Chinezii pleacă, asediul rămâne

Miliţie chineză în Piaţa Tiananmen, Beijing
Miliţie chineză în Piaţa Tiananmen, Beijing (Lintao Zhang / Getty Images)

De când cu Summitul chinez în România, Bucureştiul arată ca sub asediu. Nu e vorba doar de echipajele de poliţie prezente pe unde vrei şi nu vrei, de elicopterele care au brăzdat cerul Bucureştiului la un moment dat.

E vorba despre ceva mai subtil, ceva ascuns prin toate propoziţiile care încep sau se termină cu “relaţiile de colaborare cu ţara prietenă”, cu toată seria sinonimică aferentă, rămasă de la răposatul de tristă amintire şi până la urmaşul său pe linie de partid, care bravează ca Fata Babei din poveste, că a înhăţat cufărul cel frumos, ignorând cu bună ştiinţă lighioanele dinăuntru.

Calculul greşit al premierului e că lighioanele din cufăr nu-l vor sfâşia pe el. Că el poate doar să-şi frece palmele fericit, cu gândul la “miliardele Chinei”. Dar, “comoara care vine din China” nu vine niciodată singură şi nu poţi şti cum loveşte. Ponta nu ştie istoria mai veche ca să priceapă rolul calului troian la tine în cetate. Şi nici istoria recentă, ca să pună în context întâlnirea dintre Ceauşescu şi Mao, cu ocazia celebrei vizite din 71, în China, când delirul paranoic al lui Ceauşescu a început să stârnească ura oamenilor şi a securiştilor săi, deopotrivă.

Invidios pe un cult nemaivăzut al personalităţii de care se bucura Mao, Ceauşescu s-a întors din China cu gânduri organizatorice - a forţat toată suflarea, pionieri, şoimi ai patriei, muncitori, intelectuali, să-l adore. Ca urmare, în final, “cel mai iubit fiu al poporului”, care transformase ţara într-o închisoare iar oamenii în nişte umbre flămânde, înfrigurate şi fără conştiinţă, a murit mai rău decât un câine părăsit. Ca şi răposatul, şeful guvernului e tentat de acelaşi lucru: modelul chinez.

Modelul chinez înseamnă Tiananmen

Victor Ponta face ceva şi mai rău. Deschide uşa larg “modelului” să ne intre în ţară.

Totul e făcut să pară un “proiect de succes“ în cadrul acestor “relaţii speciale”. Un deputat PNL spunea deunăzi, la B1, pe când se comenta refuzul acreditării Epoch Times România la Parlament, că, “dacă importăm jucăriile din China nu importăm şi Tiananmenul”.

Ba exact asta importăm. Odată cu produsele contrafăcute şi contaminate importăm şantaj economic, evaziune fiscală, preţuri de dumping. Importăm toate nelegiuirile guvernului chinez împotriva miilor de oameni nevinovaţi, condamnaţi fără motiv real la muncă silnică în lagăre de muncă forţată, fără hrană şi somn. Mai importăm cadavre plastinate şi jaf de organe recoltate pe viu de la prizonieri de conştiinţă.

Importăm toate nelegiuirile guvernului chinez împotriva miilor de oameni nevinovaţi, condamnaţi fără motiv real la muncă silnică în lagăre de muncă forţată, fără hrană şi somn. Mai importăm cadavre plastinate şi jaf de organe recoltate pe viu de la prizonieri de conştiinţă.

Contează toate acestea în numele eternei prietenii româno-chineze? Nu contează când eşti plămadit din acelaşi aluat. Nici la Ceauşescu n-a contat că pe vremea Revoluţiei Culturale a lui Mao, oamenii au ajuns, de foame, să se mănânce între ei, la propriu, să se denunţe de frică soţii între ei, copiii şi părinţii între ei, şi că “ilustrul” Mao, care ura tot ce are China mai frumos (cultura sa milenară) spunea că, din când în când e nevoie de câte o revoluţie sângeroasă. Fară alt motiv decât acela ca nimeni să nu uite cine e stăpânul (“Partidul e în toate”).

E drept, de-a lungul anilor, Partidul şi-a mai schimbat părul. Poate lua orice formă doreşte. Dar năravul a rămas. Poate vorbi despre democraţie, poate îmbrăca pielea capitalismului, dar natura sa e aceeaşi - violentă şi criminală. Instigatoare şi psihologică. Mai soft, dacă vremurile o cer, dar tot criminală. Iar UE ştie asta. S-a săturat să mai înghită pe nemestecate tot gunoiul oferit de China, pe toate canalele. Placa cu “avantajele financiare” de pe urma “colaborării” cu prietenul chinez nu mai ţine. Banii chinezi aduc constrângeri şi compromisuri cu care nu vrei să te legi. În nici un caz nu poţi flutura nătâng că ei sunt “comoara” care poate salva ceva.

Cutia chineză a Pandorei deschisă “strategic”

În '90, aceeaşi oameni care instigau lumea să strige că “noi nu ne vindem ţara“ semnează protocoale cu chinezii, îi fac acţionari majoritari la Cernavodă. Premierul Ponta a plecat în China astă vară în căutare de parteneriat strategic acolo. Nu doar că n-a dat socoteală nimănui în ce calitate a făcut el asta (doar nu e şef de stat), dar despre ce parteneriat cu China ar putea fi vorba când România are parteneriat strategic cu NATO? Are nevoie de chinezi să verifice dacă instalaţiile de la Deveselu făcute de americanii merg bine?

UE a încercat să tragă un semnal de alarmă României să nu deschidă cutia Pandorei. Dar “prietenia” între “cele două ţări şi popoare“ are o istorie veche. În treacăt amintesc că socrul deţinutului Năstase, Angelo Miculescu, era ambasador în China, pe vremea lui Ceauşescu.

În condiţiile în care tribunale europene condamnă oficiali de la conducerea Chinei pentru genocid, guvernul lor arborează steagul Chinei în Parlament.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii