În iadul sovietic: Funestul Troţki
Inmormantarea unor soldati ucraineeni omorati de NKVD pe vremea lui Stalin. Corpurile acestora au fost descoperite intr-una dintre multele gropi comune care adapostesc milioanele de persoane macelarite de comunism (YURIY DYACHYSHYN / AFP / Getty Images)
Lev Davidovici Bernstein, cel ce avea să fie marele rival al lui Stalin, s-a născut pe 26 octombrie / 7 noiembrie 1879, într-o familie de evrei aşkenazi din Ucraina, fiu al unui fermier bogat. S-a alăturat încă din anul 1896, pe vremea studenţiei, conspiratorilor de inspiraţie marxistă.
Arestat în 1898, deportat în Siberia, Lev Bernstein a evadat în 1902 şi a fugit în Anglia, unde şi-a luat numele de Troţki. La Londra, împreună cu Lenin şi Plehanov, a colaborat la Iskra „Scânteia”, ziarul Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR).
La congresul acestui partid, de la Bruxelles-Londra, din 1903, şi la cel de la Londra, din 1905, Troţki a luat partea menşevicilor împotriva bolşevicilor lui Lenin. A revenit în Rusia în anul 1905, dar a fost arestat şi deportat în Siberia. În acelaşi an a evadat şi s-a stabilit în Austria, unde a rămas în anii 1907 – 1914, desfăşurând activitate jurnalistică. La declanşarea Primului Război Mondial se angajează într-o vie activitatea antirăzboinică, în Elveţia şi Franţa.
În 1915, Lev Troţki participă la Conferinţa Internaţională de la Zimmerwald. Expulzat din Franţa, în 1916, ajunge la New York în 1917, unde lansează, împreună cu Buharin şi Kollontay, publicaţia Novîi Mir „Lumea Nouă”. În fine, ajunge în Rusia, unde se alătură hotărât bolşevicilor, luând parte activă la aşa-zisa „Revoluţie din Octombrie”.
În anii 1919 – 1926 este membru al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist (Bolşevic) din Rusia. I se dau şi alte funcţii, între care şi aceea de comisar al poporului pentru Afaceri Externe. În timpul războiului civil din Rusia, ca preşedinte al Sovietului Militar Revoluţionar şi comisar al războiului pentru apărare, Lev Troţki joacă un rol covârşitor în crearea şi organizarea Armatei Roşii şi în izbânda militară a Sovietelor.
A avut numeroase ciocniri cu Lenin în privinţa mai multor probleme politice şi sociale. Dar nenorocirea vieţii lui a fost că a intrat în conflict deschis cu Stalin. Ca urmare, a fost victima intrigilor, jocurilor de culise şi presiunilor „troicii” compuse din Stalin, Zinoviev şi Kamenev, fiind scos din funcţia de preşedinte al Sovietului Militar Revoluţionar. Să ai Armata Roşie la dispoziţie, adică o mare forţă, şi s-o pierzi în favoarea altor descreieraţi este desigur o lipsă de instinct politic, o dovadă de mare prostie, având în vedere ambiţiile de lider ale lui Troţki.
Aşadar, nu este de mirare că, în 1926, a fost exclus din Biroul Politic, iar la Congresul al XV-lea al Partidului Comunist (Bolşevic) al Uniunii Sovietice, din octombrie 1927, a fost exclus şi din partid! În anul 1928, a fost exilat în Asia Sovietică, la Alma Ata, iar în 1929 a fost expulzat din U. R. S. S. Prost să fii, noroc să ai, cum se zice la noi, fiindcă mulţi alţi tovarăşi de partid au fost executaţi fără să le fi trecut măcar o clipă prin cap să rivalizeze cu Stalin la conducere.
Apoi, Lev Troţki a trăit succesiv în Turcia, Franţa, Norvegia şi, în fine, în anul 1937, s-a stabilit în Mexic. Neavând astâmpăr, în 1938 a fondat Internaţionala a IV-a. Norocul nu i-a mai surâs; la 20 august 1940, mâna lungă a NKVD-ului l-a ajuns, fiind ucis în urma unui atentat comis de un agent trimis de Stalin.
Astfel, cum s-a întâmplat şi la Revoluţia Franceză, încă un monstru a fost ucis din ordinul altui monstru. Numai că somnul raţiunii continuă să nască monştri, căci în lume mai sunt şi astăzi organizaţii troţkiste, adepte ale „revoluţiei permanente”.
