Gazul: factorul principal al complexei relaţii dintre Rusia şi Turcia

Prezenţa militară a Rusiei în Siria – unde Turcia susţine rebelii moderati care luptă împotriva guvernului Assad – ar putea afecta relaţia energetică dintre Kremlin şi Ankara - sau interesele Turciei în zonă
(SAMUEL KUBANI / AFP / Getty Images)

Conflictul din Siria a afectat relaţia energetică dintre Moscova şi Ankara. Câteva încălcări intenţionate ale spaţiului aerian turcesc de către avioanele de luptă ruseşti l-au iritat, în special, pe preşedintele turc Erdogan.

În general, sprijinul Kremlinului pentru regimul de la Damasc a iritat turcii - dar şi regimul Erdogan - care a susţinut şi a depus eforturi îndelungate pentru a asigura debarcarea lui Bashar al-Assad de la putere.

În 2014, Recep Tayyip Erdogan, pe atunci premierul Turciei, a fost unul dintre puţinii oficiali occidentali care a participat la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Soci. Cu acea ocazie, el s-a întâlnit cu preşedintele Vladimir Putin şi a lăudat legăturile puternice dintre Rusia şi Turcia.

Cei doi şefi de stat se află acum la cuţite în privinţa Siriei şi neînţelegerile lor ameninţă o relaţie energetică importantă: Turcia este cel de-al doilea consumator de gaz natural rusesc. De asemenea, o nouă conductă pe sub Marea Neagră ar fi trebuit să cimenteze această relaţie, dar acum viitorul acesteia este nesigur, arată website-ul Zero Hedge.

Săptămâna trecută, Erdogan a avertizat că, datorită intervenţiei sale militare în Siria, Rusia riscă să piardă un contract în valoare de 20 miliarde de dolari pentru construirea unei centrale nucleare pe coasta Mediteraneană a Turciei. Ankara şi-ar putea achiziţiona gazul din altă parte, a avertizat el.

Aproximativ 75% din energia folosită de Turcia este obţinută din surse externe, Rusia acoperind doar o cincime din consumul energetic al Turciei. Compania Rosatom este programată să înceapă construirea primei centrale nucleare turceşti în 2016 şi cele două ţări sunt de asemenea parteneri într-un proiect pentru un nou gazoduct – Turkish Stream sau TurkStream – care va permite în cele din urmă Rusiei să îşi trimită gazele naturale în inima Europei prin graniţa turco-greacă ocolind Ucraina, cu care se află la cuţite.

Putin consideră că este capabil să strângă mâna Turciei, cel de-al doilea consumator de gaz rusesc, deoarece în septembrie a fost de acord să extindă gazoductul Nord Stream care leagă Rusia direct de Germania.

Gazprom, cel mai mare producător de gaze naturale din lume şi un semnatar al proiectului TurkStream, a anunţat recent că proiectul va fi amânat şi capacitatea acestuia redusă.

Turcia reprezintă cea de-a doua piaţă de desfacere pentru Gazprom, după Germania.

“Putin mizează pe Nord Stream, dar acest pariu este riscant”, a declarat Sijbren de Jong, analist în securitate energetică la Hague Centre for Strategic Studies. “Chiar îşi poate permite Gazprom să supere Turcia şi să renunţe la veniturile din gaze? Greu de crezut”.

Europa primeşte aproximativ o treime din gazul său din Rusia, şi o treime din acel volum trece prin conductele ucrainene. Gazprom urmăreşte să oprească sau cel puţin să reducă tranzitul gazului său prin fosta republică sovietică după ce actualul contract de tranzit expiră în 2019.

Putin a declarat anul trecut că noua rută prin Turcia ar putea ajuta Rusia să realizeze acest obiectiv. După ce discuţiile privind acest proiect au fost suspendate în vară, Gazprom a declarat că legătura din Marea Baltică, care merge direct spre Germania şi care este cunoscută sub numele de Nord Stream-2, este acum o prioritate.

Miza plasată de Putin pe Nord Stream-2 este riscantă deoarece proiectul ar putea înfrunta opoziţia Uniunii Europene, a mai susţinut de Jong. Comisarul UE pentru Energie, Miguel Arias Canete, a declarat săptămâna trecută că legătura riscă să concentreze 80% din importurile de gaze ruseşti ale blocului european pe o singură rută.

Gazprom a declarat marţi că pieţele esenţiale pentru Nord Stream-2 îşi măresc achiziţiile de gaz rusesc. De asemenea, compania a adăugat că exporturile totale de gaz rusesc în Europa au crescut la începutul lunii octombrie cu aproape 36% faţă de anul trecut.

Dacă Erdogan pune capăt proiectului Turkish Stream deoarece Rusia bombardează forţele rebele anti-Assad din Siria, atunci ar fi bine ca Ankara să spere că Moscova şi Teheranul nu vor reuşi să consolideze puterea lui Assad. Dacă vor reuşi atunci nu va exista speranţă nici pentru conducta din Qatar - care trebuie să treacă prin Siria.

În privinţa afirmaţiilor lui Erdogan că, datorită faptului că ţara sa poate obţine gaz din alte surse decât Rusia... Conform datelor recente şi conform mediului geopolitic curent, Ankara este cea care ar trebui să se gândească de două ori înainte să adopte o poziţie prea îndrăzneaţă.