Câteva mii de români, în aşteptarea unui transplant

În România există aproximativ 2.500 de persoane care trăiesc datorită transplantului, iar numele altor câteva mii se află pe lista de aşteptare. Situaţia are drept cauză numărul încă mic de donatori, de specialişti din programul naţional şi de centre în care se pot realiza operaţiile, a precizat marţi coordonatorul naţional în domeniu, dr. Victor Zota, cu ocazia celei de-a opta ediţii a Zilei Naţionale a Transplantului în România, organizată la Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti.

"Din păcate, sistemul de transplant se confruntă cu mai multe probleme, una fiind legată de lipsa coordonatorilor la nivel naţional. Vorbim, de fapt, despre şase coordonatori de transplant la nivel naţional şi de aproximativ zece centre unde sunt identificaţi posibilii donatori, respectiv Bucureşti, Timişoara, Târgu Mureş, Iaşi, Craiova, Braşov, Cluj, Constanţa şi, mai nou, un centru foarte activ la Oradea", a mai precizat dr. Zota, relevă newz.ro.

La întrunire a participat ca invitat de onoare Francis L. Delmonico, considerat părintele transplantologiei internaţionale, profesor şi doctor în ştiinţe medicale al Clinicii de Chirurgie a Harvard Medical School din cadrul Massachusetts General Hospital.

El este, printre altele, şi coordonator desemnat al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în domeniul donării şi transplantului de organe.

Numărul de transplanturi efectuate în România a crescut de la 0,5 la un milion de locuitori în 1999, la patru la un milion în 2011.

Oricum însă, cifrele sunt sub media europeană - de 15 la un milion - a spus prof. Radu Deac, de la Centrul de chirugie cardiovasculară din Târgu Mureş.

Directorul executiv al Agenţiei Naţionale de Transplant, Dan Luscalov, a precizat că, pentru a avea cât mai mulţi donatori, trebuie realizaţi câţiva paşi importanţi.

"Este vorba despre creşterea numărului de coordonatori de transplant, astfel încât să fie cel puţin unul în fiecare spital mare, adică 40. De asemenea, trebuie să convingem medicii anestezişti să identifice şi să declare pacienţii în moarte cerebrală, însă, pentru acest lucru, ar trebui modificată legea, astfel încât să poată fi remuneraţi suplimentar pentru orele lucrate în plus", a spus Luscalov.

Cu aceeaşi ocazie, directorul Centrului de chirugie toracică şi transplant hepatic Fundeni, prof. Irinel Popescu, a explicat că România este parte a unui proiect sud-est european în ceea ce priveşte transplantul de organe.

"Proiectul legii privind acordul prezumat este în Parlament de ceva timp, dar nu aceasta este problema, ci atitudinea populaţiei faţă de donarea de organe. De asemenea, punctul în care avem foarte mult de lucru este coordonarea marilor spitale şi a secţiilor de Terapie Intensivă, pentru declararea donatorilor în moarte cerebrală. Este nevoie de un coordonator de transplant dedicat acestei activităţi. Şi, aşa cum a spus profesorul Delmonico, spitalele au o obligaţie legală de a salva vieţi chiar şi prin donarea de organe", a mai spus prof. Irinel Popescu.

"În terapie intensivă sunt bolnavi în stare critică. Unii se fac bine şi pleacă vindecaţi, la alţii există disfuncţie ireversibilă a creierului. Este momentul în care medicul din terapie intensivă realizează că acest pacient nu mai poate fi recuperat. Medicul din terapie intensivă are responsabilitatea, obligaţia legală de a anunţa cazul de moarte cerebrală. Transplantul este parte din viaţa de zi cu zi a fiecăruia. Spitalul poate salva vieţi cu donatorii", a completat şi profesorul Delmonico.

"Teama că donatorul nu a murit revine în discuţie din când în când. Chiar şi chirurgii japonezi au avut o astfel de discuţie. Dar acest diagnostic lezionar, distrucţia fizică a creierului, este incontestabil. Investigaţiile imagistice CT şi RMN confirmă diagnosticul lezionar. Noi facem continuu eforturi pentru a realiza cât mai multe transplanturi efectuând printre cele mai complexe intervenţii, cum ar fi împărţirea ficatului în două, ca să salvăm două vieţi", a mai spus Irinel Popescu.

În 2012, în România au fost efectuate 28 de transplanturi, în timp ce Croaţia, ţară cu o populaţie de patru ori mai mică, a realizat deja aproape 70 de astfel de operaţii,

Acolo, fiecare spital este implicat în transplant, iar autorităţile susţin aceste intervenţii. În plus, în Croaţia, există acordul prezumat, a subliniat preşedintele proiectului South-Est European Health Network pe probleme de transplant.