Cea mai mare creştere din Europa la transplanturi, în România

Până la data de 1 mai, au fost realizate anul acesta în România peste 50 de transplanturi cu organe de la donatori în moarte cerebrală, în condiţiile în care în 2012 au fost înregistrate în total 65 de astfel de intervenţii. În 2013 a avut loc şi premiera a 17 operaţii realizate în 24 de ore, dar şi cea mai mare creştere din Europa.

"Relevant este numărul recoltărilor de la donatori în moarte cerebrală, care, de la 65 în tot anul 2012, este anul acesta, în perioada 1 ianuarie -1 mai deja de 51. Pe fondul acestei creşteri a numărului de donatori în moarte cerebrală, în România au avut loc o serie de premiere: opt transplanturi de rinichi în 24 de ore la Cluj, cinci transplanturi de ficat în 24 de ore la Bucureşti, patru transplanturi de cornee în 24 de ore la Bucureşti", a precizat recent medicul Victor Zotă, coordonator în Programul Naţional de Transplant.

După nominalizarea coordonatorilor de transplant şi a responsabililor cu identificarea şi menţinerea donatorilor în moarte cerebrală, nu mai puţin de 32 de noi spitale au fost implicate în 2013 în program, a mai afirmat medicul Victor Zotă.

Printre aceste spitale se numără centre noi la Deva, Constanţa, Brăila, Botoşani, Vaslui, Tulcea şi spitale precum Spitalul Universitar de Urgenţă şi Spitalul Elias din Capitală.

Câteva mii de români, în aşteptarea unui transplant

În România există aproximativ 2.500 de persoane care trăiesc datorită transplantului, iar numele altor câteva mii se află pe lista de aşteptare. Situaţia are drept cauză numărul încă mic de donatori, de specialişti din programul naţional şi de centre în care se pot realiza operaţiile, preciza în iunie 2012 coordonatorul naţional în domeniu, dr. Victor Zotă, cu ocazia celei de-a opta ediţii a Zilei Naţionale a Transplantului în România, organizată la Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti.

"Din păcate, sistemul de transplant se confrunta cu mai multe probleme, una fiind legată de lipsa coordonatorilor la nivel naţional. Vorbim, de fapt, despre şase coordonatori de transplant la nivel naţional şi de aproximativ zece centre unde sunt identificaţi posibilii donatori, respectiv Bucureşti, Timişoara, Târgu Mureş, Iaşi, Craiova, Braşov, Cluj, Constanţa şi, mai nou, un centru foarte activ la Oradea", a mai precizat dr. Zotă, relevă newz.ro.

La întrunire a participat ca invitat de onoare Francis L. Delmonico, considerat părintele transplantologiei internaţionale, profesor şi doctor în ştiinţe medicale al Clinicii de Chirurgie a Harvard Medical School din cadrul Massachusetts General Hospital.

Francis L. Delmonico este, printre altele, şi coordonator desemnat al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în domeniul donării şi transplantului de organe.

Numărul de transplanturi efectuate în România a crescut de la 0,5 la un milion de locuitori în 1999, la patru la un milion în 2011.

Oricum însă, cifrele sunt sub media europeană - de 15 la un milion - a precizat prof. Radu Deac, de la Centrul de chirurgie cardiovasculară din Târgu Mureş.

Directorul executiv al Agenţiei Naţionale de Transplant, Dan Luscalov, a precizat că, pentru a avea cât mai mulţi donatori, trebuie realizaţi câţiva paşi importanţi.

"Este vorba despre creşterea numărului de coordonatori de transplant, astfel încât să fie cel puţin unul în fiecare spital mare, adică 40. De asemenea, trebuie să convingem medicii anestezişti să identifice şi să declare pacienţii în moarte cerebrală, însă, pentru acest lucru, ar trebui modificată legea, astfel încât să poată fi remuneraţi suplimentar pentru orele lucrate în plus", a spus Luscalov.

Cu aceeaşi ocazie, directorul Centrului de chirurgie toracică şi transplant hepatic Fundeni, prof. Irinel Popescu, a explicat că România este parte a unui proiect sud-est european în ceea ce priveşte transplantul de organe.

"Proiectul legii privind acordul prezumat este în Parlament de ceva timp, dar nu aceasta este problema, ci atitudinea populaţiei faţă de donarea de organe. De asemenea, punctul în care avem foarte mult de lucru este coordonarea marilor spitale şi a secţiilor de Terapie Intensivă, pentru declararea donatorilor în moarte cerebrală. Este nevoie de un coordonator de transplant dedicat acestei activităţi. Şi, aşa cum a spus profesorul Delmonico, spitalele au o obligaţie legală de a salva vieţi chiar şi prin donarea de organe", a mai spus prof. Irinel Popescu.

"În terapie intensivă sunt bolnavi în stare critică. Unii se fac bine şi pleacă vindecaţi, la alţii există disfuncţie ireversibilă a creierului. Este momentul în care medicul din terapie intensivă realizează că acest pacient nu mai poate fi recuperat. Medicul din terapie intensivă are responsabilitatea, obligaţia legală de a anunţa cazul de moarte cerebrală. Transplantul este parte din viaţa de zi cu zi a fiecăruia. Spitalul poate salva vieţi cu donatorii", a completat şi profesorul Delmonico.

"Teama că donatorul nu a murit revine în discuţie din când în când. Chiar şi chirurgii japonezi au avut o astfel de discuţie. Dar acest diagnostic lezionar, distrucţia fizică a creierului, este incontestabil. Investigaţiile imagistice CT şi RMN confirmă diagnosticul lezionar. Noi facem continuu eforturi pentru a realiza cât mai multe transplanturi efectuând printre cele mai complexe intervenţii, cum ar fi împărţirea ficatului în două, ca să salvăm două vieţi", a mai spus Irinel Popescu.

În 2012, în România au fost efectuate până în luna iunie 28 de transplanturi, în timp ce Croaţia, ţară cu o populaţie de patru ori mai mică, realizase deja aproape 70 de astfel de operaţii,

Acolo, fiecare spital este implicat în transplant, iar autorităţile susţin aceste intervenţii. În plus, în Croaţia, există acordul prezumat, a subliniat preşedintele proiectului South-Est European Health Network pe probleme de transplant.