Carmen Dan - cum patinezi alături de realitate, ca pe vremea Odiosului

Cum îţi dai seama că un organism nu mai are viitor? Observând cum devine fixat pe propriile puncte de vedere, când acestea sfidează ireductibil realitatea. Când devine incapabil de a se mai adapta la adevăr şi se depărtează de el. Acesta este indicatorul cel mai bun că un grup, sau individ, va fi înlăturat de pe scenă.

Cam asta este trăsătura principală a discursului lui Carmen Dan de duminică seară. Un monolog, a cărui idee de bază era că cetăţenii sunt de vină pentru ce s-a întâmplat, căci nu s-au delimitat suficient de elementele violente. "Maşina de represiune v-a călcat în picioare deoarece nu v-aţi dat la o parte". Cam acesta era mesajul. Justifică orice fel de abuz şi anulează de facto chiar ideea de drepturi civile. Mai important. Emite un semnal întunecat pentru viitorul apropiat.

Dacă reuşeşti să pui mâna pe textul ministrului şi înlocuieşti termeni, date şi nume cu grijă, un astfel de discurs ar fi putut avea loc la Timişoara în 1989, dacă Ceauşescu reuşea să rămână la putere. "Iredentişti, bande înarmate, lovituri de stat". Cam asta s-a auzit şi la noi, episodul care a urmat fiind cam la fel de violent, doar că acum nu au tras cu gloanţe. De data asta. La Mineriadă, lucrurile au decurs exact în forma asta. Cu alte cuvinte, tiparul se repetă în istoria modernă, deşi actorii sunt de fiecare dată alţii.

Singura parte pe care nu ai fi putut-o regăsi într-un discurs comunist sunt scuzele, adresate "tuturor acelora care au avut de suferit în urma violenţelor de săptămâna trecută, fie ei civili, sau jandarmi militari". Dar chiar şi această frază menită să ne umezească inimile niţel, are o alcătuire uşor suspectă. Cuvântul "civili" se referă la infiltraţii de prin mulţime sau la protestatari, care în cazul ăsta ar fi numiţi în mod bizar "civili"?

Cel mai mare viciu de logică al prezentării - pe care Carmen Dan nu a avut cum să-l evite - a fost următorul: "În legătură cu activarea Centrului Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publică sau conducerea acţiunii de la nivelul Ministerului Afacerilor Interne, mai precis a aparatului central, precizez că informaţiile primite anterior datei de 10 august nu au indicat o situaţie generatoare a unei crize de ordine publică care (...) să ameninţe stabilitatea politică, economică ori socială (...) aşa cum defineşte HG 1152/2014".

Totuşi mai târziu, în timpul prelegerii, Dan a trebuit să afirme că violenţii au fost sute sau chiar o mie de persoane. Ai putea crede că băieţii din MAI n-au realizat ce li se pregătea. Dar dacă dăm niţel ceasul înapoi, în săptămâna 6-10 august conducerea PSD spunea exact asta. N-or fi fost credibili la MAI?

Evident că prin adresarea acestei probleme Dan se bagă în gura presei. Pe de altă parte declaraţia de mai sus este necesară pentru a justifica neactivarea Centrului şi formarea unui punct de comandă "înaintat" - limbajul de lemn nu moare niciodată - din Piaţa Victoriei, sub comanda unui amărât de maior, în timpul celei mai brutale intervenţii a statului din 1990 încoace.

Maior în capul căruia par că se vor sparge mai toate lucrurile. C-aşa e la jandarmerie, scapă cine poate.

Realitatea este că nu are rost să cauţi printre denaturări stivuite unele peste altele. Dan mistifică adevărul şi aşterne în faţa camerelor orice doreşte, pentru că Puterea a înţeles cât de bine a reuşit să se împuşte în picior cu represiunea din 10 august. Iar acum încearcă, stângaci, să arunce praf în ochii românilor.

Căci praf ieftin este prezentarea unei serii de fake-news-uri penibile, luate de pe Facebook unde toată lumea poate posta orice, încercând inducerea ideii că, de fapt, acţiunea jandarmilor din seara de 10 august ar fi ţinta unor campanii de fake-news. Evident, nici pomeneală despre sutele de filme care documentează abuzuri şi grosolănii comise de forţele de ordine. Nici vorbă despre numerele de identificare de pe căşti, mascate (expres) cu bandă adezivă - ilegalitate care arată premeditare. Nici pomeneală despre cei doi purtători de cuvânt ai jandarmeriei care au intoxicat spaţiul public cu aşa-zisa situaţie critică în care s-ar fi aflat jandarmeriţa - amănunt menţionat deseori de către jandarmi în timp ce comiteau abuzuri. Nici vorbă despre brutalitatea sistematică cu care jandarmii opreau filmările, indiferent dacă erau făcute de simpli cetăţeni sau presă (internaţională).

Cinstit vorbind, nu mă aşteptam la altceva din partea ministrului de Interne.

Singurul lucru cu adevărat tulburător din toată povestea de duminică este seninătatea cu care un ministru de Interne se poate uita în camere la nouă zile de la represiune, în timp ce rosteşte cuvintele: "au fost identificate cinci situaţii susceptibile de comiterea de abuzuri împotriva unor persoane care nu au săvârşit acte de violenţă".

Cred că asta este vestea cea mai proastă pentru români. Capacitatea de a minţi cu o completă seninătate ţine de patologie.