Comandantul lagărului de la Periprava, condamnat la 20 de ani de închisoare

Acuzat că a făcut din colonia de muncă de la Periprava un centru de exterminare a deţinuţilor politici, Ioan Ficior, cel de al doilea torţionar trimis în judecată în cei 26 de ani de la căderea comunismului, a fost condamnat miercuri la 20 de ani de închisoare.
Colacii de sârmă ghimpată ai crimelor comunismului ţin poporul român legat
Colacii de sârmă ghimpată ai crimelor comunismului ţin poporul român legat (NOEL CELIS / AFP / Getty Images)

Ioan Ficior, fostul comandant al coloniei de muncă de la Periprava - "Iadul din Paradis", cum a fost denumită Periprava în Memorialul Durerii - a fost condamnat miercuri la 20 de ani de închisoare, pentru infracţiuni contra umanităţii. Sentinţa, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, nu este definitivă şi poate fi atacată cu apel la Înalta Curte.

La ultimul termen, procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au cerut o pedeapsă de 25 de ani de închisoare pentru fostul comandant de lagăr, în timp ce avocaţii acestuia au încercat să convingă instanţa că Ficior n-a făcut decât să respecte regulamentele şi că faptele s-ar fi prescris.

Fiat Justitia

"Asistând la condamnarea torţionarilor, unul câte unul, asistăm treptat la un proces de justiţie în ţara românească. Este important, chiar dacă este extrem de târziu, ca acest lucru să se întâmple. Criminalii să fi judecaţi şi pedepsiţi pentru crimele comise, iar victimele să poată duce în continuare, după acest moment, o viaţă cât mai aproape de normal. Pentru că nu poţi să spui că timp de 25 de ani oamenii care au suferit din cauza persecuţiei politice au dus o viaţă normală, ştiind că torţionarii lor dorm liniştiţi, au pensii mari şi îşi văd de vieţile lor nederanjaţi de nimeni", a comentat medicul Camelia Doru, preşedinte al Fundaţiei ICAR, organizaţie înfiinţată pentru a oferi asistenţă victimelor torturii din rândul foştilor deţinuţi politici, sentinţa pronunţată in procesul lui Ficior.

Martoră în procesul fostului comandant, Camelia Doru, a cărei fundaţie a acordat de ani de zile îngrijire supravieţuitorilor închisorilor comuniste, consideră că procesul lui Ficior, la fel ca şi cel al lui Vişinescu sunt acte de justiţie absolut necesare, însă nu şi suficiente.

"Mi se pare un proces de dreptate absolut necesar chiar dacă este venit târziu. Din punct de vedere moral cred că este în afara oricărei discuţii că era necesar. Este absolut necesar ca absolut toţi cei (vinovaţi) care mai sunt în viaţă să fie chemaţi în justiţie şi să răspundă pentru faptele lor, mi se pare normal ca victimele să obţină reparaţii pentru răul care li s-a făcut, căci face parte din procesul justiţiei.

Eu sunt nemulţumită că ne oprim doar la acest nivel pentru că aceşti indivizi torţionari au fost doar uneltele prin care s-a pus în aplicare o politică represivă, care însă a fost gândită, a fost o strategie a sistemului care a avut nişte creiere în spate. Mi-ar fi plăcut foarte mult ca şi aceşti indivizi să apară în faţa legii. În mod normal, tot acest lanţ al represiunii trebuia analizat, trebuiau identificaţi cei vinovaţi şi aduşi în faţa legii. Nu stiu în ce măsură acest lucru o să se întâmple. Avem o mare problemă, acţionăm cu ceasul care ticăie lângă noi, şi de o parte (victime) şi de alta (torţionari), oamenii dispar biologic!'" a adăugat Camelia Doru.

Acuzaţiile ce i se aduc lui Ficior

Fostul comandant al lagărului de la Periprava a fost trimis în judecată pe 18 august 2014, acuzaţia iniţială fiind cea de genocid. Ulterior, acuzaţia a fost schimbată în crime împotriva umanităţii pentru ca, la termenul anterior (18 martie a.c.), procuroarea, aplicând legea cea mai favorabilă, să ceară o nouă încadrare, respectiv tratamente neomenoase, conform art 358 din Codul Penal din 1968.

Trimiterea în judecată a lui Ficior a avut loc în urma unor investigaţii făcute de IICCMER care indică faptul că, în perioada în care acesta a condus Colonia de muncă de la Periprava (potrivit avocaţilor lui Ficior, acesta a fost iniţial locţiitor de comandant şi abia din 1960 comandant), respectiv în perioada 1958-1963, deţinuţii politici au fost supuşi unui regim de detenţie extrem de sever, fiind înfometaţi şi bătuţi, 103 dintre ei pierzându-şi viaţa.

Toţi cei 103 deţinuţi fuseseră condamnaţi pentru delicte politice. Cele mai multe decese, respectiv 54, au fost înregistrate pentru grupa de vârstă 50-59 de ani. Cel mai tânăr decedat avea 19 ani, iar cel mai în vârstă, 71 de ani. Există 50 de persoane care au supravieţuit după ce au fost închise în Colonia de muncă de la Periprava. Dintre acestea, 21 foşti deţinuţi politici au dat declaraţii în legătură cu regimul de teroare şi exterminare instituit de Ficior.

Recomandăm şi: Comandantul "Iadului din paradis" în faţa magistraţilor. Procesul lui Ficior, ajuns la ultimul termen

Practic, deţinuţii de la Colonia Periprava erau puşi să muncească în condiţii extrem de grele, indiferent dacă erau inapţi sau bolnavi şi nu erau echipaţi corespunzător pentru muncile efectuate, deşi erau obligaţi să suporte condiţii meteorologice extreme. Aceştia erau obligaţi să depăşească norma de muncă cu orice preţ şi erau pedepsiţi crunt pentru nesupunere. Printre pedepsele aplicate se numără: izolarea (carceră), alergarea deţinuţilor cu calul şi bătăi crunte primite cu ciomagul.

Regimul de exterminare de la Periprava

Foametea - se auzeau deţinuţii cum mestecau în gol, în vis, de foame.

Mărturia lui Tomici Gheorghe

Toată lumea suferea de foame, iar seara când făceam de planton (fiecare deţinut pe rând) se auzeau deţinuţii cum mestecau în gol, în vis, de foame.

Mărturia lui Mokar Ianoş

Îmi aduc aminte că () într-o zi ploioasă în care nu am fost scoşi la muncă, am avut curiozitatea împreună cu Dode Anatolie să mergem să vedem barăcile în care erau deţinuţii politici inapţi şi distrofici, ne-am speriat deoarece în interior erau oameni foarte slabi, parcă ar fi fost schelete care abia mai puteau vorbi şi care ne cereau apă.

Mărturia lui Voicu Dumitru

Cât am stat 6 luni la Periprava eu nu am văzut carne niciodată în mâncare. De foame, mâncam rădăcini de papură, iar o dată am mâncat o iarbă care semăna cu pătrunjelul. (...) De asemenea, tot de foame am mâncat o dată ouă de şopârlă sau de şarpe.

Mărturia lui Tranculov Ioan

Raţia zilnică era 200 gr. de pâine pentru că ieşeam la muncă, iar dacă nu ieşeam la muncă doar 100 gr. de pâine şi 400 gr. de turtoi, mai primeam în general varză cu arpacaş, iar când ni se dădea carne erau capete ori picioare de cai, iar după ce mâncam, în colonie era epidemie de diaree. Arăt că toată perioada am suferit de foame.

Condiţiile de "cazare" şi muncă - Era sfârşitul lunii februarie. I-a legat cu mâinile la spate cu sârmă ghimpată, cu apă până la genunchi

Mărturia lui Bjoza Octav

În cadrul coloniei noastre existau şi 3 adventişti care din motive religioase nu puteau munci sâmbătă, însă Ficior i-a obligat să muncească (). Cei 3 au refuzat să muncească chiar dacă fuseseră la locul de muncă. Era sfârşitul lunii februarie 1961, lângă locul unde munceam, la nici 10 m era un canal cu apă, în care apa era până la genunchi şi apă îngheţată. I-a legat cu mâinile la spate cu sârmă ghimpată, cu apă până la genunchi şi îi punea să se uite cu ochii deschişi la soare, dacă coborau privirea erau bătuţi. Au fost ţinuţi aşa pe toată perioada pe care noi am muncit. Acest lucru s-a făcut din ordinul lui Ficior.

Mărturia lui Caroli Ioan

Dormeam pe bac 80 de deţinuţi într-o cameră şi din cauza frigului, de la atâtea persoane, mai exact de la respiraţia acestora se făcea condens şi cei de deasupra se trezeau uzi dimineaţa, motiv pentru care trebuia să facem cu rândul la dormitul de sus. Camera avea în jur de 96-100 mp, după aprecierea mea.

Am văzut cu proprii mei ochi cum erau strânse cadavrele celor care mureau zilnic. Fiecare cadavru era înfăşurat într-o rogojină de stuf de aproximativ 2 metri fiind legat cu sârmă la cap şi la picioare, cadavrul era străpuns cu o bară metalică pentru a se asigura că este mort, după care li se prindea o greutate de beton şi erau aruncaţi în Dunăre.

Asistenţa medicală - sublimă dar inexistentă

Mărturia lui Avieriţei Gherasim

Nu existau medicamente în colonii. Îmi amintesc de un episod din vara anului 1959 când mai mulţi deţinuţi s-au îmbolnăvit de dizenterie, nu am primit medicamente.

Mărturia lui Caroli Ioan

Cazuri de îmbolnăviri au fost, personal îmbolnăvindu-mă de dizenterie din cauza apei murdare. Nu am primit niciun fel de tratament pentru dizenterie.

Mărturia lui Tranculov Ioan

Nu se dădeau medicamente în colonie, eu nu am văzut personal medici, iar cei care aveau probleme medicale erau lăsaţi să moară.

Carcera - Am fost ţinut de mai multe ori la carceră, legat de mâini şi de picioare cu lanţuri, fără hrană

Mărturia lui Stanca Teodor

În perioada de izolare, 2 zile nu ne dădeau mâncare, decât apă, iar a treia zi, ne dădea masa obişnuită, iar asta se repeta în funcţie de câte zile de izolare primisem. Au existat cazuri în care izolarea a durat şi o lună de zile.

Mărturia lui Dunca Gavrilă

Menţionez că am fost ţinut de mai multe ori la carceră, legat de mâini şi de picioare cu lanţuri, fără hrană 24 de ore. Aceste sancţiuni cu carceră mi-au fost aplicate de către comandant.

Mărturia lui Caroli Ioan

Eu personal am fost la izolare pe o durată de 3 zile, întrucât am întârziat puţin când trebuia să ieşim la muncă. În aceste 3 zile am primit doar puţină apă călduţă cu sare, neprimind niciun fel de hrană.

Violenţa fizică - Întreg grupul meu de deţinuţi politici au fost bătuţi cu ranga de metal la picioare

Mărturia lui Anusievici Ion

Am fost sancţionat cu bătaia şi izolarea, deoarece am fost prins că am mâncat porumb crud care trebuia cules. Întreg grupul meu de 21 deţinuţi politici, toţi au fost bătuţi cu ranga de metal la picioare.

Mărturia lui Ghetman Ştefan

Stiu că se aplicau bătăi deţinuţilor (). Bătăile se aplicau celor care nu executau ordinele caraliilor. Cea mai cruntă bătaie a avut loc în luna august 1959 când de faţă a fost şi comandantul coloniei de muncă, ceilalţi deţinuţi spunând că este chiar Ficior I. care ne-a spus la sfârşitul zilei de muncă că ar şti că mâncăm porumbul crud din viitoarea recoltă, deţinuţii i-au răspuns că mâncam de foame, comandantul ne-a spus că nu vom păţi nimic însă fiecare să recunoască câţi porumbi am mâncat. Fiecare a declarat cât a mâncat, eu datorită problemelor medicale cu stomacul nu am putut mânca, iar toţi care au recunoscut că au mâncat porumb au primit bătaie la tălpi cu ranga pentru fiecare porumb o lovitură. Îmi amintesc că cea mai cruntă bătaie a primit-o un deţinut politic pe nume Cosor care a recunoscut că a mâncat 14 porumbi, însă după 11 lovituri a leşinat. Comandantul era de faţă în timp ce gardienii aplicau sancţiunile cu bătaia, cuantumul sancţiunilor fiind stabilit de comandant.

Mărturia lui Tranculov Ioan

Arăt că comandantul era cel mai de temut iar atunci când trecea prin colonie nu aveai voie să te uiţi la el, cei care o făceau erau loviţi.

Mărturia lui Bjoza Octav

Ficior a trecut în spatele celui care nu reuşise să mănânce tot arpagicul şi i-a tras un pumn în tâmplă, omul s-a prăbuşit pe o parte şi Ficior l-a lovit numai în cap şi numai cu cizma, astfel încât luni de zile s-au cunoscut urmele loviturilor primite.

Nu este de mirare că toate aceste tratamente au dus la moartea a 103 deţinuţi. Multe dintre cadavre n-au avut parte de un mormânt la care familia să aprindă o lumânare pentru sufletul celor duşi.

Mărturia lui Mokar Ianoş

Arăt că am văzut cu proprii mei ochi cum erau strânse cadavrele celor care mureau zilnic, aproximativ 5-6 deţinuţi politici, în special cei distrofici şi inapţi, în faţa corpului de gardă unde fiecare cadavru era înfăşurat într-o rogojină de stuf de aproximativ 2 metri fiind legat cu sârmă la cap şi la picioare, cadavrul era străpuns cu o bară metalică pentru a se asigura că este mort, după care li se prindea o greutate de beton şi erau aruncaţi în Dunăre.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Interne