Ponta inaugurează o nouă oficină a spionajului chinez – la Bucureşti

Victor Ponta, alături de fosta ambasadoare a Chinei, Huo Yuzhen, la inaugurarea Institutului Confucius Bucureşti, 22 noiembrie 2013
Victor Ponta, alături de fosta ambasadoare a Chinei, Huo Yuzhen, la inaugurarea Institutului Confucius Bucureşti, 22 noiembrie 2013 (Epoch Times România)

Vineri, cu câteva zile înaintea sosirii delegaţiei chineze, în fruntea căreia se va afla noul premier chinez Li Keqiang, Victor Ponta participă la inaugurarea unui Institut Confucius la Bucureşti.

Institutele Confucius sunt entităţi publice, non-profit dar aparţin de guvernul Republicii Populare Chineze, mai precis de o ramură a Ministerului Educaţiei, numită Hanban. Misiunea lor oficială este de a promova “cultura şi limba chineză” şi de a facilita schimburi culturale.

Sub limbajul de lemn se ascunde însă o întreagă reţea al cărui scop principal este spălarea imaginii Chinei în străinătate, un grup masiv de lobby al Partidului Comunist şi o redutabilă maşină de avansare a soft power-ului chinez, precum şi crearea unei reţele de viitori pioni, recrutaţi din străinătate, care să avanseze subtil politica şi interesele Chinei Comuniste şi care să denigreze şi să ostracizeze profesional (mai ales în mediul academic) pe oricine îşi permite păreri critice faţă de regimul comunist în general, şi despre cel chinez în special.

Ca toate lucrurile create de Partidul Comunist, multe aspecte ale acestor Institute sunt înşelătoare, începând cu denumirea. Institutele Confucius sunt uneori asemănate cu Alliance Francaise sau Institutele Goethe, Cervantes, etc. Dar spre deosebire de acestea, Institutele Confucius nu sunt independente, şi de cele mai multe ori nici nu ocupă propriul sediu. În majoritatea cazurilor sunt localizate în sânul unor universităţi prestigioase peste tot prin lume şi comandate prin Ministerul Educaţiei, direct de Frontul (sic!) Unit al Muncii care se află în subordinea Partidului Comunist Chinez. De fapt preşedintele Institutelor Confucius între 2002 şi 2007, Liu Yandong, era unui dintre secretarii Frontului Unit al Muncii.

Frontul Unit al Muncii se ocupa, în timpul Revoluţiei Proletariatului cu subjugarea, cooptarea şi controlarea celorlalte partide, devenind după aceea o organizaţie umbrelă pentru grupuri sindicale şi aşa-zis partide. Scopul Frontului, după câştigarea puterii de către Partidul Comunist, este de a da o aparenţă democratică dictaturii Partidului Comunist în China.

Li Changchun, unul dintre membrii Politburo, a fost citat de Economist spunând că “un important rol [al Institutelor Confucius, n.r.] este de a construi propaganda peste hotare”.

O caracatiţă cu buzunare extrem de adânci

Primele Institute Confucius (numele unui filozof al antichităţii chineze, care, apropos, în timpul Revoluţiei Culturale a fost declarat duşman al clasei proletare) au fost deschise în Coreea de Sud în 2004. De atunci a apărut un număr uluitor – 400 de Institute Confucius şi 500 de Programe Confucius în întreaga lume.

Planul guvernului chinez, conform declaraţiei unui oficial al Hanban, este de a deschide 1.000 de institute în întreaga lume până în 2020.

După calculele agenţiei de ştiri Xinhua, aparţinând regimului comunist, un Institut Confucius este deschis undeva în lume la fiecare trei zile.

Cu toate acestea, aparenţa respectabilă este pusă la îndoială de o serie de analişti.

Jing Chu, un scriitor independent din provincia Guangxi a declarat pentru Epoch Times:

„Institutele Confucius au o caracteristică majoră, şi anume că susţin dictatura. Însă modul în care fac acest lucru poate fi extrem de înşelător”.

“Fiecare Institut Confucius primeşte fonduri în valoare de milioane de USD de la regimul chinez, iar intenţia Partidului este de a-l folosi pentru a răspândi cultura comunistă oriunde în lume. Acesta este pe scurt planul Partidului Comunist. Mai rău este că Fondarea Institutelor Confucius creează oportunităţi pentru corupţie, permiţând speculanţilor din străinătate să profite de banii regimului, care provin din taxele plătite de popor”.

Conform lui Fabrice De Pierrebourg şi Michel Juneau-Katsuya, mai multe persoane care deţin funcţii de conducere în cadrul Institutelor Confucius şi-au început cariera lucrând în agenţiile de spionaj ale guvernului chinez, sau în cadrul Frontului Unit al Muncii.

Aceste agenţii sunt responsabile de multe activităţi care se desfăşoară pe teritoriului altor ţări, inclusiv propaganda, monitorizarea şi controlul studenţilor chinezi în străinătate, recrutarea de agenţi chinezi din cadrul diasporei chineze şi a străinilor, cât şi operaţiuni şi programe clandestine.

În România - a doua caracatiţă, acelaşi stăpân

În România Institutele Confucius nu sunt decât o parte a reţelei de influenţă a agenţilor acoperiţi ai Chinei.

Sub ochiul adormit de prea multă bunăstare al SRI, în România în ultimul deceniu a înflorit aşa numita Casă Româno-Chineză, o asociaţie umbrelă cu scopuri neclare, reunind mai multe ONG-uri care au drept scop întărirea relaţiilor bilaterale româno-chineze.

Casa Româno-Chineză se mândreşte cu centre în fiecare judeţ şi cu o listă impresionantă de membri marcanţi ai societăţii româneşti, pe care a reuşit să-i racoleze şi al căror nume se află pe site-ul organizaţiei.

Unele state închid Institute Confucius

Din cauza agresivităţii propagandistice si caracterului ilicit al operaţiunilor Institutelor Confucius, mai multe ţări au decis să restrângă activitatea acestora. Notabil, Ministrul de Exerne indian s-a opus deschiderii Institutelor Confucius în cadrul universităţilor, declarând că acestea “nu sunt decât planurile Chinei de a-şi răspândi soft power-ul”. Guvernul Japoniei are şi el rezerve mari în acest sens.

Scandal legat de spionaj chinez în Canada

Cel mai mare scandal legat de spionajul chinez s-a produs în Canada în 2010, cu ocazia vizitei liderului comunist Hu Jintao la Ottawa. În preziua sosirii lui Hu Jintao, Richard Fadden, şeful agenţiei CSIS de spionaj şi contraspionaj canadiene, a declarat public (Ottawa Citizen) că numeroşi politicieni canadieni se află pe statele de plată ale unor puteri străine, menţionând numele Chinei.

Canada a refuzat deschiderea de institute Confucius în Manitoba şi la University of British Columbia şi a închis Institutul Confucius afiliat pe lângă Universitatea MacMaster din Hamliton.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Interne