Beijingul se angajează doar să "reducă dependenţa" de practica de extragere forţată a organelor

David Kilgour, avocat şi fost membru al Parlamentului canadian, a cercetat recoltarea de organe în China din anul 2006.
David Kilgour, avocat şi fost membru al Parlamentului canadian, a cercetat recoltarea de organe în China din anul 2006. (Matthew Little / The Epoch Times)

Biroul din Beijing al agenţiei de ştiri Reuters a relatat pe 15 august că regimul chinez s-a angajat să-şi „reducă dependenţa” de lunga sa practică de extragere a organelor vitale ale prizonierilor pentru transplant. Cu toate acestea, regimul nu a stabilit un termen-limită pentru încetarea comerţului cu organe.

China este singura ţară de pe glob care foloseşte în mod sistematic în operaţii de transplant, organele condamnaţilor la pedeapsa capitală şi cele aparţinând prizonierilor de conştiinţă – care, de regulă, nu sunt condamnaţi pentru nimic. Această practică constituie un trafic de organe care a ajuns să fie condamnat, aproape pretutindeni, pe plan internaţional.

Huang Jiefu, fostul ministru adjunct al Sănătăţii din China, actualul şef al Biroului pentru Transplanturi din cadrul ministerului, a declarat pentru Reuters că instituţia sa va începe să utilizeze organe de la donatori voluntari în luna noiembrie a acestui an.

Huang, împreună cu alţi oficiali din Partid, au negat până în 2005 că vreun organ ar fi provenit de la prizonieri, însă, în acel an, el a recunoscut, ca ministru adjunct al Sănătăţii, că peste 95 % dintre organele transplantate în China proveniseră de la prizonieri executaţi.

În anul 2010, în Madrid, Huang a adăugat că, în perioada 1997-2008, el însuşi efectuase peste 100.000 de transplanturi de organe, dintre care mai mult de 90% aparţinuseră unor prizonieri.

Cu toate acestea, la finele anului 2012, Huang a afirmat în mod bizar că numai 64% din organele transplantate în China fuseseră luate de la prizonieri, un procent care, a afirmat oficialul chinez, a scăzut până la 54 în anul 2013.

„De ce obiectezi?” l-a întrebat Huang pe un reporter din partea Australian Broadcasting Corporation în luna mai a anului curent, atunci când demnitarul chinez fusese întrebat despre etica tranzacţiilor de organe din China.

Totuşi, Huang consimte acum că acest comerţ cu organe, trebuie să înceteze fiindcă „pătează imaginea” Chinei. Oficialul chinez a recunoscut anul acesta că el însuşi, în calitate de chirurg specializat în transplanturi de ficat în Australia, efectuase operaţii de transplant cu organe de la prizonieri de două ori pe săptămână, până în anul 2011.

ONG-ul internaţional "Doctori Împotriva Recoltării Forţate de Organe" (DAFOH) împreună cu numeroase alte ONG-uri au solicitat guvernului chinez de ani de zile să oprească extragerea forţată de organe. Standardele etice internaţionale ale medicinei cer stoparea imediată a acestui trafic, nu doar o vagă reducere graduală.

Din anul 2006, când David Matas şi cu mine am început cercetarea noastră independentă pe tema prelevării forţate de organe a practicanţilor Falun Gong, numărul chinezilor condamnaţi la moarte şi executaţi s-a diminuat. Cu toate acestea, numărul de transplanturi, urmând unei uşoare scăderi, s-a ridicat la cotele de mai înainte.

Din moment ce unica sursă a organelor pentru transplant în China, exceptând practicanţii Falun Gong, o reprezintă prizonierii condamnaţi la moarte, recenta reducere a surselor din această categorie presupune o creştere a numărului de recoltări din rândul Falun Gong.

Matas şi cu mine am descoperit dovezi copleşitoare despre acest trafic cu organe. Conform cercetării descrise în cartea noastră Bloody Harvest (Recoltarea Sângeroasă), mii de practicanţi Falun Gong au fost ucişi din anul 2001.

În privinţa perioadei dintre 2000 şi 2005, spre exemplu, am ajuns la numărul de 41.500 de asemenea transplanturi, pornind în deducţiile noastre de la numărul de 60.000 de transplanturi pretinse de către guvern pentru acel interval. care ni s-a părut rezonabil. Estimarea noastră referitoare la numărul de oameni condamnaţi şi executaţi a fost de 18.550.

Ethan Gutmann a estimat că 65.000 de practicanţi Falun Gong au fost ucişi pentru organele lor între anii 2000 şi 2008, aceştia fiind selectaţi dintre cei aproximativ 1,2 milioane deţinuţi în lagărele de muncă silnică din China.

În cartea State Organs (Organele statului) publicată în anul 2012, scriitorul şi cercetătorul Ethan Gutmann a estimat că 65.000 de practicanţi Falun Gong au fost ucişi pentru organele lor între anii 2000 şi 2008, aceştia fiind selectaţi dintre cei aproximativ 1,2 milioane deţinuţi în lagărele de muncă silnică din China.

O singură semnătură din partea poliţiei este suficientă pentru a condamna orice persoană la o perioadă de până la trei ani în aceste lagăre. În 2007, un raport guvernamental al S.U.A. a estimat că cel puţin jumătate dintre deţinuţii aflaţi în 340 astfel de lagăre proveneau din Falun Gong. Forma leninistă de guvernământ şi economia atotpermisivă încurajează perpetuarea traficului de organe în întreaga Chină.

Falun Gong (sau Falun Dafa) este o disciplină spirituală ce conţine şi exerciţii fizice, menită să îmbunătăţească starea fizică şi moralitatea. Ea include caracteristici regăsite în sisteme tradiţionale precum Qigong-ul chinezesc, budismul şi daoismul (taoismul), îmbinate cu exerciţii fizice line.

Numărul chinezilor - oameni din toate profesiile - care practică Falun Dafa a crescut uimitor după ce aceasta a fost prezentată publicului în anul 1992. Valorile sale fundamentale, precum adevărul, compasiunea şi anduranţa, nu se potrivesc deloc cu cele ale Partidului Comunist. Drept consecinţă, Jiang Zemin, pe atunci preşedintele Chinei şi şeful Partidului, a privit Falun Dafa ca pe o ameninţare la adresa conducerii unipartidice, a etichetat-o drept cult, şi a iniţiat o persecuţie brutală împotriva acestor practicanţi non-politici, care se desfăşoară din vara anului 1999 până astăzi.

În China de astăzi nu există nicio diferenţă de fond între tortură, ucidere prin tortură şi prădarea trupurilor prizonierilor pentru organe, când vine vorba de practicanţii Falun Gong. Odată scoşi în afara legii de către partidul-stat, drepturile lor umane fundamentale au dispărut.

După 1980, Partidul post-maoist a început să retragă fondurile alocate sistemului de sănătate, din nevoia de a compensa penuria cauzată de costurile suplimentare determinate de pacienţii lipsiţi, în majoritatea lor, de asigurare. Vânzarea organelor persoanelor condamnate şi executate a ajunsă să fie o sursă de profit pentru chirurgi, pentru armată şi pentru alţi participanţi.

Începând din 1999, prizonierii de conştiinţă practicanţi Falun Gong au ajuns o rezervă vie de organe pentru pacienţii chinezi bogaţi, care adesea au preferat ca „donatorii” să fie de regulă practicanţi Falun Gong sănătoşi, mai degrabă decât prizonieri condamnaţi. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul „turiştilor pentru organe” veniţi din străinătate.

Dintre paşnicii practicanţi Falun Gong, zeci de mii au fost de atunci socotiţi de către guvernul lor ca având un statut subuman, precum şi de profesiunea medicală din toată China. Drept urmare, ei pot fi ucişi la cererea spitalelor pentru a li se lua cu forţa organele, care apoi ajung a fi vândute la preţuri ridicate compatrioţilor lor şi străinilor.

Partidul-stat continuă să folosească această nouă crimă împotriva umanităţii pe tot cuprinsul Chinei, ca parte integrată a politicii sale de eliminare a dizidenţilor şi a altor oameni „indezirabili”.

Actualul act de negare oficială a procesului de prădare fizică a practicanţilor Falun Gong pentru organe înseamnă că partidul-stat de la Beijing încă mai foloseşte această sursă chiar dacă, în final, va înceta treptat să recolteze cu forţa organele prizonierilor condamnaţi la moarte. Etica medicală internaţională a transplanturilor impune stoparea imediată a prelevărilor de organe de la toţi prizonierii.

David Kilgour a fost un membru al Parlamentului Canadian între anii 1979 şi 2006 şi, de asemenea, secretar de stat pentru regiunile Asiei şi Pacificului în anii 2002 şi 2003. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi site-ul www.david-kilgour.com

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii