Suceviţa, ctitoria Movileştilor

Mânăstirea Suceviţa.Mânăstiri din Bucovina
Mânăstirea Suceviţa.Mânăstiri din Bucovina (Epoch Times România)

Una dintre cele mai importante mânăstiri medievale din Bucovina este Suceviţa, ctitorie a marii familii a Movileştilor, neam de mari boieri, unul dintre ei ajungând domn al Moldovei, altul, domn al Ţării Româneşti, iar alţii, mitropoliţi şi străluciţi cărturari.

Mânăstirea Suceviţa, monument istoric şi de artă, este înscrisă pe lista patrimoniului mondial UNESCO şi se află la 18 km depărtare de municipiul Rădăuţi, judeţul Suceava. Tradiţia aşează la poalele muntelui Obcina Mare, pe valea râului Suceviţa, între dealuri, o biserică de lemn, cu hramul ”Schimbarea la Faţă”, ridicată de ucenici ai celebrului Daniil Sihastrul de la Voroneţ. Locul se numeşte până astăzi ”La Pustnici”.

Un alt ucenic al lui Daniil de la Voroneţ, Calistrat Sihastrul, a adunat aici mai mulţi învăţăcei şi a înnoit prima schivnicie, cunoscută în tradiţie sub denumirea de ”Sihăstria lui Calistrat”. O legendă completează această tradiţie, afirmând că, mai târziu, pentru răscumpărarea cine ştie căror păcate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, vreme de 30 de ani, piatra trebuincioasă actualei construcţii.

Documentar, Mânăstirea Suceviţa este atestată în timpul domniei lui Petru Şchiopul. În realitate, monumentul este ctitoria comună a Movileştilor. Originea numelui lor de familie se poate afla din culegerea ”O samă de cuvinte” a cronicarului Ion Neculce: ”Ştefan-vodă cel Bun, când s-au bătut cu Hroit ungurul, precum dzicu unii la Caşen, iar letopisăţul scrie că s-au bătut la Şcheie pe Şiretiu, au fost cădzut calul cu Ştefan-vodă în războiu. Iară un Purice aprodul i-au dat calul lui. Şi nu pute în grabă încăleca Ştefan-vodă, fiind om micu. Şi au dzis Purice aprodul: ”Doamne, eu mă voi face o moviliţă, şi vino de te sui pe mine şi încalecă!” Şi s-au suit pe dânsul Ştefan-vodă şi au încălecat pre cal. Şi atunce au dzis Ştefan-vodă: ”Sărace Purece, de-oi scăpa eu şi tu, atunci ţi-i shimba numeli din Purece Movilă”.

Şi au dat Dumnedzeu şi au scăpat amândoi. Şi l-au şi făcut boier, armaş mare, pre Purece. Şi dintru acel Purece aprodul s-au tras neamul Movileştilor, de au agiunsu de au fost domni dintru acel neam. Dar şi aprodzii atunce nu era din oameni proşti, cum sunt acum, ce era tot ficiori de boieri. Şi portul lor: era îmbrăcaţi cu şarvanele; cu cabaniţe. Aşe trebuie şi acum să să afle slugi, să slujească stăpânului, şi stăpânul să miluiască pre slugă aşe”.

Nu se cunoaşte anul când a fost terminat ansamblul monahal, însă, conform hrisoavelor, construirea aşezământului începe după 1583, dată de la care fraţii Movilă ajung sfetnici ai lui Petru Şchiopul. Biserica, având hramul ”Învierea Domnului” este menţionată în hrisoave de întărire a proprietăţilor în anul 1586.

Ctitor al incintei de piatră, probabil şi al casei domneşti şi chiliilor, este considerat Ieremia Movilă, care a fost domnitor al Moldovei între anii 1595 şi 1606. Se pare că tot el este şi iniţiatorul picturii dinlăuntrul bisericii şi al celei din afară. Alături de acesta, un alt ctitor a fost Teodosie Barnovschi, care ocupă jilţul mitropolitan al Moldovei după Gheorghe Movilă.

Construită în stilul arhitecturii moldoveneşti – îmbinare de elemente de artă bizantină şi gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova – Mânăstirea Suceviţa, de mari proporţii, păstrează planul trilobal şi stilul statornicit în epoca lui Ştefan cel Mare, cu pridvorul închis. Excepţie fac celelalte două mici pridvoare deschise – stâlpi legaţi prin arcuri în acoladă, plasaţi mai târziu pe laturile de Miazăzi şi de Miazănoapte. Prin excelenţă ”munteneşti”, pridvoarele constituie un evident ecou al arhitecturii din Ţara Românească.

Se menţin firidele absidelor, chenarele gotice din piatră şi ocniţele numai la turlă, inclusiv pe baza ei stelată. Biserica este împărţită în altar, naos, gropniţă, pronaos şi pridvor. Deasupra gropniţei se găseşte tainiţa, la care se ajunge pe o scară în spirală. Pe din afară, decoraţia constă din firide înguste dispuse pe abside. Ferestrele şi portalul intrării au ancadramente în stil gotic.

Pictura interioară şi exterioară este bine conservată, fiind efectuată în răstimpul septembrie 1595 – iulie 1596, sub conducerea fraţilor Ioan şi Sofronie, pe vremea domniei lui Ieremia Movilă. Peretele de la Apus nu are pictură – se spune că zugravul, care lucra în paralel la Mânăstirea Suceviţa a Movileştilor şi la Mânăstirea Teodoreni din Burdujeni, a căzut de pe schela Mânăstirii Suceviţa şi a murit.

Dintre scenele zugrăvelii dinlăuntru se remarcă patimile Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava şi aducerea moaştelor acestuia la Suceviţa de către voievodul Alexandru cel Bun. Impresionante la pictura interioară sunt mai multe scene, şi de pe faţada de Miazănoapte şi de pe faţada de Miazăzi. Iconostasul, dăruit mânăstirii de către egumenul Ghenadie, în 1801, aparţine artei baroce târzii. Un alt iconostas, mai mic, care datează din anul 1805, a fost adaptat intrării din pronaos în gropniţă. Amândouă sunt de o mare valoare artistică şi impresionează privitorul atât prin bogăţia elementelor cât şi prin maniera de realizare.

În gropniţă, pe latura de Miazăzi, se află mormintele fraţilor Ieremia şi Simion Movilă, acoperite cu lespezi bogat sculptate. Aceste lespezi, din marmură de Ruşchiţa, sunt, în tradiţia inaugurată de Ştefan cel Mare, valoroase obiecte de artă medievală românească.

Incinta are formă aproape pătrată, cu laturile de 100 x 104 m. Zidurile au grosimea de până la 3 m şi înălţimea de peste 6 m. Fiecare colţ este prevăzut cu câte un turn octogonal, cu două până la cinci nivele. Al patrulea turn – turnul-clopotniţă, aflat în colţul nord-vestic, are plan pătrat şi este întărit cu trei contraforturi etajate. Clopotniţa se găseşte la ultimul nivel, ajungându-se în ea pe o scară în spirală săpată în grosimea zidului.

Turnul de la intrare are planul pătrat, două contraforturi în afara incintei şi două etaje; pe faţada din afară pot fi văzute stema Moldovei, cioplită în piatră, şi scena zugrăvită a hramului – ”Învierea Domnului”. Drumul de strajă de pe latura de Miazănoapte a fost închis, probabil în veacul al XIX-lea, cu o faţadă de lemn ale cărei ferestre, lucrate manual, mai păstrează atmosfera epocii. Amenajarea prezintă între turnul-clopotniţă şi turnul de la intrare un foişor supraînălţat cu un turnuleţ susţinut de o coloană din lemn sculptată, pe al cărei capitel este înscris anul 1867.

Ca multe alte mari mânăstiri din Bucovina, în anul 1783 a fost desfiinţată şi Suceviţa, din ordinul autorităţilor habsburgice ocupante, cu scopul de a minimaliza istoria şi cultura noastră, mai precis de a-i deznaţionaliza complet pe românii din acel ţinut. După acel an, viaţa de sihăstrie, cea monahală în general, a început să se stingă. Abia după Marea Reîntregire din anul 1918, măreţele noastre monumente au revenit la viaţă.

Muzeul are o colecţie bogată de obiecte de artă medievală, broderii, miniaturi, sculptură în lemn, argintărie etc. Se remarcă acoperămintele de mormânt ale lui Ieremia şi Simion Movilă. La Mânăstirea Suceviţa s-a efectuat, în anii 1958 – 1969, importante lucrări de restaurare.

În fine, cea mai misterioasă dintre toate scenele zugrăvite pe pereţii acestei mânăstiri este celebra ”Frescă a Filosofilor”, unde, cu nimburi în jurul chipurilor, precum sfinţii, apar... Homer, Pythagoras, Sofocle, Platon şi Aristotel! Ce caută aceşti învăţaţi ”păgâni” pe o biserică ortodoxă încă nu se ştie prea bine...