Matematica, la geto-daci

Discul solar, Sarmizegetusa Regia
Discul solar, Sarmizegetusa Regia (wikipedia.org)

De multe ori, autorii antici au remarcat în scrierile lor priceperea geto-dacilor la poezie şi la ştiinţele exacte. Când acestea erau combinate, rezultatul era şi mai frumos. S-a scris că strămoşii noştri îşi alcătuiau legile în versuri, probabil ca să fie mai bine cunoscute de tot poporul.

Până şi tablele matematice erau puse în versuri, tot pentru a fi mai bine memorate. Astfel, pe o lespede de calcar, descoperită la Jupa, judeţul Caraş-Severin, apare următoarea inscripţie:

BAN AGNA INO

OPTO PE TEB MO

Traducerea: Cinci fără unu – opt supra (pe) doi am. Multe numere erau socotite mistice, dar noi nu putem astăzi să le pătrundem sensurile la toate.

În teritoriile tracilor de Miazăzi este atestat oraşul STU-BERA, a cărui denumire se traduce prin „O Sută Patru”. La prima vedere, tălmăcirea stârneşte nedumerire. Dar dacă ne gândim la faptul că marele calendar de la Sarmizegetusa Crăiască are cercul exterior alcătuit din 104 blocuri de andezit, şi că acest număr se referă la miercurile şi vinerile dintr-un an, care pentru strămoşii noştri erau zile de post, atunci începem să înţelegem câte ceva.

De altfel, atât calendarul cel mare cât şi cel mic sunt adevărate capodopere matematice. Al doilea cerc din cel mare, lipit de cel exterior, este compus din 180 de stâlpi înguşti, grupaţi câte şase. Al treilea cerc este constituit din 84 de stâlpi de lemn.

Aşadar: 104 + 180 + 84 = 365 + 3 = 368, cele trei zile în plus referindu-se la anii bisecţi dintr-un ciclu de 13.

De departe însă, cel mai important număr la geto-daci era 666, care la ei, spre deosebire de creştini, era socotit benefic. S-a ajuns la acest număr, din pricină că foarte mulţi traci transformaseră cultul zalmoxian în folclor, plasând faptele divine în locuri diferite şi interpretând învăţăturile fiecare după mintea lui. Pe de altă parte, vechea dogmă orphică exercita încă o influenţă puternică în popor şi în nobilime.

Cei ce mai ştiau tainele zalmoxiene, regii şi preoţii, le păzeau cu străşnicie. Dar în anul 666 de la Naşterea Gemenilor Divini, marele rege Buerebista a hotărât să restaureze adevăratul cult, dezvăluindu-le geţilor misterele sacre. S-a decis deci ca anul 1 al calendarului geto-dacic să fie anul naşterii Celor Doi Zalmoxis.

În acest sens, anul reformei religioase a fost 666, iar adepţii l-au socotit număr benefic, pe când adversarii l-au socotit malefic. Acest număr apare în foarte multe inscripţii din Dacia, sub forma CCC sau SSS. Astfel, pe un opaiţ de la Drobeta, scrie: E NAMOR SSS „Cu Numărul 666”.

Pe o placă de marmură de la Tomis este încrustată o rugăciune a unei gete zalmoxiene, care are şi următorul vers: SYN ZE SASE TRI, adică „Sunt cu Şase Întreit”. Poezia poartă şi un acrostih, care se citeşte astfel: AB SSS K-AN „Cu (la; de) 666 de Ani; De la Anul 666”.

Pe o placă de marmură, descoperită în oraşul Tetovo din Macedonia, scrie:

IME KI NAMAYR TRES

ZE SASE STE VY MNE MES

CHARIN EK TON I DION ZOSA

Traducerea: „Sunt cu numărul trei de şase, care pentru mine e sfânt. Mi-ar plăcea să mă înalţ în Tărâmul Zeilor”.

Apoi, dacii din teritoriul cucerit au început să noteze numărul 666 şi VIVIVI, precum romanii. L-au notat astfel, pentru că ei îl citeau VIU I VI „Viu să vii!” (cf. rom. a se ivi), o urare pentru cei care plecau la război. Atunci, acest număr sacru a fost preluat şi de romani, pentru că, în chiar limba lor, VIVI însemna „Vii; Teferi”!

alte articole din secțiunea Cultură