"Iliescu judecat, pentru sângele vărsat". Dosarul Mineriadei trimis, finalmente, la Înalta Curte

De 27 de ani, cei schilodiţi trupeşte sau sufleteşte de bâtele şi pumnii minerilor aşteaptă ca vinovaţii să fie judecaţi pentru sângele vărsat. Astăzi, la exact 27 de ani de când statul condus de Ion Iliescu reprima mişcarea anticomunism din Piaţa Universităţii, dosarul Mineriadei a fost trimis la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Ion Iliescu
Ion Iliescu (Epoch Times România)

Decizie simbolică luată pe 13 iunie de Parchetul General condus de Augustin Lazăr: după lungi tergiversări, dosarul Mineriadei 13 - 15 iunie 1990 a fost trimis finalmente la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reiese dintr-un comunicat remis marţi de Biroul de informare şi relaţii publice din cadrul instituţiei.

"În vederea administrării probatoriului au fost audiate 46 de persoane având calitatea de inculpat sau suspect, 1388 de persoane vătămate, 146 de succesori ai persoanelor vătămate şi 589 de martori, fiind emise circa 2300 de citaţii. Precizăm că dosarul însumează 413 volume, iar rechizitoriul întocmit în cauză are 2.000 de file", a transmis Parchetul General.

O serie de foşti înalt oficiali ai statului român, în frunte cu fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu, fostul şef SRI Virgil Măgureanu, şi fostul adjunct al procurorului general şi şef al Direcţiei Procuraturilor Militare, generalul (rez.) Cristian Mugurel Florescu, au fost trimişi în judecată pentru infracţiuni împotriva umanităţii.

Alt lot de inculpaţi 'celebri'

În aceeaşi dosar, procurorii militari i-au trimis în faţa instanţei pentru infracţiuni contra umanităţii şi pe următorii inculpaţi:

- amiral (rez.) Emil Dumitrescu, la data săvârşirii faptelor, membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi şef al Direcţiei Generale de Cultură, Presă şi Sport din cadrul Ministerului de Interne;

- Benedict Cazemir Ionescu, la data săvârşirii faptelor, vicepreşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională;

- Adrian Sârbu, la data săvârşirii faptelor, şef de cabinet şi consilier al primului ministru;

- Miron Cozma, la data săvârşirii faptelor, preşedinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere „Valea Jiului”;

- Matei Drella, la data săvârşirii faptelor, lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni;

- Cornel Plaies Burlec, la data săvârşirii faptelor, ministru adjunct la Ministerul Minelor;

- general (rez.) Vasile Dobrinoiu, la data săvârşirii faptelor, comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne;

- general (rez.) Petre Petre, la data săvârşirii faptelor, comandant al Unităţii Militare 0575 Măgurele, aparţinând Ministerului de Interne;

- Alexandru Ghinescu, la data săvârşirii faptelor director al I.M.G.B.

Dosarul Mineriadei

"În zilele de 11 şi 12 iunie 1990, autorităţile statului au hotărât să declanşeze un atac violent împotriva manifestanţilor aflaţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara şi îşi exprimau, în mod paşnic, opiniile politice în contradicţie cu cele ale majorităţii care forma puterea politică la acel moment. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, precum şi peste zece mii de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării.

Atacul a fost pus în practică în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, având următoarele consecinţe:

1. moartea prin împuşcare a 4 persoane;

2. vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unui număr total de 1388 de persoane;

3. privarea de dreptul fundamental la libertate, din motive de ordin politic, a unui număr total de 1250 de persoane.

În cadrul acestei acţiuni, peste două sute de persoane au fost ridicate şi transportate la o unitate militară a Ministerului de Interne din localitatea Măgurele, unde au fost reţinute până în după amiaza aceleiaşi zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară.

Concomitent, s-a pătruns în forţă, fără drept, în sediul Institutului de Arhitectură şi al Universităţii din Bucureşti, fiind percheziţionate mai multe birouri, iar persoanele aflate în incintă au fost evacuate prin acte de violenţă.

Conform hotărârii luate de către preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, primul-ministru al Guvernului României, viceprim-ministrul, conducători ai instituţiilor de forţă, precum şi de către persoane din conducerea Frontului Salvării Naţionale, în Piaţa Universităţii au fost aduşi muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, coordonaţi de directorul acesteia.

Muncitorii s-au manifestat violent, agresând fizic persoanele întâlnite în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piaţa Universităţii împreună cu forţele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestanţilor.

Acţiunile întreprinse de autorităţile statului au generat o ripostă violentă din partea opozanţilor, astfel că au fost incendiate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române şi Serviciului Român de Informaţii.

S-a făcut uz de armă cu muniţie de război de către forţele de ordine, în aceste împrejurări fiind împuşcate mortal 4 persoane, iar alte 3 au fost rănite, de asemenea, prin împuşcare.

Represiunea autorităţilor a continuat, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfăşurat împreună cu minerii şi muncitorii din mai multe judeţe ale ţării, care deveniseră o adevărată forţă de ordine, paralelă cu cele recunoscute şi organizate potrivit legii.

În acest context, minerii aduşi în Bucureşti au devastat sediile partidelor politice nou înfiinţate sau reînfiinţate după Revoluţia din decembrie 1989 şi care se aflau în opoziţie. De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureştiului şi alte persoane având legătură cu manifestaţiile din Piaţa Universităţii, imaginile cu actele de violenţă comise de mineri pe străzile oraşului fiind mediatizate în întreaga lume.

Aceste evenimentele au fost urmarea actelor de diversiune şi manipulare a opiniei publice de către autorităţile statului reprezentate de către inculpaţi, care au prezentat manifestaţiile din Piaţa Universităţii într-un mod distorsionat şi au acreditat ideea că ele sunt determinate de o aşa-zisă "rebeliune de tip legionar". Manifestanţii care îşi exprimau opiniile politice au fost prezentaţi ca persoane cu ocupaţii infracţionale, "elemente extremiste, reacţionare", fiind etichetaţi de preşedintele ales al României ca fiind "golani".

Persoanele care au fost ridicate din Piaţa Universităţii, împreună cu altele considerate ca având legătură cu manifestaţiile, au fost duse cu forţa în cazărmi aparţinând Ministerului de Interne, fiind private de libertate într-un mod nelegal şi în spaţii total improprii pentru deţinerea unor persoane. Privarea de libertate fără forme legale a acestora a durat până cel mai târziu pe data 21 iunie 1990.

În concluzie, obiectul acestei cauze îl constituie faptele comise începând cu luarea hotărârii de a lansa atacul îndreptat împotriva populaţiei civile, până la punerea în libertate a ultimei persoane private de libertate în mod nelegal."

AVMR, semnal de alarmă

Preşedintele Asociaţiei Victimelor Mineriadelor din România, Viorel Ene, a declarat, pentru Epoch Times, că dosarul trimis în instanţă este incomplet, mulţi dintre cei vinovaţi de atrocităţile din iunie nu au fost puşi sub acuzare, şi are şi vicii de procedură, putând fi oricând atacat de avocaţii inculpaţilor.

"Noi am avut o întâlnire marţi cu domnul procuror general, am analizat stadiul dosarului, am arătat toate nemulţumirile noastre. (...) Dosarul este atât de complex, cu morţi prin împuşcare, a tras armata, a tras poliţia (...) S-a folosit iar armament împotriva poporului. După care este aspectul că au fost reţinuţi ilegal timp de 6-7 zile în două unităţi militare, Băneasa şi Măgurele, peste 1300 de persoane. S-au emis mandate de arestare care s-au dovedit o parte dintre ele ilegale, imputabile procurorilor. (...) Au mai fost şi plângeri pentru devastarea de sedii, PNT, PNL, sedii de ziare, reviste şi aşa mai departe, după care am arătat că în momentul de faţă doar 19 persoane sunt puse sub acuzare.

Deci din punctul nostru trebuiau să fie cel puţin 100 puşi sub acuzare. (...) Cei care au tras şi au dat ordin să tragă nu sunt în dosar. Dacă s-a deschis pentru morţi în momentul în care s-a schimbat legislaţia, dosarele cu morţi sunt imprescriptibile.

Deci am arătat aceste probleme, mai ales că aveam informaţii şi din partea avocaţilor celor puşi sub inculpare, ca fiind făcut aşa, într-o veselie, vor depune la prima instanţă să se întoarcă dosarul. (...) Sunt multe vicii de procedură. De exemplu, eu, victimă în dosar, am depus cerere şi trebuia să particip la audieri, că aşa spune legea, art. 81 din Codul de procedură, spune că eu victimă am dreptul – domnul Cosneanu m-a dat afară.

Deci sunt foarte multe vicii de procedură în acest dosar de care va profita în primul rând partea adversă. (...) Situaţia este foarte clară că la primul termen, de pe instanţă acest dosar se vor ridica de către partea adversă excepţii şi excepţii, sunt foarte multe, cât timp nu vrei să instrumentezi un dosar probatoriu", a declarat Viorel Ene, precizând că va depune plângere penală pentru instrumentarea defectuoasă a dosarului.

Recomandăm şi: Mineriada, marea pată aruncată de Iliescu şi ai săi asupra ţării: „Am văzut linşaje publice asumate de participanţi!”

Recomandăm şi Înregistrările video cu prestaţia lui Iliescu la Mineriadă, ascunse de TVR cât a fost preşedinte (Video)

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Interne