Perseidele, fenomenul astronomic care a luminat lumea antică

A existat o perioadă în care ploaia de meteori, cum ar fi Perseidele, şi apariţiile cometelor erau considerate premoniţii ale unor evenimente excepţionale.
Ploaia de meteoriţi denumită Perseide, cunoscută şi sub numele de "Lacrimile Sf. Laurenţiu"
Ploaia de meteoriţi denumită Perseide, cunoscută şi sub numele de "Lacrimile Sf. Laurenţiu" (Image Credit: NASA/JPL)

Admiratorii fenomenelor celeste vor avea ocazia să asiste în noaptea de 12 august/13 august la vârful ploii de meteori denumită Perseide, cunoscută şi sub numele de "Lacrimile Sf. Laurenţiu".

În perioada 17 iulie - 24 august se poate observa unul dintre cele mai frumoase fenomene astronomice care există, Perseidele. O ploaie de meteori, produsă de cometa 109P/Swift-Tuttle, care îşi va atinge activitatea maximă în noaptea zilei de miercuri, 12 august/zorii zilei de joi, 13 august. Acesta este un eveniment astronomic bine cunoscut şi studiat, în general fără o semnificaţie mai mare decât valoarea sa estetică. Cu toate acestea, în cea mai mare parte a istoriei noastre, mai mult sau mai puţin până la Revoluţia Ştiinţifică din secolele XVI şi XVII, aversele de meteori, apariţia cometelor şi a altor fenomene astronomice de natură tranzitorie, cum ar fi eclipsele, au fost considerate premoniţii de evenimente excepţionale.

Astrofiziciana Lucia O. de Zárate de la Universitatea Autonomă din Madrid (Spania) relatează că “tranziţia acestor evenimente cereşti contrastează cu presupusa imuabilitate şi divinitate care la acea vreme erau atribuite cerurilor. Până la sfârşitul Evului Mediu, interpretarea acceptată a Universului a fost una care s-a bazat pe tradiţia aristotelică şi care câteva secole mai târziu a fost revizuită, fără a suferi modificări majore, de către Ptolemeu. În această cosmologie, împărtăşită şi acceptată de Biserica Catolică, Universul era un loc finit, format dintr-o serie de sfere homocentrice, al căror centru era Pământul şi a cărui sferă extremă era fundalul stelelor fixe. La rândul său, acest Univers închis a fost împărţit în două regiuni: regiunea sublunară şi regiunea supralunară….. În acest moment, ne putem întreba, cum de a putut rămâne în vigoare interpretarea antică a cosmosului timp de atâtea secole? Cum puteau crede anticii ceva atât de eronat? Ei bine, pur şi simplu pentru că aşa spunea tradiţia. Aristotel, cunoscut drept marele om de ştiinţă al antichităţii, şi mai târziu Ptolemeu, au construit o cosmologie în concordanţă cu viziunea antică a lumii."

Perseidele sunt aici!

Numele Perseidelor vine de la constelaţia Perseus, locul unde par să îşi aibă originea cozile acestora, însă meteorii nu provin, de fapt, din Perseus. Aceştia sunt, în realitate, fragmente mici de materie cosmică provenite din cometa Swift-Tuttle, a cărei coadă intersectează orbita terestră, deşi aceasta nu este aproape de Pământ. Fenomenul poate fi observat în fiecare an, în luna august.

Perseidele au tendinţa de a avea o mare viteză de deplasare şi luminozitate - lovesc atmosfera Pământului cu o viteză de 212.000 km/h (132.000 mph) - lăsând în urmă cozi persistente, producând, de regulă, cei mai mulţi meteori comparativ cu orice altă ploaie de acest gen, poate doar cu excepţia Geminidelor, care se manifestă în luna decembrie.

În fiecare an, astronomii fac calcule complexe pentru a încerca să îşi dea seama de intensitatea ploii de meteori. Ploaia din acest an va produce cel mai mare număr de meteori în dimineaţile zilelor de 11, 12 şi 13 august. Perseidele sunt bogate în meteori şi bile de foc strălucitoare (explozii mai mari de lumină şi culoare care pot persista mai mult decât un şir mediu de meteoriţi), aşa că sunt oricum demne de urmărit, fiind unele dintre cele mai frumoase “artificii naturale”.

Cum se pot observa Perseidele

Dacă nu sunt nori, alegeţi un loc de vizionare departe de luminile oraşului, întindeţi-vă pe spate şi priviţi în sus! Nu este nevoie de echipament special pentru a vedea Perseidele, doar ochii, informează NASA. De asemenea, agenţia spaţială americană specifică că telescoapele sau binoclul nu sunt recomandate din cauza câmpurilor lor vizuale limitate. Meteoriţii pot fi văzuţi în general pe tot cerul, deci nu trebuie privit dor într-o anumită direcţie.

Sfat profesional lansat de NASA: Nu uitaţi să vă lăsaţi ochii să se adapteze la întuneric (durează aproximativ 30 de minute) - veţi vedea mai mulţi meteori în acest fel. Încercaţi să nu vă uitaţi şi la telefonul mobil între timp, deoarece privirea dispozitivelor cu ecrane luminoase vă va afecta în mod negativ viziunea nocturnă şi, prin urmare, va reduce numărul de meteori pe care îi puteţi vedea!

Vizionare plăcută!