Dincolo de limitele percepţiei ochiului uman

Dincolo de limitele percepţiei ochiului uman
Dincolo de limitele percepţiei ochiului uman (theepochtimes.com)

Universul este plin de mistere care schimbă cunoştinţele noastre actuale. În colecţia ''Dincolo de Ştiinţă'', Epoch Times adună poveşti despre aceste fenomene ciudate cu scopul de a stimula imaginaţia şi de a deschide posibilităţi nevisate până acum. Sunt ele adevărate? Dumneavoastră decideţi.

Noi, oamenii, cu trimişii noştri robotizaţi pe planete îndepărtate, tehnologia noastră nucleară avansată şi capacitatea noastră de a comunica în toată lumea într-o clipă, ne simţim de multe ori stăpânii universului. Cu toate acestea, în jurul nostru există o dimensiune complet ascunsă, pe care de multe ori nu reuşim s-o detectăm. Trăim într-o lume de fenomene invizibile pentru că ochii noştri percep doar spectrul vizibil.

Lumea din jurul nostru este formată din energie: nu o putem vedea sau atinge, dar folosim tehnologia pentru a detecta domeniile energetice ale spectrului invizibil, cum ar fi câmpurile electromagnetice, razele infraroşii şi ultraviolete. Ştim că există reţeaua de Internet wireless, deoarece ne conectăm dispozitivele la aceasta, dar nu o putem vedea cum pătrunde în mediul nostru.

În secolul al XVII-lea, fizicianul şi matematicianul Isaac Newton, în timpul experimentelor sale în domeniul opticii, a folosit pentru prima dată cuvântul spectrum, cuvântul latin pentru "apariţie", pentru a descrie efectul unei prisme ce descompune lumina soarelui în culorile curcubeului. El şi-a dat seama că există fenomene pe care ochii noştri nu le pot detecta.

Păsările şi alte animale pot detecta şi folosi câmpurile electromagnetice ale Pământului pentru a se deplasa şi a vâna. Spre deosebire de ochii animalelor şi insectelor, ochiul uman poate vedea doar anumite lungimi de undă din spectrul radiaţiilor electromagnetice. Există modificări spectaculoase de culoare pe care nu le putem vedea, dar animalele le pot distinge cu uşurinţă.

De exemplu, albinele pot vedea lumina ultravioletă, care le ajută să identifice florile. Mai mult, anul trecut, un studiu al revistei Science a arătat că florile şi albinele pot comunica între ele cu ajutorul bio-electromagnetismului. Într-un mod asemănător, păsările şi alte animale pot capta şi folosi câmpurile electromagnetice ale Pământului pentru a se deplasa şi vâna.

A vedea invizibilul

Animalele sunt experte în a vedea ceea ce este pentru noi invizibil, detectând ceea ce noi nu putem vedea, şi folosesc această capacitate pentru a supravieţui. Folosind percepţia magnetică, multe creaturi văd câmpurile magnetice, pe care se bazează pentru a determina direcţia, altitudinea şi poziţia, permiţându-le să se orienteze şi chiar să migreze. Percepţia magnetică este folosită de păsări, broaşte ţestoase, vulpi şi chiar bacterii.

Într-un studiu, au fost observate vulpi roşii care vânau şoareci, făcând salturi pentru a-i ataca. Spre surpriza oamenilor de ştiinţă, vulpile s-au ajutat de câmpul magnetic al Pământului. Arătând o preferinţă clară, vulpile s-au aruncat asupra prăzii dintr-o direcţie magnetică specifică, aproximativ nord-est, având mai mult succes când atacau din acea direcţie.

S-a arătat, de asemenea, că păsările migratoare, cum ar fi măcăleandrul, pot fi influenţate de "zgomote" electromagnetice emise de om, după cum se subliniază într-un studiu publicat în revista Nature. După ce au capturat măcăleandrul european (European Robin), oamenii de ştiinţă l-au făcut să zboare într-o cuşcă în formă de pâlnie. Atunci când erau expuse la zgomot electromagnetic, păsările îşi pierdeau orientarea, zburând în mai multe direcţii şi nu au mai fost în stare să iasă din pâlnie. Când au fost protejate de ”zgomot” cu o cuşcă Faraday (un conductor metalic de protecţie), busola lor biologică a reînceput să funcţioneze şi au fost capabile să găsească cu uşurinţă ieşirea din pâlnie.

Teama de ultraviolete

Folosind această capacitate care pare oamenilor percepţie extrasenzorială, renii şi alte turme migratoare stau departe de cablurile electrice care traversează terenul. Oamenii de ştiinţă afirmă că, probabil, aceste animale reuşesc să evite cablurile de putere datorită capacităţii lor de a vedea lumina ultravioletă. Deşi nu sunt vizibile pentru oameni, se consideră că animalele pot vedea firele electrice ca benzi lungi de lumină strălucitoare ce clipesc aleatoriu, provocându-le teamă. Nu este surprinzător că stau departe! Această cunoaştere poate fi utilă în viitor pentru a se asigura că migraţia nu este împiedicată sau întreruptă de proiectele ulterioare în acest domeniu.

Percepţia extrasenzorială

Chiar şi unii oameni sunt capabili să perceapă ceea ce de multe ori este ecranat simţurilor noastre.

Se crede că pictorul impresionist Claude Monet, după o intervenţie chirurgicală de cataractă în 1923, a dobândit capacitatea de a distinge culorile spectrului ultraviolet, care a condus la o uşoară schimbare în picturile sale. Se spune că, după operaţie, nuferii din picturile sale ar avea o tentă albastră: percepţia sa asupra lumii le-a dat o tentă de albastru.

Concetta Antico este o artistă australiană cu un genotip rar, responsabil de vederea tetracromatică. Ea are un al patrulea tip de receptor în ochi, care îi permite să vadă cu 99 de milioane de culori mai mult decât ceilalţi oameni.

Arta sa emoţionantă şi plină de culoare demonstrează gama vizuală cu ajutorul căreia poate bucura lumea.

Citirea aurei

Desigur, sunt cei care spun că ei pot vedea energia radiată de oameni, cunoscută sub numele de aură. Concept antic legat adesea de spiritualitate, se crede că aura este câmpul radiaţiilor luminoase din jurul unei persoane. Ideea de aură şi percepţia sa întâlneşte mult scepticism, şi se susţine ideea că oamenii pot percepe aura ca urmare a efectelor din propriul lor creier, cauzate de epilepsie, migrene sau sinestezie.

"Fotografia Kirilian" aduce dovezi care susţin percepţia aurei. Aceasta este o tehnică ce captează imaginile descărcărilor electrice ale unui obiect. Această imagine impresionantă arată ceea ce mulţi numesc aură.

Pe măsură ce ştiinţa şi tehnologia progresează, ochii noştri sunt deschişi în mai multe feluri către lumea uimitoare dar invizibilă ochilor noştri, dar pentru care rămânem în continuare orbi.

Articolul în engleză: What Our Human Eyes Don’t Show Us

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Știință