Despre Trump, Xi Jinping şi politica ‘unei singure Chine’

În timpul mult-discutatei convorbiri între liderii celor două mari puteri ale momentului, Donald Trump a creat un spaţiu pentru negocieri viitoare, permiţând omologului său chinez Xi Jinping să se poată concentra pe problemele interne, presante.
Preşedintele american Donald Trump (dr) şi omologul său chinez Xi Jinping.
Preşedintele american Donald Trump (dr) şi omologul său chinez Xi Jinping. (Captură Foto)

Relaţia bilaterală dintre SUA şi China, primele două economii ale lumii, este pe drept considerată ca fiind cea mai importantă din lume. Astfel, mulţi şi-au ţinut respiraţia când, înainte de investirea sa, preşedintele american Donald Trump a părut să adopte o poziţie combativă faţă de regimul chinez.

Trump a încălcat pentru prima dată protocolul diplomatic tradiţional prin acceptarea unui apel telefonic de felicitare din partea preşedintei taiwaneze Tsai Ing-wen. Ulterior, Trump a declarat că politica unei “singure Chine” devine negociabilă în cazul unui război comercial între SUA şi China.

Câteva personaje americane cu o atitudine mai bătăioasă în ceea ce priveşte China – inclusiv economistul Peter Navarro şi finanţatorul Wilbur Ross – au fost numiţi în poziţii economice şi comerciale cheie. Rex Tillerson, secretarul de stat american, a declarat şi el Senatului că SUA trebuie “să trimită Chinei un mesaj clar că, în primul rând, construirea de insule [artificiale] trebuie oprită şi, în al doilea rând, accesul Chinei la acele insule nu va mai fi permis”.

Dar când Trump şi omologul său chinez Xi Jinping au discutat în cadrul primei lor convorbiri telefonice în 9 februarie, liderul american a părut să evite controversele şi confruntarea.

Într-o convorbire telefonică “extrem de cordială”, preşedintele Trump “a fost de acord, la cererea preşedintelui Xi, să onoreze politica ‘unei singure Chine’”, arată o declaraţie publicată de Casa Albă.

Limbajul folosit în declaraţie sugerează că a fost încheiat un fel de înţelegere între Trump şi Xi, susţin analiştii. Trump însuşi a lăsat un spaţiu amplu pentru negocieri viitoare, în timp ce Xi Jinping va continua probabil să se concentreze pe probleme interne presante.

J. Michael Cole de la China Policy Institute, care aparţine de Universitatea din Nottingham, a publicat în ziarul Taiwan Sentinel, unde este redactor şef, următoarea afirmaţie ambiguă: “ar trebui să fie suficient să mulţumeşti Beijingul, în timp ce asiguri Taipeiul că Washingtonul nu are nicio intenţie să îşi modifice poziţia sa oficială”.

Politica unei “singure Chinei”, în ceea ce priveşte SUA, se referă la ruperea relaţiilor sale diplomatice oficiale cu Taiwanul în 1979 şi la recunoaşterea Republicii Populare a Chinei drept unic stăpân al Chinei şi Taiwanului. Această politică a unei “singure Chine” este un stâlp al relaţiilor SUA-China în forma în care sunt concepute în prezent.

Regimul comunist chinez şi guvernul democratic taiwanez susţin de asemenea că există o singură Chină, dar ele nu cad de acord asupra actorului care ar trebui să îşi asume rolul conducător.

“Politica ‘unei singure Chine’ implică faptul că SUA recunoaşte poziţia Beijingului”, a scris Cole într-o notă către ziarul Epoch Times, adăugând că nu înseamnă că SUA este de acord cu acea politică sau că este blocată într-o anumită poziţie.

El a adăugat că SUA este “prin urmare, liberă să decidă ce înseamnă pentru ea politica ‘unei singure Chine’ şi ce anume este permisibil în cadrul ei”.

Ming Chu-cheng, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Naţională din Taiwan, a notat de asemenea că declaraţia a fost vagă şi că o confirmare de către Trump a unei “singure Chine” la cererea lui Xi ar putea fi înţeleasă în două moduri.

În primul rând, deoarece Trump a declarat că va considera toate politicile SUA-China negociabile până când Beijingul va aplica reforme în privinţa yuanului şi a practicilor sale comerciale, “s-ar putea ca regimul chinez să fi făcut unele concesii” înainte ca acea discuţie telefonică să fi avut loc. Concesiile ar putea fi ţinute pentru moment secrete pentru a nu leza imaginea lui Xi Jinping.

Dimpotrivă, dacă Trump ar fi fost de acord pur şi simplu să discute cu Xi Jinping fără să ceară şi să primească unele concesii, atunci China ar putea presupune că liderul american va fi uşor de hărţuit sau ameninţat. Acela ar fi cel mai rău scenariu, a precizat Ming.

Din poziţia lui Xi Jinping, dacă Trump nu îl presează foarte puternic în privinţa politicii “unei singure Chine”, liderul comunist chinez îşi poate concentra eforturile pe eliminarea facţiunii politice rivale ce este loială fostului lider chinez Jiang Zemin şi pe consolidarea propriei autorităţi.

Ming consideră că SUA l-a susţinut în tăcut pe Xi Jinping de-a lungul anilor, şi că Donald Trump ar putea, în semn de onorare a politicii “unei singure Chine”, să revină la status quo-ul actual.

O consecinţă a acestui lucru, a adăugat Ming, ar putea fi faptul că “Xi Jinping va avea mai mult spaţiu de manevră” pentru a continua procesul său de centralizare politică.

***

Declaraţiile lui Trump asupra politicii “unei singure Chine”

2 decembrie 2016 – Trump discută prin telefon cu preşedinta taiwaneză Tsai Ing-wen, încălcând patru decenii de protocol. Este pentru prima dată din 1979 când un preşedinte sau preşedinte ales american a discutat public cu un lider taiwanez. În acel an, Washingtonul a suspendat relaţiile diplomatice cu Taiwanul şi le-a întărit pe cele cu Beijingul. “Preşedinta Taiwanului m-a sunat astăzi pentru a mă felicita pentru câştigarea alegerilor”, a scris Trump pe Twitter. Ministrul chinez de externe, Wang Yi, acuză guvernul lui Tsai că recurge la un “şiretlic”, fără a-l critica în mod direct pe Trump.

4 decembrie 2016 — Înfruntând critici pentru convorbirea telefonică cu Tsai, Trump reacţionează pe Twitter. “Ne-a întrebat China dacă este în regulă să îşi devalorizeze moneda (îngreunând posibilitatea de competiţie a companiilor noastre pe piaţă), să impună taxe mari pentru produsele noastre care ajung în ţara lor (SUA nu le taxează pe ale lor), sau să construiască un complex militar masiv în mijlocul Mării Chinei de Sud?”, a scris el în două mesaje separate pe Twitter. “Nu cred!” Un purtător de cuvânt al Ministerului chinez de Externe a declarat că Beijingul “nu comentează în privinţa personalităţii” lui Trump ci în privinţa politicilor sale în timpul mandatului său.

11 decembrie 2016 – Trump sugerează că va folosi statutul Taiwanului ca pe o monedă de schimb. “Nu stiu de ce trebuie să fim legaţi de o politică a ‘unei singure Chine’ dacă nu avem un acord cu China în privinţa altor lucruri, inclusiv comerţul”, a declarat el pentru Fox News Sunday. Beijingul a răspuns dur. Geng Shuang, purtător de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, i-a cerut lui Trump să “înţeleagă seriozitatea problemei taiwaneze”. În acelaşi timp, ministrul chinez de externe Wang Yi a declarat că “orice putere a lumii” ce ameninţă interesele esenţiale ale Chinei “îşi va rupe propriile picioare în timp ce încearcă să ridice o piatră”.

13 ianuarie 2017 – Trump declarat pentru Wall Street Journal: “Totul este în decurs de negociere, inclusiv politica ‘unei singure Chine’”. Ministerul chinez de Externe, în schimb, a precizat că Taiwanul nu este negociabil. Mass media de stat, total controlată de guvernul comunist chinez, a publicat două editoriale în limba engleză care l-au condamnat pe Trump. Unul dintre editoriale, publicat de China Daily, a susţinut că preşedintele american “se joacă cu focul”.

8 februarie 2017 – Casa Albă anunţă că Trump i-a trimis omologului său chinez, Xi Jinping, o scrisoare în care a transmis urări cu ocazia Anului Nou Chinezesc. Deşi el a trimis scrisoarea la peste o săptămână după sărbătoarea din 28 ianuarie, China a răspuns cu laude şi a respins sugestiile care afirmau că momentul a fost ales neglijent. “Cu toţii stiu că, de când preşedintele Trump şi-a început mandatul, China şi SUA au avut contacte strânse”, a precizat Lu Kang, purtător de cuvânt al Ministerului chinez de Externe.

9 februarie 2017 – Casa Albă susţine că Trump şi Xi au discutat prin telefon şi că liderul american “a fost de acord, la cererea preşedintelui Xi, să onoreze politica ‘unei singure Chine’”.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Opinii