alois Mock şi omologul său maghiar Gyula Horn tăiau împreună, la graniţă, Cortina de fier. Până atunci, aceasta fusese deja dărâmată pe porţiuni întinse, întrucât Ungaria începuse la 2 mai să îndepărteze gardul de sârmă ghimpată. În Austria, imaginea a rămas un simbol pentru sfârşitul Războiului Rece, după cum consemnează APA.

Agenţia austriacă de presă transmite o serie de materiale în cadrul unui dosar tematic realizat cu ocazia marcării celor 25 de ani de la căderea Cortinei de Fier şi în care sunt amintite în special evenimentele petrecute în 1989 în statele fostului bloc sovietic.

Nu a fost o întâmplare faptul că Ungaria a fost primul stat comunist la ale cărui graniţe a căzut Cortina de fier. Ţara devenise, încă de la înăbuşirea revoltei din 1956 de către trupele sovietice, un simbol al opresiunii comuniste. La scurt timp, Janos Kadar, cel care a devenit şeful partidului unic, prin graţia Moscovei, a introdus măsuri de relaxare şi mici libertăţi care de zeci de ani transformaseră Ungaria în 'cea mai fericită baracă' a blocului estic.

Cu toate acestea, nivelul de viaţa din ţară avea şi preţul său: regimul se finanţa cu credite din Occident, care sporeau tot mai mult datoria publică a statului. Impulsul decisiv legat de posibilitatea unei schimbări a fost favorizat de schimbările de la conducerea URSS, în 1985: noul şef al statului şi al partidului, Mihail Gorbaciov, anunţa un nou curs, cu cuvintele cheie 'Glasnost' (deschidere, transparenţă) şi 'Perestroika' (reformare).

În Ungaria fusese făcut primul pas în direcţia schimbării încă din 22 mai 1988, pe când şeful partidului comunist de mulţi ani, Kadar, era înlocuit suprinzător în funcţie de şeful guvernului, Karoly Grosz. În politica sa, şi acesta din urmă s-a ţinut bine de status quo, iar reformele decisive care au făcut în cele din urmă posibilă tranziţia paşnică au fost aduse mai întâi de guvernul succesorului său în funcţia de premier, Miklos Nemeth. Cabinetul lui Nemeth, care avea 40 de ani la acea vreme, a fost învestit în funcţie în noiembrie 1988 şi a întreprins rapid reforme politice structurale, legate de drepturile la adunare şi greve, legate de existenţa societăţilor comerciale sau dreptul la vot. Noua guvernare a aplicat planurile deja anunţate anterior, legate de ridicarea gardurilor de la frontiera cu Austria, şi a început relaţii diplomatice active şi informale cu Austria şi RFG, deseori fără ştiinţa Moscovei.

Aceste contacte au avantajat ţara nu numai din punct de vedere economic. Din vara lui 1989 a crescut semnificativ numărul cetăţenilor din RDG care, după concediile petrecute la Lacul Balaton, nu mai voiau să se întoarcă în statul german al muncitorilor şi ţăranilor. Problema a ajuns şi în atenţia opiniei publice, când la 19 august, la adunarea paşnică de la 'Picnicul paneuropean' de la graniţa austro-ungară, la Sopron, sute de cetăţeni din RDG au năvălit înspre libertate printr-o poartă a unui gang.

La 10 septembrie, guvernul ungar a anunţat că cetăţenii RDG puteau merge către Vest. Această deschidere a graniţelor a constituit un pas important în direcţia căderii Zidului Berlinului, care s-a petrecut în noiembrie 1989.

În Ungaria, paşii reformelor a adus modificări decisive. Au apărut zeci de partide şi mişcări de opoziţie. Aceste grupuri au format în martie 1989 'Masa rotundă a opoziţiei', care a negociat cu conducerea ţării, până la primele alegeri libere din primăvara anului 1990, în calitate de reprezentantă a forţelor din opoziţie. Un rol deosebit l-a jucat, în aceste fapte, amintirea, până atunci reprimată, a anului 1956. În ianuarie 1989, ministrul de stat Imre Pozsgay - una dintre figurile reformatoare fruntaşe - a recunoscut deschis că în 1956 avusese loc o revoltă populară, dând astfel o lovitură de moarte prezentării evenimentelor de atunci drept o 'contrarevoluţie'. La 16 iunie, Imre Nagy, 'premierul anului 1956', care fusese executat şi îngropat în grabă într-o groapă comună, a fost înmormântat din nou, alături de patru companioni, cu o ceremonie ce putea fi considerată aproape una formală, de stat.

La 23 octombrie 1989, la împlinirea a 32 de ani de la revoluţia din 1956, s-a proclamat 'Republica Ungaria', iar 'Republica populară' a devenit istorie. Cu doar câteva săptămâni înainte, până atunci Partidul unic socialist muncitoresc ungar (MSZMP) fusese dizolvat şi se decisese transformarea sa în Partidul socialist ungar (MSZP). Schimbarea fără vărsare de sânge şi care s-a petrecut treptat a fost decisă în cele din urmă cu primele alegeri libere, din primăvara anului 1990.