Timpul, o iluzie?

WELLINGTON, NOUA ZEELANDĂ, ceasul Petone.
WELLINGTON, NOUA ZEELANDĂ, ceasul Petone. (Hagen Hopkins / Getty Images)

Platon spunea că "timpul este o imagine în mişcare a eternităţii".

Avem tendinţa să credem că destinul nu este fix ​​şi că timpul care s-a scurs dispare în uitare, dar poate fi mişcarea o simplă iluzie? Un fizician britanic renumit crede că, într-o dimensiune specială, timpul nu există, pur si simplu.

"Dacă încerci să prinz timpul, îţi alunecă întotdeauna printre degete", a declarat Julian Barbour, fizician britanic, autorul "Sfârşitul timpului : Următoarea revoluţie în fizică", într-un interviu cu Fundaţia Edge. În timp ce această declaraţie poetică răsună încă în cameră, Barbour şi jurnalistul probabil nu sunt conectaţi cu ei înşişi pentru o secundă.

Barbour este de părere că oamenii nu pot capta timpul, pentru că acesta nu există. Deşi aceasta nu este o teorie nouă, nu a avut niciodată popularitatea teoriei relativităţii a lui Einstein sau a teoriei string-urilor.

Conceptul unui univers atemporal nu este doar irezistibil pentru o mână de oameni de ştiinţă, un astfel de model putând deschide calea pentru explicarea multor paradoxuri cu care se confruntă fizica modernă.

Avem tendinţa să gândim şi să percepem timpul ca fiind linear, cursul acestuia curgând inevitabil dinspre trecut spre viitor. Nu este doar percepţia personală a fiecărui individ, ci şi contextul în care mecanica clasică analizează toate funcţiile matematice car ese străduie să descrie Universul. Fără un astfel de concept, idei cum ar fi principiul cauzalităţii şi incapacitatea noastră de a fi simultan în două locuri ar fi abordate la un nivel complet diferit.

Ideea discontinuităţii de timp propusă de Barbour încearcă să explice într-un context teoretic un Univers compus din mai multe puncte numite "acum". Dar astfel de "acum" nu sunt momente trecătoare, care au venit din trecut şi mor în viitor, un "acum", ar fi doar unul dintre milioanele existente în mozaicul universal veşnic într-o dimensiune specială imposibil de detectat, fiecare legate într-un mod subtil de celelalte, toate existând în acelaşi timp.

Cu un astfel de amestec de simplitate şi complexitate, ideea lui Barbour promite o mare uşurare pentru oricine este dispus să accepte lipsa timpului înainte de Big Bang.

Einstein: oamenii ca noi, care cred în fizică, ştiu că distincţia dintre trecut, prezent şi viitor este doar o încăpăţânată iluzie persistentă

Conceptul de timp ar putea fi similar cu cel al numerelor întregi, crede Barbour. Toate numerele există simultan şi nu e logic să credem că numărul 1 există înainte de numărul 20.

În acest punct este, probabil inevitabil pentru cititor să întrebe "Vrei să spui că mişcarea pe care o fac eu acum din mână nu există? Dacă fracţiunile infime de "acum" nu sunt conectate între ele cum îmi amintesc primele idei ale acestui articol? Cum îmi amintesc ce am mâncat la prânz? De ce mă trezesc şi merg la serviciul unui “eu” care nu are nimic de-a face cu mine? Dacă viitorul este predefinit, de ce să mai depun efort pentru ceva?

Teoria lui Barbour spune că: într-un spaţiu al cosmosului, viitorul este deja acolo, implementat şi fiecare secundă a trecutului nostru e de asemenea prezentă, nu ca o amintire ci ca un prezent viu.

Cel mai dureros lucru pentru oameni, după cum subliniază filosofiile estice este să încerce să spargă tiparele. Cei înţelepţi, care urmează cursul prestabilit, au chipurile serene şi şi-ar trăi unicele şi micile momente de “acum”.

Majoritatea dintre noi sunt profund convinşi că un mare ceas cosmic ticăie fiecare secundă a acestui spaţiu imens numit univers. Cu toate acestea la începutul secolului trecut, Albert Einstein a demonstrat deja că realitatea temporală este relativă fiecărui obiect din univers şi că timpul este un "subiect" inseparabil de spaţiu. Chiar specialiştii care sincronizează timpul pe planetă sunt conştienţi de faptul că ritmul lumii este dat de un ticăit arbitrar pentru că ceasurile nu sunt deloc capabile să măsoare timpul.

Aparent, singura alternativă este să ne scufundăm în “iluzia temporară” a acestui infinit, fiind conştienţi că există un spaţiu în care trecutul nostru trăieşte şi ceea ce facem nu se schimbă. Sau cum ar spune Einstein "oamenii ca noi, care cred în fizică, ştiu că distincţia dintre trecut, prezent şi viitor este doar o încăpăţânată iluzie persistentă".

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Știință